Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 325/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 325/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 18210/3/2013/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.325
Ședința publică de la 13 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
JUDECĂTORMIHAELA I. B.-P.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 2 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr._ din 27.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele B. C. și B. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea califică calea de atac ca fiind apelul și reține cauza în pronunțare.
Curtea, deliberând,califică calea de atac ca fiind apelși nu recurs.
Ca urmare a recalificării căii de atac din recurs în apel, în baza art.99 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune trecerea dosarului pe lista de apeluri, completul de judecată fiind compus din Președinte: M. B. și Judecător: G. B. F..
Curtea, având în vedere că apelanta, a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsa sa, conform art.223 alin.3 N.C.P.C., constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
După reținerea cauzei în pronunțare, dar, mai înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă apărătorul intimaților, avocat S. C. cu împuternicire avocațială nr._/2014, aflată la fila 20.
Curtea aduce la cunoștința apărătorului calificarea căii de atac din recurs în apel și acordă cuvântul.
Intimații, prin avocat, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimații, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală. Solicită să se observe că apelanta a făcut doar afirmații generice referitoare la toate aspectele prevăzute de disp. art.138 din Legea nr.85/2006, astfel încât consideră că nu poate fi angajată răspunderea patrimonială a intimaților doar pentru anumite criterii generale invocate de către apelantă. Totodată solicită să se constate că apelanta nu a făcut dovada că, intimații prin acțiunile sau inacțiunile lor au cauzat starea de insolvență prin continuarea activității în folosul propriu. Pentru aceste considerente solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel de față,
Deliberând constată că, prin sentința civilă nr._/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a fost respinsă cererea formulată de Direcția G. Regională A Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu B. C. și B. E. ca neîntemeiată, reținându-se în esență că nu s-a probat incidența în speță a dispozițiilor art.138 (1) lit.c) din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel creditoarea Direcția G. Regională A Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței și admiterea cererii pe fond cum a fost formulată.
În esență apelanta consideră că deși pierderile de afaceri erau iminente, pârâtul a continuat activitatea societății accentuând creșterea prejudiciului. Altfel, se susține că administratorul societății este mandatarul falitei, mandatul său fiind prezumat a fi cu caracter oneros conform art.374 Cod comercial și că acesta răspunde și datorită culpei celei mai simple.
În drept se invocă art.304 pct.9 din codul de procedură civilă coroborat cu Legea nr.85/2006, Legea nr.82/1991 și Legea nr.31/1990.
În temeiul art.197 din OG nr.92/2003 și OUG nr.80/2013 apelanta susține că este scutită de plata timbrajului.
În temeiul art.223 (3) Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând în esență că nu s-au probat faptele săvârșite de administratori care să fi cauzat starea de insolvență prin continuarea activității în folosul propriu.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
În primul rând Curtea reține că apelanta nu a formulat critici veritabile privind nelegalitatea sentinței apelate.
Apelanta și-a întemeiat cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale împotriva pârâților intimați pe temeiul prevederilor art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006, instanța de fond reținând că nu s-a probat incidența în speță a acestor dispoziții legale.
În apel ca și în fața instanței de fond recurenta a făcut afirmații generice privind continuarea în interes personal a unei activități care conducea societatea debitoare la încetarea de plăți cât și la dezinteresul arătat față de respectarea prevederilor legale în materie, fără a se arăta în concret elementele care să conducă la concluzia incidenței în speță a dispozițiilor art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006.
Altfel administratorul judiciar prin raportul întocmit și depus la 28.06.2013 la tribunal a reținut că societatea a intrat în incapacitate de plată datorită scăderii activității pe fondul crizei financiare și că nu sunt întrunite elementele aplicării răspunderii membrilor organelor de conducere prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006.
Apelanta chiar în aceste condiții a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale dar fără a propune probe prin care să susțină afirmațiile sale bazate doar pe prezumții.
Răspunderea patrimonială reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială, personală dar totodată este și o răspundere civilă delictuală.
În aceste condiții presupusele fapte a fi fost săvârșite de intimați trebuiau probate și nu prezumate.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art.480 Noul Cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, . Gerota, nr.13, sector 2, împotriva sentinței civile nr._ din 27.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. C. cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, și B. E. cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2014.
Președinte,Judecător,
Judecător dr. M. BADEAGEORGE B. F.
Grefier,
F. D.
Red.Jud.dr.M.B. – 27.05.2014
Tehnored.F.L. – 28.05.2014
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecător-sindic: C. G.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Hotărâre din 18-09-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
