Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 624/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 624/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 2508/122/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 565
Ședința publică de la 21 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER A.-G. S.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta B. F. C. împotriva sentinței comerciale nr.624 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul G. – Sindic, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ E. M. lichidator judiciar al S.C. RO DAMA STYLE S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin avocat A. D., cu împuternicire avocațială nr. G R_ din 20 februarie 2014,lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a înaintat din partea Oficiului Registrului Comerțului dovada publicării sentinței în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Recurenta prin avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbrul judiciar de 0,5 lei.
Se anulează taxele judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,5 lei depuse de către recurentă.
Recurenta prin avocat arată că alte chestiuni prealabile nu mai are de invocat și nici probe noi de propus.
Nemaifiind chestiuni prealabile de invocat și nici probe noi de propus, Curtea acordă cuvântul pe cererea de repunere în termen, pe aspectul tardivității recursului promovat și pe fondul recursului.
Recurenta prin avocat solicită admiterea cererii de repunere în termen, motivat de faptul că recurenta nu locuiește pe teritoriul României, ci în Olanda, iar când a revenit în țară la data de 16 octombrie 2012 cererea de atragere a răspunderii era soluționată, sens în care nu a avut cunoștință de acest aspect.
Totodată comunicarea sentinței a fost făcută la o adresă la care nu mai locuiește nimeni, semnătura acesteia nu coincide cu semnătura din procesul verbal de comunicare, fiind indicate alte date ale buletinului de identitate.
De asemenea, arată că recurenta a aflat întâmplător despre pronunțarea sentinței atacate, consultând un avocat la data de 10 octombrie 2013.
În ceea ce privește aspectul tardivității declarării recursului solicită respingerea acesteia, întrucât consideră că data când a aflat întâmplător despre pronunțarea sentinței atacate este acela când a consultat un avocat, respectiv momentul luării la cunoștință de existența pronunțării sentinței recurate, sens în care apreciază că recursul promovat este declarat în termenul prevazut de lege.
Pe fondul recursului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fondul cauzei respingerea cererii de atragere a răspunderii civile delictuale, fără cheltuieli de judecată.
Susține că sentința fondului este nefondată, recurenta fiind administrator scriptic, contractele fiind încheiate de fostul administrator, iar aceasta a depus la dosarul cauzei o procură din care reiese că după cesiune a mandatat pe d-na S. M. să administreze societatea, dându-i puteri depline în acest sens.
Nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
CURTEA
Deliberand, retine urmatoarele:
Prin sentința comerciala nr 624 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de lichidatorul C. E. M. si s-a dispus obligarea paratei B. F. C. la plata pasivului societatii debitoare Ro Dama Style SRL, in suma de_ lei catre Administratia Finantelor Publice G. si de 91 lei catre Inspectoratul Teritorial de munca G..
In motivare, s-a retinut ca pârâta a înființat societatea în anul 2006, având în obiectul de activitate prestării servicii coafor, iar în anul 2007 societatea a fost dizolvată pentru nedepunerea situaților financiare.
La 16 august 2011, societatea a înregistrat o datorie de 30.972 lei reprezentând TVA, impozite, contribuții și penalități stabilite prin titluri executorii emise începând cu anul 2007.
Astfel cum a reieșit din verificări, ultimul bilanț contabil a fost întocmit pentru anul 2006, pârâta nejustificând situația stocurilor și disponibilităților bănești înregistrate și pretinzând predarea gestiunii conform contractului înfățișat.
Tribunalul a constatat că sancțiunea dizolvării a fost aplicată pentru nedepunerea bilanțurilor contabile și că predarea administrației nu a fost menționată în registrul comerțului, în fapt reieșind că pârâta a abandonat societatea fără a dispune plata sumelor datorate bugetului și fără a justifica destinația sumelor disponibile și folosirea resurselor societății, nefiind în măsura să predea lichidatorului judiciar parte din evidența contabilă a societății. Prin urmare, s-a apreciat că . plată s-a datorat faptei administratorului statutar de a nu fi dispus plata sumelor datorate bugetului statului, în pofida resurselor existente și de a fi abandonat societatea printr-o presupusă cesiune a părților sociale și descărcare de gestiune, de a nu fi publicat situațiile financiare, astfel incat nu s- a permis accesul la informații asupra situației patrimoniale, cu consecința prejudicierii creditorilor bugetari.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 138 lit. c și d din Legea 85/2006, Tribunalul a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și a obligat pârâta la suportarea pasivului societății.
La data de 15.10.2013, parata B. F. C. a formulat recurs împotriva Sentinței comerciale nr 624 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, prin care solicita repunerea in termenul de recurs, admiterea recursului si, pe fond, respingere cererii introductive ca nefondata.
In motivare, se arata ca locuieste și lucreaza în străinătate, respectiv în Olanda, introcandu-se în România pe data de 16.10.2012, când cererea de atragere a răspunderii era judecată, însă nu a avut cunoștință de acest lucru. A plecat din nou în februarie 2013 și nu a mai venit în România până în data de 11.09.2013, însă nu a mers în mun. G., ramând la o prietenă în București. Se precizeaza faptul că, la adresa la care a fost comunicată sentința, nu locuiește nimeni, iar corespondența este probabil lăsată de poștaș în scara blocului respectiv. În data de 10.10.2013, a mers la G., pentru a-si vizita bunica și pentru a consulta un avocat pentru o problemă personală, iar acesta căutând pe site- ul Tribunalului G. și al Judecătoriei i-a adus la cunoștință despre existența sentinței recurate.
Pe fondul cauzei, se critica sentința instanței de fond, intrucat se considera atragerea răspunderii sale patrimoniale ca fiind neîntemeiată, motivat de faptul că societatea nu a ajuns în situația de a intra în insolvență din vina sa, ci datorită faptului că debitorii nu au achitat către aceasta datoriile, iar societatea a cărei administrator a fost era condusă în fapt de fostul asociat și administrator S. M.. De asemenea, lipsa evidențelor contabile nu îi poate fi imputată, fostul administrator angajând contabilul care a ținut evidența contabilă. Atribuția sa de administrator nu presupune să verifice dacă înregistrările contabile corespund cu realitatea și nici nu ar avea calificarea necesară pentru a face acest lucru. Printre obligațiile acesteia era și aceea de a întocmi și depune situațiile financiare ale societății la organele fiscale, recurentei comunicându-i că acestea sunt în regulă.
Se sustine că nu a putut dispune plata datoriilor către bugetul statului din lipsa fondurilor și nu din al motiv.
Se mai invedereaza ca nu este indeplinita niciuna din conditiile prevazute de art 138.
In drept, se invoca art 304 ind 1 Cod Pr Civ.
Se solicita judecarea cauzei si in lipsa.
Intimata-reclamanta nu a depus intâmpinare.
La termenul din 21.02.2014, Curtea a ramas in pronuntare atat pe cererea de repunere in termenul de exercitare a recursului, cat si asupra aspectului tardivitatii recursului.
Curtea, analizând cu prioritate cererea de repunere in termenul de recurs, reține următoarele:
Art 103 Cod Pr Civ (1865) reglementeaza institutia repunerii in termenul de a formula o cale de atac sau de a indeplini un act de procedura, cu conditia esentiala ca partea sa dovedeasca o imprejurarea mai presus de vointa sa care sa o fi impiedicat sa exercite dreptul in termenul prevazut de lege.
Textul de lege nu explica notiunea de imprejurare mai presus de vointa partii, urmand ca instanta sa analizeze de la caz la caz daca situatia invocata se circumscrie acestei exceptii. Se apreciaza, totusi, ca aceasta imprejurare trebuie sa aiba caracterul unei piedici in exercitarea actului de procedura, care fara a imbraca forma fortei majore, este exclusiva de culpa.
În speta, recurenta sustine ca locuieste si lucreaza in Olanda, intorcandu-se in tara la 16.10.2012 si plecand in februarie 2013, nemairevenind pana la 11.09.2013, cand, sosind in Romania, a ramas in Bucuresti.
Curtea apreciaza ca acest aspect nu reprezinta o imprejurare mai presus de vointa sa care sa justifice repunerea in termenul de recurs.
Astfel, parata-recurenta a fost citata in fata instantei de fond la 28.02.2012, citatia impreuna cu un exemplar al cererii de chemare in judecata fiind primite de mama sa, G. P. (f 71, dosar Tribunalul G.), iar, in urma acestei comunicari, partea a formulat intampinare la 16.05.2012 (f 72, dosar Tribunalul G.), in cadrul careia nu a indicat un alt domiciliu (fata de cel la care a fost citata). De asemenea, din cuprinsul practicalei din 26.09.2012, reiese ca parata s-a prezentat personal, fara, insa, a aduce la cunostinta instantei o alta adresa unde sa i se comunice actele procesuale. Oricum, conform art 114 ind 1 alin 4 Cod pr Civ, in cazul in care paratul ar locui in strainatate, acesta are obligația de a-și alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul.
In aceste conditii, parata nu poate invoca faptul ca nu a avut cunostinta de sentinta, atat timp cat aceasta i-a fost comunicata la 15.04.2013, la adresa la care a fost citata. In cazul in care partea dorea comunicarea sentintei la o alta adresa, avea obligatia, conform art 98 Cod Pr Civ, de a informa instanta printr-o cerere de acest nou domiciliu procesual, sanctiunea in cazul nerespectarii acestei indatoriri fiind neluarea în seamă a oricarei alte adrese la care partea ar fi stat in fapt.
In ceea ce priveste sustinerea recurentei in sensul ca ar fi locuit si muncit in Olanda la data comunicarii hotararii, acest aspect nu a fost dovedit nefiind depus niciun contract de munca sau de inchiriere ori un alt act din care sa rezulte ca partea locuia in mod efectiv ..
De altfel, chiar daca ar fi fost reala aceasta asertiune, aceasta nu o exonereaza pe recurenta de a depune diligente in vederea luarii la cunostinta de sentinta pronuntata impotriva acesteia, atat timp cat nu informase instanta ca ar avea resedinta in strainatate, iar domiciliu sau era pe teritoriul Romaniei, domiciliu la care a si fost citata, depunand intampinare, dupa comunicarea citatiei. Depunerea biletelor de avion nu face dovada sederii/locuirii pe teritoriul Olandei, partea putand face calatorii de scurta durata, fara ca instanta sa poata verifica regularitatea acestor deplasari, atat timp cat autoritatile vamale nu mai tin evidenta calatoriilor in statele membre UE, dupa 1 ianuarie 2007.
Referitor la cele invederate cu ocazia concluziilor orale in sensul ca nu ii apartine recurentei semnatura de pe dovada de comunicare a sentintei, Curtea nu le poate avea in vedere, intrucat, potrivit art 100 alin 4 Cod Pr Civ, procesul-verbal de comunicare a hotararii face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
Or, recurenta nu a facut dovada ca a formulat plangere penala pe considerentul ca i s-ar fi falsificat semnatura si ca s-ar fi constatat acest aspect.
Pentru aceste motive, comunicarea sentintei s-a indeplinit in mod legal,
In plus, Curtea remarca faptul ca singurul domiciliu cunoscut al recurentei atat din baza de date a Registrului Comertului, cat si cea a Registrului N. de Evidenta a Persoanei a fost, la data solutionarii cererii de atragere a raspunderii, cel din G., ., de altfel, au fost comunicate citatia si hotararea.
In aceste conditii, recurenta nu poate invoca propria culpa (neindeplinirea obligatiei legale de informare a instantei in legatura cu domiciliul său procesual unde sa ii fie comunicate actele) pentru a obtine ocrotirea unui drept procesual.
Conform art 90 Cod Pr Civ (1865), comunicarea citatiei si a altor acte de procedura (deci inclusiv a sentintei) se face la domiciliul sau resedinta celui citat. Atat timp cat recurentul nu a facut opozabil noul sau domiciliu sau resedinta, in mod legal, procedura de comunicare a actelor procesuale s-a facut la adresa cunoscuta atat tertilor, cat si instantei. Este adevarat ca, potrivit art 90 teza a II a, înmanarea citatiei si a altor acte se poate face oriunde, cand cel citat le primeste, insa, pentru a se putea face aplicarea acestui text, este necesar sa se cunoasca adresa unde locuieste in fapt partea citata. Or, recurenta nu a facut nicio dovada ca partile din dosarul de insolventa (deci inclusiv lichidatorul, care a formulat cererea de atragere a raspunderii patrimoniale) aveau cunostinta de domiciliul real al său, astfel incat nu se poate retine vreun abuz de drept procesual sau ca transmiterea sentintei s-a facut cu incalcarea manifestarii de vointa a partii.
În plus, chiar daca recurenta nu locuia efectiv in imobilul din G., . o obligatie de diligenta de a verifica daca primeste corespondenta la vechiul domiciliu, in conditiile in care nu a procedat la indicarea unei alte adrese actuale.
Astfel, apreciind ca nepromovarea recursului inauntrul termenului reglementat de lege este imputabila recurentei, nefiind intrunita conditia prevazuta de art 103 alin 1 cod Pr Civ, respectiv ca dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa să nu poate exercita acest drept, instanta nu va proceda la repunerea partii in termen.
Pe cale de consecinta, Curtea va respinge cererea de repunere in termenul de recurs ca neintemeiata.
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii recursului, Curtea retine ca sentinta comerciala nr 624 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost comunicata la 15.04.2013, iar recursul se formuleaza in termen de 7 zile de la comunicare.
Astfel, termenul de recurs a inceput sa curga de la aceasta data, implinindu-se la 23.04.2013, conform art 101 alin 1 Cod Pr civ ce prevede ca termenele procedurale se calculeaza pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit.
Prezenta cerere de recurs a fost depusa la 15.10.2013 (data rezolutiei), cu depasirea termenului de 7 zile de la comunicarea sentintei, astfel incat rezulta ca aceasta este tardiv formulata.
Pentru aceste motive, instanta va admite exceptia tardivitatii si va respinge recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității.
Respinge recursul declarat recurenta B. F. C. împotriva sentinței comerciale nr.624 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul G. – Sindic, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ E. M. lichidator judiciar al S.C. RO DAMA STYLE S.R.L., ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. Z. D. V. D. M.
Grefier,
A.-G. S.
Red.Jud.ALZ/01.04.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul G. – Sindic
Președinte: M. M. Burtave
| ← Acţiune în anulare. Decizia nr. 1216/2014. Curtea de Apel... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
