Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1051/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1051/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 16785/3/2012/a1
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1051
Ședința publică de 18 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. V.
JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR A. L. Z.
GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr._ din 29 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. MEHMWET ENGIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr._/29.11.2013 a Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă cererea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 3 în contradictoriu cu pârâtul A. Mehmwet Engin, ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a reținut că la 30.10.2012 Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 3 a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului A. Mehmwet Engin pentru pasivul societății debitoare . SRL; sub motiv că pârâtul nu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței în termenul legal și nu a depus actele contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 la cererea lichidatorului judiciar; că această omisiune creează o prezumție de utilizare a bunurilor societății în folosul pârâtului; că este dovedită astfel legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului, constând în dezinteresul pentru funcționarea normală a societății și prejudiciul cauzat creditorilor.
Analizând cererea, judecătorul-sindic a constat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii pârâtului pe temeiurile invocate de reclamantă deoarece aceasta nu a dovedit elementele răspunderii patrimoniale respectiv fapta ilicită, prejudiciul și raportul de cauzalitate între faptă și starea de insolvență a debitoarei.
Judecătorul-sindic a reținut că reclamanta a făcut doar simple afirmații deoarece nu a dovedit faptele și împrejurările acestora, așa cum sunt menționate în cererea de chemare în judecată.
Dezvoltând, judecătorul-sindic a constatat că nu există dovezi privind continuarea în interes personal a activității societății, ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți și nici a legăturii de cauzalitate dintre omisiunea pârâtului de a formula cererea de deschidere a procedurii insolvenței și starea de insolvență a debitorului.
Totodată a reținut că relativ la fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 nu există dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență; iar omisiunea de a preda documentele contabile constituie doar o prezumție simplă a faptei de nerespectare a obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
La 28.01.2013 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice, a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că, greșit instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Recurenta arată că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii pârâtului pe temeiul art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006, având în vedere că recurenta este creditoarea debitoarei cu suma de 221.734 lei și că fapta arătată a pârâtului constă în dezinteresul pentru buna funcționare a societății, fiind astfel dovedit și raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă arătată și prejudiciul creditorilor constând în . societății.
Recurenta mai arată că pârâtul a încălcat dispozițiile art.27 din Legea nr.85/2006, care-l obliga să solicite aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 în 30 de zile de la apariția stării de insolvență, regulă care nu este o facultate ci o obligație, chiar dacă starea de încetare de plăți se datora unei cauze obiective.
Cu privire la culpă se susține că din art.72 din Legea nr.31/1990 se deduce că administratorii societății sunt ținuți să răspundă față de societate pe temeiul mandatului, astfel că ei răspund contractual și față de terți. Cum pârâtul nu a dovedit existența unor cauze care să-i înlăture responsabilitatea rezultă implicit culpa acestuia.
Cu privire la legătura de cauzalitate se arată că aceasta rezultă din faptul că dezinteresul în îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății conduce la un rezultat previzibil și anume falimentul societății. Recurenta susține că prin acest argument este dovedit raportul de cauzalitate între faptele culpabile ale administratorului și ..
Recursul nu este fondat.
Nu este fondată critica recurentei încadrată din oficiu de Curte în motivul prevăzut de art.3041 C.pr.civ.
În esență, recurenta susține că prima instanță a reținut greșit situația de fapt deoarece a considerat fără niciun temei că pârâtul nu a săvârșit o faptă ilicită în sensul prevăzut de art.138 lit.c) din Legea 85/2006 și că nu ar exista nici celelalte condiții ale răspunderii patrimoniale întemeiate pe textul arătat.
Curtea observă că nu sunt dovedite condițiile răspunderii patrimoniale pe temeiul art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006, recurenta considerând că pentru angajarea răspunderii patrimoniale este suficientă . debitoarei, celelalte condiții ale angajării răspunderii prezumându-se. Această teză este nelegală, legea condiționând angajarea răspunderii patrimoniale de întrunirea condițiilor legale, în speță lipsește dovada interesului pârâtului în continuarea activității debitoarei aflată în stare de insolvență.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 C.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr._ din 29 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. MEHMWET ENGIN, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,Judecător,
D. V. D. MANOLEANAMARIA L. Z.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.D.V.
Tehnored.F.L.
10.06.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: M. Z.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
