Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 385/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 18168/3/2012/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2917/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 385/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
JUDECĂTOR G. G.
JUDECĂTOR D. A.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 5131/24.05.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât M. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât, prin avocat, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, din oficiu invocă în temeiul dispozițiilor art. 138 aliniatul 6 din Legea 85/2006 excepția lipsei calității procesuale active a recurentei reclamante și acordă cuvântul intimatului pârât, prin avocat în susținerea excepției.
Intimatul pârât, prin avocat solicită instanței admiterea excepției. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5131/24.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, s-a respins cererea formulată de reclamanta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu pârâtul M. A..
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul - sindic a reținut faptul că, răspunderea reglementată de art. 138 din legea nr.85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, acesta a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Așadar, faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres prevăzute la lit. a) – g) ale art. 138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor era că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea conform legii nu este de natura a atrage raspunderea în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe comerciale, reclamanta în termenul legal prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr.85/2006, a declarat recurs pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă la data de 12.09.2013 a fost înregistrat dosarul nr._ .
Recurenta consideră că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 138 alin. 1 lit d din Legea nr.85/2006 în sensul că deși s-a făcut dovada acumulării de datorii și alte restanțe neachitate la termen, totuși a ignorat dispozițiile art. 1082 cod civil care prezuma culpa debitorului în cazul răspunderii civile contractuale și a respins nejustificat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatei (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Solicită în consecință admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii fundamentată pe dispozițiile art. 138 lit d din Legea nr.85/2006.
Intimata a fost legal citată.
La primul termen de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită, Curtea în temeiul art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006 a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
În raport de dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006. Curtea găsind întemeiată excepția invocată, o va admite pentru următoarele motive:
Conform prevederilor art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006 legitimarea procesuală activă în promovarea căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin. 1 sau, după caz alin. 3 din același act normativ, aparține în exclusivitate administratorului judiciar, singurul în măsură să decidă asupra oportunității promovării recursului.
Cum specificul procedurii insolvenței a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, iar legiuitorul a înțeles că „formularea căii de atac” să fie supusă unor condiții restrictive prin atribuirea doar administratorului judiciar a calității procesuale active, iar în prezenta cauză aceste norme imperative nu au fost respectate de către creditoarea – recurentă care trebuia mai întâi să înștiințeze administratorul judiciar despre decizia sa referitoare la impunerea introducerii recursului de către acesta, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă rap la art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei creditoare și va respinge recursul ca fiind introdus de către o persoană fără calitate procesuală activă.
În această situație în care recursul s-a soluționat în temeiul textelor de lege menționate, este evident faptul că, instanța de control judiciar nu va mai analiza motivele de recurs referitoare la nelegalitatea sentinței pronunțate de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 5131/24.05.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât M. A., ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2014.
Președinte, I. P. | Judecător, G. G. | Judecător, D. A. |
Grefier, C. L. |
Red.Jud.I.P.
Tehnored.A.A.
2 ex. /21.02.2014
Tribunalul București – Secția a VII a Civilă
Judecător sindic: P. M.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 913/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
