Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1770/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1770/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 2592/122/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.1770
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
JUDECĂTORMIHAELA I. B.-P.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., împotriva sentinței comerciale nr. 62 din 12.02.2014, pronunțate de Tribunalul G. – Sindic, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata prin avocat D. Grătianu care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2014, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului pentru considerentele expuse pe larg prin concluziile scrise pe care le depune la dosar. Solicită să se observe că recursul vizează aceleași aspecte invocate prin cererea de chemare în judecată. În ceea ce privește susținerea recurentei, în sensul că ar trebui să se atragă răspunderea administratorului pentru faptul că în anul 2008 nu au fost depuse două declarații, învederează faptul că aceste declarații cuprind date care se regăsesc în bilanț și apreciază că acest motiv nu poate duce la atragerea răspunderii administratorului. În ceea ce privește faptul că administratorul ar fi aplicat un management defectuos și că nu a luat măsuri în vederea redresării sau lichidării societății, solicită a se avea în vedere faptul că intimata a solicitat lichidarea în momentul în care a observat că activitatea societății nu poate fi redresată și nu are profit.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 62 din 12.02.2014, pronunțate de Tribunalul G. – Sindic, în dosarul nr._ s-a respins cererea pentru atragerea răspunderii patrimoniale formulată de creditorul Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. împotriva pârâtei C. D..
Analizând lucrările dosarului Tribunalul a retinut următoarele:
Potrivit titlurilor executorii emise în perioada anului 2012 societatea a înregistrat întârzieri la plata debitelor principale cu titlu de contribuții și impozite, cu termene scadente de plată în anul 2010, pentru care s-au calculat accesorii.
În condițiile dificultăților financiare, pârâta a procedat la suspendarea activității prin decizie emisă la 26 iulie 2012, bilanțul pentru anul 2011 indicând datorii de 82.492 lei, venituri de 124.199 lei și cheltuieli de 122.304 lei.
Creditorul susține că omisiunea înregistrării unor declarații la finele anului 2008 evidențiază neținerea contabilității în conformitate cu legea, ori din înscrisuri nu reiese că au existat debite aferente acestei perioade de activitate neachitate sau recalculate și că simpla neevidențiere în situația instituției fiscale are vreo legătură cu rentabilitatea redusă a activității și întârzierile la plata datoriilor.
Mai susține creditorul că valoarea de 0,13% a ratei de rentabilitate în perioada de activitate 2008-2012 evidențiază un management defectuos aplicat cu intenția prejudicierii creditorului, ori din dovezi nu rezultă dispoziția de continuare a comerțului în interes personal și în pierdere ci dimpotrivă, scăderea nivelului datoriilor în cursul anului 2011 urmată de decizia de suspendare a comerțului și sesizarea incapacității de plată în contextul lipsei de disponibil suficient pentru o activitate rentabilă.
Tribunalul a constatat că nu se probează elemente concrete ale faptelor culpabile invocate, considerente pentru care s-a respins ca nefondată cererea formulată de creditor împotriva fostului administrator statutar.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Administrația județeană a Finanțelor Publice G. care se substituie in drepturile Administrației Finanțelor Publice a Municipiului G. solicitand admiterea acestuia, modificarea sentinței pronunțate, in sensul admiterii cererii si atragerii raspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, COMANEANU D. pentru restul pasivului societății rămas neacoperit, in suma de 46.076 lei pentru următoarele motive:
Propunerea de atragere răspundere a fost făcuta in mod corect si justificat, in baza analizei efectuate de organele fiscale asupra situațiilor financiare din care rezulta faptul ca administratorul societății se face vinovat de ajungerea societății in stare de insolventa prin netinerea evidentei contabile si prin desfășurarea unei activități vădit prejudiciabila din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societății.
Din cererea formulata rezulta clar faptul ca debitoarea nu a depus la organul fiscal toate declarațiile fiscale pe care avea obligația de a le întocmi si depune conform dispozițiilor legala .
Nedeclararea in totalitate a debitelor are drept consecința necunoașterea in realitate a cuantumului exact al datoriilor societății fata de bugetul statului si respectiv la sustragerea administratorului societății atat de la declararea acestora cat si de la achitarea lor.
Netinerea evidentei contabile este dovedita chiar de către parat aceasta depunand dupa formularea cererii de atragere răspundere si cu mult peste termenul legal prevăzut de lege declarațiile menționate in cererea formulata .
Depunerea acestor declarații nu il exonerează pe fostul administrator al societății de atragerea răspunderii patrimoniale atâta timp cat au fost depuse cu mult peste termenele prevăzute de lege si fara a se declara nici un fel de contribuții sau impozite datorate bugetului de stat.
In ceea ce privește managementul defectuos aplicat de către administratorul societății, din actele contabile aflate la dosarul cauzei rezulta faptul ca desi societatea inregistreaza pierderi pe întreaga perioada de funcționare nu a luat masurile necesare in vederea redresării societății sau lichidării acesteia si a stopării acumulării de datorii fata de bugetul statului .
Asupra recursului:
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Cât privește critica vizând greșita aplicare a prevederilor art. 138 alin.1 lit.c. din lege, Curtea reține că recurenta nu a explicat în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator în interesul său personal și care ar fi dus în mod vădit debitoarea la încetarea de plăți, nefiind suficiente argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și a continuat să desfășoare activitatea ar atrage răspunderea administratorului potrivit temeiului de drept indicat.
În ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 138 lit.d), nedepunerea actelor contabile menționate de recurentă nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei „ nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
Pentru a se atrage răspunderea administratorului este necesar ca neținerea contabilității în conformitate cu legea, ceea ce înseamnă lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile, să fi avut drept consecință ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Se reține astfel că recurenta trebuia să probeze afirmațiile formulate, invocarea prevederilor art. 138 lit.c), d) din lege nu atrage automat răspunderea administratorului deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 C.civ.
Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.
Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C. civ., respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 C.civ.
În consecință, pentru motivele reținute, Curtea va constata recursul nefondat și îl va respinge conform art. 312 alin. 1 C.pr.civ raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. pr.civ., în ale cărui dispoziții se încadrează criticile recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., împotriva sentinței comerciale nr. 62 din 12.02.2014, pronunțate de Tribunalul G. – Sindic, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.10.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Jud. Dr. M. B. G. B. F. M. I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red MIBP 14.11.2014
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
