Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1225/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1225/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 40413/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 2655/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.1225/2014
Ședința publică de la 15 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. S.
JUDECĂTOR: S. G. N.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta creditoare S.C. P. D. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.7340 din 17.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. C.-S. FURNIZARE BAUTURI RĂCORITOARE, ENERGIZANTE ȘI APE OLIGOMINERALE S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-creditoare, prin avocat S. V., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/02.12.2014, lipsind intimata-debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta-creditoare, prin avocat, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelanta-creditoare, prin avocat, solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei în vederea deschiderii procedurii insolvenței.
CURTEA,
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr._ pe rolul tribunalului București reclamanta creditoare . a chemat în judecată debitoarea . Băuturi Răcoritoare Energizante și Ape Oligominerale SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună deschiderea procedurii insolvenței .
În motivarea cererii s-a arătat că societatea debitoare înregistrează un debit restant în cuantum de 45.725,92 lei contravaloare facturi fiscale și penalități de întârziere, conform mențiunilor înscrise pe facturi, cu rezerva reactualizării acestora până la data deschiderii procedurii.
S-a mai arătat că părțile au stabilit raporturi comerciale în formă simplificată, având ca obiect vânzarea cumpărarea de produse, fiind emise facturile în litigiu.
Facturile au fost acceptate la plată, prin semnătură și aplicarea ștampilei neplata datorându-se lipsei de disponibil bănesc.
Prin sentința civilă nr.7340/17.09.2014 Tribunalul București a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat, raportat la art. 3 pct. 6 și pct. 12 din Legea nr.85/2006 coroborat cu art. 662 alin. 2, 3 și 4 C.pr.civ. că reclamanta nu a probat existența unei creanțe certe lichide și exigibile constatate printr-un titlu executoriu.
Cu privire la penalități s-a reținut că mențiunile înscrise p pe facturile fiscale nu valorează clauză penală valabil convenită, astfel că pentru solicitarea acestora nu există un temei legal.
S-a apreciat că factura, raportat la dispozițiile Legii nr.82/1991 nu reprezintă decât un instrument contabil, de înregistrare în contabilitatea părților a debitului, a creditului și nu un act juridic de natură a produce efecte juridice în sensul nașterii obligațiilor în sarcina părților altele decât cele convenite de plata produselor sau a serviciilor prestate.
Împotriva aceste sentințe a formulat apel reclamanta creditoare . pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței apelate, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea deschiderii procedurii insolvenței, cu cheltuieli de judecată.
S-a susținut interpretarea și aplicarea greșită a legii, condițiile pentru admisibilitatea cererii fiind strict prevăzute de lege, lipsa unui titlu executoriu neconstituind un impediment pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază apelul întemeiat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat a rezultat că, în condițiile art. 1179 și ale art. 1650 cod civil părțile au încheiat un contract de vânzare cumpărare, guvernat de principiul libertății formei, pentru valabilitatea căruia legea nu cere o anumită formalitate, fiind suficient simplul acord de voință al părților.
Debitoarea a acceptat la plată facturile emise prin semnătură și aplicarea ștampilei, într-adevăr cuprinzând vechea denumire a societății dar cu menționarea codului unic de înregistrare nr._/2006.
Factura - înscris sub semnătură privată, emis unilateral de către furnizor - face dovada, în sensul art. 277 c.pr.civ., cu privire la existența raportului juridic și a executării operațiunii ce constituie obiectul ei ,marfă, condiții de predare, preț.
Folosirea înscrisului în exercițiul unei întreprinderi, pentru a constata un act juridic este demonstrată de obicei ca situație de fapt, cu elementele exterioare înscrisului, pentru cazul facturilor atât jurisprudența cât și doctrina statuând în sensul că dacă acesta este semnată de ambele părți, factură acceptată expres, valorează înscris sub semnătură privată prin care se constată o operațiune juridică încheiată, prin care se determină modalitățile executării contractului.
Cu privire la inserarea clauzei penale, raportat la dispozițiile art.1538 cod civil constată că acesta constituie o clauză accesorie prin care părțile dispun cu privire la răspunderea contractuală, clauză ce implică acordul părților fapt ce implică menționarea expresă a acesteia.
Înscrierea pe factură de către emitent a unui procent de penalitate apare ca o manifestare unilaterală de voință care nu are valoarea unei clauze penale și nu poate produce efectele acesteia decât în cazul acceptării exprese, fiind lipsită de eficacitate doar în cazul acceptării tacite sau a refuzului la plată.
În cauză a rezultat, așa cum am consemnat, că debitoare a acceptat fără obiecțiuni, în mod expres, la plată facturile, semnătura și aplicarea apostilei pe facturile care conțineau mențiuni cu privire la penalitățile de întârziere valorând manifestare de voință, exprimată valabil prin persoana îndreptățită legal să asume obligații în numele și pentru persoana juridică comercială, astfel că suntem în prezența unei clauze penale producătoare de efecte specifice.
Cu privire al incidența dispozițiilor art. 662 c.pr.civ. constată că în cauză,efect al art. 149 Legea nr.85/2006, raportat la data sesizării instanței, 18.12.2013 în conformitate cu dispozițiile art. 24 c.pr.civ. sunt aplicabile prevederile art. 662 c.pr.civ. coroborat cu art.632 c.pr.civ. si următoarele c.pr.civ. prin care sunt definite creanțele certe, lichide și exigibile.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că procedurile de insolvență nu pot fi deschise prin cereri formulate ulterior datei de 15.01.2013 decât dacă reclamanții creditori dețin un titlu executoriu împotriva debitorului.
Însă, raportat la principiul egalității părților în fața justiției, regulă ce consacră egalitatea părților în raporturile procesuale cu instanța, recunoașterea acelorași drepturi procesuale cu aceleași îndatoririi corelative, apreciază că părților în proces trebuie să li se asigure un tratament similar celui aplicat în soluționarea tuturor cererilor de deschidere a procedurii insolvenței formulate în temeiul Legii nr.85/2006, fără nici o discriminare, fără restricții sau privilegii.
Prin urmare, și în prezenta cauză, caracterul cert al creanței va fi stabilit prin raportare la însuși actul de creanță sau la alte acte, chiar neautentice, care emană de la debitor sau sunt recunoscute fără echivoc de acesta.
Rezultă, chiar în lipsa unui titlu executoriu impus de noile dispoziții procedurale, a cărei existență nu era cerută în vechea reglementare, faptul că reclamanta creditoare a probat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, în cuantum de 45.725,92 lei reprezentând 39.305,09 lei contravaloare facturi fiscale și penalități de întârziere în cuantum de 6.420,83 lei.
Deschiderea procedurii impune întrunirea cumulativă a două condiții existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și insolvența debitorului, astfel că numai în condițiile răsturnării prezumției de insolvență poate fi valorificat refuzul nejustificat la plată.
Debitoarea, însă, nu a produs probe din care să rezulte că dispune de lichidități îndestulătoare acoperirii creanțelor exigibile și nu acesta este motivul neachitării acestora.
În consecință, apreciind întrunite cerințele art. 31 Legea nr.85/2006 văzând cele dispuse prin Decizia V din 04.04.2011 ICCJ, pentru identitate de rațiune, raportat la art. 480 alin. 3 c.pr.civ. va admite apelul, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea deschiderii procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta creditoare S.C. P. D. S.R.L., cu sediul ales la S.C.A. U. & Asociații ,din București, Preciziei Business Center, ., ., împotriva Sentinței civile nr.7340 din 17.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. C.-S. FURNIZARE BAUTURI RĂCORITOARE, ENERGIZANTE ȘI APE OLIGOMINERALE S.R.L., cu sediul în București, ., sector 5.
Anulează sentința atacată.
Trimite cauza în vederea deschiderii procedurii insolvenței, aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. S. S.G. N.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.S.M.C./19.12.2014
Nr.ex.:4
Fond: Tribunalul București
Președinte: D. G.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1287/2014. Curtea de... → |
|---|
