Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 943/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 943/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 12854/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1448/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 943
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta reclamanta DM I. C. IPURL LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI ELMA PROD SRL împotriva sentinței civile nr.2556/07.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. E..
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 15.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 22.10.2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față reține următoarele:
Pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă a fost inregistrata sub nr._ cererea formulata de reclamantul DM I. C. IPURL prin care a solicitat obligarea paratului Capitanu E., administratorul debitorului . SRL, la suportarea pasivului societatii debitoare.
În motivare, în fapt, a arătat ca parata nu a depus documentele prevazute de dispozitiile art. 28 din lege, fapt ce creeaza prezumtia netinerii contabilitatii conform legii. Nu a mai depus raportari contabile la institutiile abilitate din anul 2004. Si-a insusit bunurile aflate in bilantul contabil depus la 31.12.2004.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 138 alin 1 lit. a) si d) din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr.2556/07.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, a respins ca neîntemeiată cerea formulată .
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru a putea fi angajata raspunderea membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa.
Insa, pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, iar faptele enumerate in dispozitiile art.138 trebuie sa fi contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolvență.
Simpla indicare a faptei astfel cum este prevazuta de art.138 al.1 lit.a din lege nu este suficienta, trebuind sa se arate si sa se probeze care sunt bunurile/creditele ce au fost folosite si cum au fost folosite acestea in fapt, pentru a putea determina astfel scopul utilizarii lor.
Simplul fapt că societatea debitoare figura cu active nu este de natură a duce la concluzia că au fost utilizate în folosul propriu al pârâului, câtă vreme nu s-a făcut această dovadă.
Faptul că paratul nu a predat si nu a comunicat informatii cu privire la aceste active, astfel că lichidatorul judiciar nu a avut date legate de situația activelor, nu reprezintă o dovadă că acestea au fost și sunt folosite de pârât in interes propriu.
În plus, folosirea activelor în sensul avut în vedere de legiuitor presupune scoaterea sa din patrimoniul societății și trecerea în stăpânirea făptuitorului, iar prin aceasta fapta sa se fi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa, dovezi neefectuate în cauză.
D. constatarea faptului ca debitorul figura inregistrat cu active nu duce in mod automat la concluzia ca acestea au fost insusite de administrator, in lipsa probarii efective a acestui aspect.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul judiciar apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a ignorat prezumțiile create, în înțelesul prevederilor art. 1203 din Codul civil, de modul în care se coroborează actele existente în dosarul cauzei.
Pe baza probelor administrate, s-a stabilit în cadrul procedurii, fără putință de tăgadă:
- pârâta a avut și calitatea de administrator al debitoarei falite;
- pasivul rămas neacoperit a fost cel pretins prin acțiune;
- la data de 30.12.2004, ultima dată când s-au efectuat raportări, debitoarea dispunea de active imobilizate în valoare de 126.104 lei, stocuri de 329.329 lei, precum și de disponibilități în sumă 29.188 lei, care au dispărut în condiții despre care asociatul care a administrat societatea a refuzat să ofere vreo explicație;
- pârâta nu a prezentat documentele și informațiile obligatorii prin prisma prevederilor art.28, alin.1 din lege și nici nu a predat bunurile debitoarei lichidatorului judiciar, în temeiul prevederilor art.113 și următoarele din lege;
- pârâta nu a prezentat nici în cauza privind stabilirea răspunderii lui personale, documente care să răstoarne prezumția relativă creată, în sensul că a utilizat bunurile debitoarei în interes propriu, din refuzul de a explica ce s-a întâmplat cu active imobilizate în valoare de 126.104 lei, stocuri de 329.529 lei, precum și disponibilități bănești de 29.188 lei;
- pârâta nu a depus nici un fel de situații financiare ulterior datei de 31.12.2004, ceea ce creează prezumția judiciară în sensul că evidențele contabile nu au mai fost organizate și conduse în conformitate cu dispozițiile legale, ceea ce a condus la imposibilitatea urmăririi și recuperării creanțelor, în valoare de 82.182 lei, raportate la data de 31.12.2004, împrejurare de natură să atragă incidența în cauză a prevederilor art.138, lit. d din lege.
In aceste condiții, consideră ilegală ignorarea prezumțiilor judiciare create în cauză.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 3041 Cod procedură civilă, articolului 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, articolului 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecată din 15.10.2014, instanța a calificat calea de atac declarat ca fiind apelul și nu recursul, față de data cererii de deschidere a procedurii simplificate s falimentului (01.04.2013) și față de dispozițiile articolului 24 Noul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește săvârșirea faptei prevăzute de articolul 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 instanța reține următoarele:
Susținerea creditoarei, potrivit cu care pârâții se fac vinovați de ajungere societății debitoare în faliment, ca urmare a continuării unei activități, în folosul propriu, care conducea creditoarea la insolvență, nu este susținută de probe. Creditoarea (...) ar fi trebuit să indice și să probeze fapta pârâților, omisivă sau comisivă, prin care aceștia ar fi obținut foloase în interes propriu.
Sarcina probei, incumbă celui care face o afirmație în fața judecății, iar invocarea prevederilor articolului 138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea nr.85/2006 cu modificările ulterioare, nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâților prevăzându-se doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Astfel, din nicio probă administrată in cauză nu rezultă că pârâții ar fi folosit bunurile în interes propriu, fapt ce ar fi condus la insolvență. Creditoarea reclamantă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, condiții ce nu se prezumă.
În ceea ce privește fapta prevăzută de articolul 138 lit. d instanța apreciază următoarele:
Ținerea unei contabilități fictive, cauzarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea, poate constitui și infracțiunea de bancrută frauduloasă [articolul 143 alin. (2), lit. a)], infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr.82/1991 sau Legea nr.241/2005 sau poate realiza conținutul vreunei contravenții la regimul fiscal. Nu este suficientă existența neținerii contabilității conform cu legea, ci mai este necesar prin această faptă să se fi produs starea de insolvență.
Față de aceste împrejurări, având în vedere că Legea nr. 85/2006 nu instituie o prezumție de vinovăție și răspundere iar din probele administrate nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate privind ajungerea societății în insolvență, Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta reclamanta DM I. C. IPURL LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI ELMA PROD SRL cu sediul în București, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.2556/07.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. E. domiciliată în București, . sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.4
04.11.2014
……………………..
Tribunalul București Secția a VI-a Civilă
Judecător - sindic: P. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Suspendare executare. Decizia nr. 439/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
