Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 218/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 218/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 62105/3/2010/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.218
Ședința publică de la 21.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIHAELA I. B.-P.
JUDECĂTORLILIANA C.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr.2747 din data de 15.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. M. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul C. M. C. fost restituită la dosar cu mențiunea „destinatar mutat”.
Curtea dispune aplicarea disp. art.98 C.pr.civ., în ceea ce privește pe intimata C. M. C. față de care dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost restituită la dosar cu mențiunea „destinatar mutat” și constată procedura de citare legal îndeplinită cu această parte.
Curtea, având în vedere că, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată după închiderea procedurii insolvenței, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității formulării cererii de atragere a răspunderii întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006 și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA
Prin sentința civila nr.2747 din data de 15.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă s-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamantul DGFP Bucuresti in reprezentarea AFP Sector 1 în contradictoriu cu pârâta C. M. C..
Pentru a pronunța acesta sentința, tribunalul a reținut ca din continutul cererii formulate in contradictoriu cu parata rezulta ca reclamantul se rezuma, in general, la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea raspunderii in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 fara sa arate in concret care sunt faptele care se incadreaza in aceste dispozitii.
Reclamantul nu numai ca nu face dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic dar nici nu arata care este legatura de cauzalitate dintre incalcarea unor norme dintr-o lege speciala si starea de insolventa a debitoarei.
Savarasirea unei fapte ilicite dintre cele prevazute limitativ de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua dintre conditiile necesare, dar nu sunt suficiente pentru a putea fi antrenata raspunderea unei persoane in temeiul art. 138.
Instanta trebuie sa retina ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanelor impotriva careia este exercitata actiunea in raspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre vreuna dintre faptele prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin savarsirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Nu au fost indicate, in concret, nici elemente care sa duca la concluzia indeplinirii conditiilor prevazute la art. 138 lit. c) din lege si anume sa reprezinte dovada “interesului personal”, in cauza nefiind facuta proba. Simpla continuare a unei activitati nerentabile, care duce vadit la insolventa nu este suficienta pentru stabilirea raspunderii daca nu este facuta si dovada interesului personal. De altfel, nici nedepunerea cererii de deschidere a procedurii nu poate conduce la atragerea automata a raspunderii patrimoniale, in lipsa elementelor constitutive ale raspunderii delictuale.
Împotriva acestei sentinte, a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1, solicitand admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentintei recurate, admiterea cererii formulata in temeiul art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 si să se dispuna ca numita C. M. C. sa suporte in integime datoriile societății debitoare astfel cum acestea au fost stabilite in tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Recurenta a formulat urmatoarele motive de recurs:
Reprezentanții societății aveau obligația legală să solicite ei înșiși aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, republicată și nu să dispună în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică în încetare de plăți.
Din modul în care a fost conceput textul art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 rezultă că simplul fapt că acesta a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale fără a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civilă obișnuită.
Fiind pe tărâmul răspunderii civile contractuale culpa este prezumată potrivit art. 1357 Cod Civil, iar răspunderea trebuie apreciată în abstracto, cu mai multă rigurozitate, avându-se în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Astfel, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, "obligațiile și răspunderea administratorului sau cenzorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat ", mandatarul fiind răspunzător nu numai pentru doi, dar însă și de culpa în executarea mandatului..
In cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Fapta ilicita consta în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat de către aceasta, în cazul Administrației Finanțelor Publice Sector 1 fiind vorba de neplata sumelor datorate bugetului general consolidat al statului.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului, constând în nerespectarea si neaplicarea lecții si prejudiciul adus creditorilor prin . societății.
In conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicată, " răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului".
În cazul răspunderii contractuale, culpa pârâtului este prezumată potrivit art. 1357 cod civil raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins în actul constitutiv ( art. 5 ) sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului. Acceptând desemnarea, reprezentanții debitoarei stabilesc un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea.
Asupra excepției inadmisibilității cererii de atragere a răspunderii intemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006 invocata de Curte la data de 21.01.2014, se constata urmatoarele:
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prin sentința civilă nr.4976/27.04.2012, Tribunalul Bucuresti, Secția a VII-a Civilă a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului . și radierea societatii din Registrul Comerțului București.
Recurenta a formulat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006 la data de 07.12.2012.
În raport de dispozitiile art.138 alin.1 si 3, art.140, art.142 din Legea insolventei, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale nu poate fi formulata decât pâna la închiderea procedurii, ulterior acestui moment fiind posibila doar executarea silita a hotarârii pronuntate în temeiul art.138 din lege.
Cererea de antrenare a răspunderii trebuie formulată numai pana la momentul închiderii procedurii insolvenței, fiind o cerere accesorie procedurii. După încheierea procedurii, atât administratorul, lichidatorul judiciar sunt descărcați, iar adunarea creditorilor și comitetul creditorilor nu mai au cadrul legal de a se constitui.
În consecință, pentru aceste motive, Curtea va admite excepția inadmisibilității cererii de atragere a răspunderii, va admite recursul formulat de recurenta, va modifica sentința civilă atacată, în sensul că pe fond, va respinge cererea de atragere a raspunderii patrimoniale ca inadmisibilă, potrivit art. 137 alin.1 Cod proc civ raportat la art. 312 alin.1 Cod proc civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr.2747 din data de 15.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. M. C..
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că pe fond:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge cererea de atragere a răspunderii ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. B.-P. L. C. G. B. F.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.MIBP, 2 ex, 29.01.2014
Nr.ex.: 2
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 835/2014. Curtea de... → |
|---|
