Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1752/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1752/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 31/93/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1775/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1752
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Judecător M. H.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.1792/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât K. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1792/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov Secția Civilă, în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, în contradictoriu cu pârâtul K. S. de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul creditor susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de acesta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006, și anume „de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile și de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
În ce privește existența acestei fapte se reține că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârât și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâtul ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâtului ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, nu s-a probat că pârâtul, în timpul mandatului său de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtului de a-i prejudicia pe creditori. Reclamantul se limitează la supoziții nedovedite privind urmărirea de pârât a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV apreciind că instanta de fond a analizat eronat situatia de fapt, considerând ca, in cauza nu s-au probat elementele necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a paraților.
In incadrarea faptelor la art. 138 lit. d), recurenta a avut in vedere si faptul ca la dosarul cauzei nu s-au depus documentele contabile ale societatii, ceea ce reiese si din rapoartele de activitate depuse de lichidatorul judiciar, rapoarte prin care invedereaza faptul ca desi a făcut numeroase demersuri in vederea intrării in posesia documentelor contabile ale debitoarei, aceastia nu au răspuns solicitărilor. Nici dupa depunerea cererii intemeiata pe art.138, dupa ce administratorii si asociații au devenit parați, nu au fost depuse actele contabile ale societatii, fapt ce intareste prezumția de culpa a administratorilor si asociaților societatii debitoare.
A aratat astfel ca au fost intrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv a aratat ca exista un prejudiciu, exista o fapta ilicita, o legătură de cauzalitate intre cele doua si exista de asemenea si prezumția de culpa a administratorilor si asociaților societatii debitoare.
In privința izvorului răspunderii civile, subliniază ca aceasta are atat sorginte delictuala (izvorand din nerespectarea obligațiilor legale) cat si contractuala (izvorata din contractul de mandat pe care reprezentanții societatii il incheie cu societatea). Primeaza in acest caz calitatea de mandatar al reprezentantei societatii.
Pe tot parcursul desfasurarii procedurii de faliment si in cursul judecării cererii sale parata nu a făcut in nici un fel dovada existentei unor cauze care sa o absolve de aceste obligații contractuale, rezultând in mod evident existenta culpei.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Ținerea unei contabilități fictive sau neținerea contabilității în conformitate cu legea poate constitui infracțiunea de bancrută frauduloasă sau poate realiza conținutul vreunei contravenții la regimul fiscal.
Nu este suficientă existența neținerii contabilității în conformitate cu legea, ci mai este necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență.
Nedepunerea bilanțurilor sau a documentelor cerute de lege nu se încadrează în conținutul articolului 138 lit.d din legea nr.85/2006, deoarece nu s-a probat că prin această omisiune a fost determinată insolvența.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile articolului 138 din legea nr.85/2006 Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.1792/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât K. S., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU M. H.
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.2
24.10.2014
……………………..
Tribunalul Ilfov Secția Civilă
Judecător fond: M. N. N.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 957/2014. Curtea de... → |
|---|
