Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 965/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 965/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 3119/93/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 534/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 965
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Judecător M. H.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.3970/20.12.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei față de dispozițiile art.138 al.6 din Legea 85/2006 și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 04.03.2014, Tribunalul Ilfov a înaintat spre competentă soluționare cererea de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.3970/20.12.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr._, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regionala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti în reprezentarea Administratiei Judetene a Finanțelor Publice Ilfov privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului L. V..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin incheierea nr.137 din 20.03.2013, pronuntata de Tribunalul Ilfov in dosar_ , s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului fata de debitoarea . SRL, fiind numit lichidator judiciar REI INSOLVENCY IPURL.
In exercitarea atributiilor, lichidatorul judiciar a intocmit raportul privind activitatea desfasurata (f.44 dosar fond_ ), aratand ca lipsa documentelor contabile nu poate determina cauzele si imprejurarile care au condus la aparitia starii de insolventa.
Potrivit tabelului definitv masa pasiva este in suma de 14.178,20 lei, reprezentand creante bugetare catre DGFP Ilfov si Primaria B. (f.53 dosar fond).
Prin sentinta civila nr.1510/06.06.2013 pronuntata de Tribunalul Ilfov in acelasi dosar, in baza disp.art.131 din legea 85/2006, s-a inchis procedura insolventei deschisa fata de debitoarea . SRL.
Prin actiunea de fata ce face obiectul dosarului _ creditorul DGFP Ilfov, a solicitat obligarea paratului L. V. in calitate de asociat unic si administrator al debitoarei, la suportarea pasivului societatii, considerand ca sunt incidente disp. art. 138 alin 1 lit. d din legea 85/2006.
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanța reține că angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din formularea textului rezulta ca sunt raspunzatori pecuniar, in temeiul art.138, membrii organelor de conducere "care au cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate la lit. a-g. Expresia sugereaza in primul rand existenta raportului de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si consecutiv de creditori, dar totodata si aplicarea textului chiar si in situatia in care fapta a constituit numai o conditie favorabila pentru realizarea efectului
Din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost asociat unic si administrator al debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.
Creditorul și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
In ceea ce priveste fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din lege, aceasta cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamanta nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Asa fiind, instanta a respins actiunea ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În fapt, in cererea de angajare a răspunderii formulata de recurenta s-au avut in vedere prevederile art. 138 alin. 1 litera d din Legea nr. 85/2006, in sensul in care nu a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea.
Învederează instantei ca, societatea debitoare a înregistrat pierderi si cu toate acestea, parata a dispus continuarea activitatii avand in vedere interesul personal.
Indiferent de cauza instalarii stării de insolventa, administratorul societatii avea obligația de a efectua o infuzie de capital pentru redresarea economica.
Potrivit motivării instantei de fond, reclamantul trebuie sa faca dovada ca parata a savarsit faptele prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr.85/2006, ori rugam sa se retina ca, dezinteresul administratorului L. V. V. fata de buna desfasurare a activitatii economice a societatii este evident avand in vedere ca prin insasi inacțiunea sa, respectiv manifestarea pasivitatii ei a dus in final la creșterea pasivului societatii, fapt ce a prejudiciat institutia noastra, bugetul statului neincasand impozitele si taxele la care era indrituit conform legii.
In ceea ce privește condițiile cerute de legea speciala pentru atragerea răspunderii, opinează ca a fost facuta dovada existentei prejudiciului, faptei, vinovăției si legăturii de cauzalitate intre aceste fapte si starea de insolventa.
Apreciază ca instanta de fond nu a retinut corect ca recurenta nu au probat legătură de cauzalitate dintre faptele imputate paratului si starea de insolventa a debitoarei S.C. S. 92 ELCON S.R.L, avand in vedere urmatoarele considerente:
Prin cererea recurentei de angajare a răspunderii, s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a administratorului, constând in dezinteresul aratat in ceea ce privește funcționarea normala a desfasurarii activitatii cu respectarea condițiilor de legalitate si prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata datoriilor către creditori din prezenta cauza .
1)Prejudiciul
Sub acest aspect, prejudiciul deriva din starea de insolventa a societatii debitoare, rezultat prin faptele realizate de către administrator, fiind un efect derivat a acestora.
Astfel, prejudiciul consta in faptul ca, urmare a stării de insolventa, creditorii se vad in imposibilitatea de a le fi plătită creanța in condiții normale, respectiv integral si la scadenta.
In acest sens, prejudiciul consta in valoarea masei pasive, asa cum e stabilita de legiuitor, conform dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 si aratata expres in cererea de atragere a răspunderii.
Prejudiciul suferit de către creditori a constat in faptul ca, nefiind realizate operațiunile contabile prevăzute de lege, administratorul societatii:
-nu a urmărit datoriile societatii, ceea ce a dus la insuficienta de disponibilități pentru plata creanțelor;
-nefiind tinuta o contabilitate conform Legii nr.82/1991, nu s-a putut realiza o buna activitate de manageriat a firmei si de reducere a costurilor, realizand implicit majorarea pasivului;
-lipsa unei evidente a activelor (bunurilor), care prin vanzare ar fi putut sa-si achite datoriile.
2)Fapta Ilicita
Învederează ca raspunderea prevăzută de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuala speciala, diferita de cea prevăzută de dispozițiile Codului Civil, intrucat faptele ilicite sunt prevăzute expres si limitativ de legiuitor, fiind de esența lor ilicita (pentru ca daca nu ar fi fost nu s-ar mai fi impus atragerea răspunderii).
A)Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c este cu certitudine o fapta ilicita constând in dezinteresul administratorului fata de buna desfasurare a activitatii economice a societatii avand in vedere ca dezinteresul acestuia a dus in final la creșterea pasivului societatii.
B)Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 Ut. d rezulta din faptul ca paratul - in calitate de fost administrator al debitoarei - nu a procedat la depunerea balanțelor, declarațiilor lunare, precum si a celorlalte documentele contabile la organul fiscal .
Mai mult decât atat, administratorul societatii debitoare nu a inteles sa puna la dispoziția lichidatorului actele necesare in vederea analizarii documentelor contabile, respectiv nu au fost predate documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Este evident ca inexistenta sau ascunderea acestor documente creeaza o prezumție relativa de netinere a contabilitatii in conformitate cu legea, iar netinerea contabilitatii a determinat starea de insolventa a debitoarei, pe de o parte, prin " imposibilitatea urmăririi debitelor proprii ale societatii si la neachitarea creditorilor iar, pe de alta parte, prin majorarea pasivului.
3)Vinovatia
In ceea ce privește aspectul vinovăției acesta se prezuma, intrucat in materie comerciala culpa este prezumata. Prevederile art. 149 din Legea nr. 85/2006 fac trimitere la faptul ca dispozițiile acestei legi speciale se completaza cu dispozițiile Codului civil, Codului de procedura civila, etc.
Chiar si in lipsa acestei prezumții relative stabilite de legiuitor, vinovatia administratorului societatii debitoare este ușor de evidentiat.
Fapta s-a concretizat printr-o . omisiuni in a realiza activitati care se aflau in sarcina lor (precum: neindeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr.85/2006 privind predarea către lichidator a actelor contabile, neurmarirea creanțelor litigioase etc...), si care in mod indubitabil, indiferent de intentia/culpa avuta, raportat la dispozițiile legale, administratorul societatii debitoare nu a procedat la evitarea stării de insolventa .
4)Raportul de cauzalitate
Acesta privește relația dintre fapta, respectiv activitatea defectuoasa realizata de parata, care s-a repercutat asupra rezultatelor economice ale societatii, determinând in final starea de insolventa a acesteia.
Sub acest aspect, jurisprudenta a statuat constant faptul ca nerealizarea unor activitati prevăzute expres de legiuitor (in cazul nostru, netinerea si neprezentarea evidentei contabile, neurmarirea debitelor societatii, etc) constituie o prezumție relativa a existentei legăturii de cauzalitate intre faptele realizate de conducere societatii (in cazul nostru neindeplinirea acestora) si ajungerea in starea de insolventa a societatii.
Existenta stării de insolventa este prezumata cat timp exista o hotarare irevocabila care atesta acest lucru, precum si faptul ca dupa realizarea procedurilor legale, societatea riu si-a achitat debitul.
Din formularea textului aliniatului 1 rezulta ca sunt răspunzători pecuniar, in temeiul art. 138, membrii organelor de conducere "care au contribuit" la ajungerea societatii in incetare de plați prin una din faptele enumerate la lit. a - g. Expresia sugereaza, in primul rand, existenta raportului de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si consecutiv de creditori, dar totodata si aplicarea textului chiar si in situatia in care fapta a constituit numai o condiție favorabila pentru realizarea efectului. Termenii utilizati "au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie" au semnificația ca faptele enumerate nu trebuie sa constituie cauze exclusive ale insolventei debitorului si sa aiba o funcție contributiva, susceptibila de a se conjuga cu alte imprejurari sau acțiuni umane pentru a produce rezultatul insolventei (Curtea de apel Cluj, s... adm., dec. nr. 1964/2003).
Din analiza probatoriului administrat in cauza si din rapoartele de activitate intocmite de lichidatorul judiciar, instanta de fond, in mod eronat, nu a retinut ca:
-starea de insolventa a debitoarei este rezultatul managementului defectuos efectuat de parat;
-fapta ilicita delictuala a paratului este materializata sub forma omisiunii depunerii actelor prevăzute de legea falimentului;
-paratul, in calitate de administrator al societatii a tinut o contabilitate fictiva .
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicita, culpabila a administratorului societatii debitoare este dovedita si consta in dezinteresul aratat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societatii debitoare, precum si in prejudiciul cauzat prin neplata datoriilor, astfel ca cererea noastra formulata in temeiul art. 138 alin. 1 lit. c si d ar fi trebuit admisa de către instanta de fond .
Organul fiscal au suferit un prejudiciu a cărui existenta certa este stabilita prin constatarea de către Tribunalul Ilfov a faptului ca debitoarea a ajuns in incetare de piati si ca impotriva acesteia a fost declanșata procedura falimentului.
Prejudiciul produs creditorilor exista si are caracter cert si totodata, nu este manifestat nici un interes in sensul repararii lui.
Paratul, in exercitarea funcției de administrator al societatii debitoare, avand puteri nelimitate, a incalcat dispozițiile legale imperative, prin aceasta contribuind in mod nemijlocit la inducerea falimentului debitoarei, fapt pentru care, in conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c si d, solicitam sa fie admisa angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
In acest sens, subliniază reau-credinta de care a dat dovada administratorul debitoarei in exercitarea atribuțiilor, atunci cand a condus S.C. S. 92 ELCON S.R.L, spre o incapacitate de plata de natura a prejudicia creditorii.
F. de cele aratate, solicită admiterea recursului si modificarea in tot a Sentintei nr.3970/20.12.2013, pronuntata in dosarul nr._ a Tribunalul Ilfov, in sensul admiterii acțiunii impotriva paratei, si obligarea acesteia la plata pasivului neacoperit al debitoarei.
In drept, ne intemeiem cererea pe dispozițiile art. 483 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
În ședința publică de la 16 aprilie 2014, Curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a recurentei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/2010, în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin. 1 sau, după caz, alin. 3, administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenționează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenției sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.
Din dispozițiile legale precitate rezultă că legiuitorul a dorit să acorde vocație procesuală activă în promovarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin. 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar administratorului/lichidatorul judiciar.
per a contrario, nici un alt creditor, indiferent de faptul dacă acesta este titularul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, nu poate declara recurs împotriva hotărârii de respingere a cererii ci doar să solicite aceasta administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolul 312 alineat 1 Cod procedură civilă, admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentului.
Respinge recursul ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Respinge recursul formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.3970/20.12.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. V.., ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU M. H.
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.2/30.04.2014
………………
Tribunalul Ilfov,
Judecător - sindic: S. F. I.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1289/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1344/2014. Curtea de... → |
|---|
