Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 787/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 787/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 18702/3/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 1769/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.787/2014
Ședința publică de la 13 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva Sentinței civile nr.5352/26.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea reține apelul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 5352 din 26.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a Vll-a Civilă în dosarul_ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Sector 5, prin împotriva pârâtului Ș. S..
În motivarea sentinței, instanța a reținut următoarele:
Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost administratorul debitoarei.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Cererea creditorului bugetar nu indică acele fapte, în concret, săvârșite de către administratorul S. P. și nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte.
Creditorului și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamanta nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditorul bugetar Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. d) a art. 138 din lege. Pentru aceste considerente cererea creditorului bugetar Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București va fi respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul de a admite cererea formulată și de a obliga pârâta la plata datoriilor restante către bugetul general consolidat al debitoarei.
În motivarea apelului, apelanta a susținut următoarele:
Atât timp cât toate declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicata, "răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului".
Or, în cazul răspunderii contractuale, culpa pârâtei este prezumată potrivit art. 1082 cod civil raportat la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art.1 din Legea nr.82/1991: "Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
Obligativitatea întocmirii și depunerii bilanțurilor / raportări contabile semestriale este prevăzută în Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, precum și in Legea contabilității nr. 82/1991 (art. 27 alin. 1).
Referitor la incidența art. 138 lit. d), arătam ca din informațiile furnizate lichidatorul Judiciar in Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolventei în conf. cu art.59 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolventa nr._/24.10.2013, administratorul debitoarei nu a comunicat și nici depus la dosar documentele contabile potrivit prevederilor art. 35 din legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
Față de cele arătate mai sus, nedepunerea de către reprezentantul legal a actelor și documentelor contabile instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea, fapt ce face imposibilă stabilirea obligațiilor față de bugetul de stat pentru această perioada.
Potrivit principiilor dreptului civil, pentru a se solicita răspunderea civila a unei persoane este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a persoanei respective și prejudiciul cauzat, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normala și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat statului prin neplata datoriilor către acesta.
Instituția apelantă a suferit un prejudiciu a cărei existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea S.C. I.U.T. Construcții S.R.L a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
În cazul de față, inacțiunea constă în nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității, în special, în nerespectarea prevederilor Legii nr. 82/1991, Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
De asemenea, inacțiunea constând în nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația ținerii contabilității este evidentă prin nedepunerea tuturor actelor contabile la organul fiscal teritorial care echivalează cu o determinare a dispariției lor, conducând la concluzia că s-a intenționat să se ascundă modul în care au fost folosite bunurile societății, cât și disponibilitățile bănești ale societății debitoare.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi civile delictuale speciale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 – 999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale. Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Apelanta a susținut incidența dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, sub forma neîndeplinirii obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 lit. d, astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond, nu se poate considera că nedepunerea unor declarații fiscale constituie fapta prevăzută la acest text de lege. Pe de altă parte, reclamanta nu a explicat și dovedit legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea și starea de insolvență a debitoarei.
În ceea ce privește susținerile apelantei referitoare la răspunderea prevăzută de legea contabilității pentru modul de ținere a contabilității, Curtea are în vedere că acțiunea dedusă judecății este întemeiată pe un alt tip de răspundere, astfel că nu pot fi primite astfel de susțineri. Oricum răspunderea prevăzută de Legea nr.82/1991 intervine între societate și administrator, în temeiul mandatului conferit acestuia, iar nu între creditori și societatea debitoare.
Prin urmare, Curtea apreciază sentința pronunțată ca fiind legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva Sentinței civile nr.5352/26.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. S., cu sediul în București, ., ., ., sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./22.10.2014
Nr.ex.:4
Fond: Tribunalul București
Președinte:P. N.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
