Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 294/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 37022/3/2012/a1
Dosar nr._
(Număr intern 2622/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 294/R/2014
Ședința publică de la 28 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE:G. B. F.
JUDECĂTOR:L. C.
JUDECĂTOR:M. I. B.-P.
GREFIER: F. D.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva Sentinței civile nr. 5814 din 10.06.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul G. C. personal, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea intimatului G. C., cu datele de identificare consemnate în caietul grefierului de ședință.
Intimatul G. C., personal, solicită proba cu înscrisuri în combaterea recursului, sens în care depune la dosar set de înscrisuri.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către intimatul G. C..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul G. C., personal, solicită respingerea recursului ca nefondat. Învederează faptul că datorită situației financiare pe care a întâmpinat-o societatea pe care o reprezintă, respectiv criza economică și neonorarea contractelor de către anumiți beneficiari, prin neplata facturilor la timp, a acumulat datorii la stat și către furnizorii de materiale. Menționează faptul că, în calitate de administrator al societății, a încercat să recupereze sumele restante de la debitorii societății, prin notificări și acțiuni în instanță, astfel încât consideră că și-a dat tot interesul să se achite de obligațiile sale ca administrator al societății. De asemenea, învederează faptul că în ceea ce privește contabilitatea societății, a încheiat un contract cu o societate de contabilitate care a depus la organul fiscal toate declarațiile lunare și anuale, precum și toate situațiile financiare lunare și anuale. Depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 5814/10.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea AFP Sector 5, în contradictoriu cu pârâtul G. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii administratorului, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârât a faptelor prevăzute la art.138 lit.d) din lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 5, solicitând a se dispune în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata datoriilor societății debitoare MCF Serv Construct 94 SRL.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, caz prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.
Consideră recurenta că, atât timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006.
Recurenta enunță dispozițiile art. 11 și art. 1 din Legea nr. 82/1991 și evidențiază că din rapoartele de activitate depuse la dosar de lichidatorul judiciar rezultă că pârâtul nu a prezentat toate documentele prevăzute de art. 28 din legea insolvenței, împrejurare din care reiese că nu au fost respectate dispozițiile art. 1 și art. 5 din legea contabilității.
Se susține că aceleași rapoarte fac dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate și prejudiciul cauzat creditorilor.
Recurenta consideră că, potrivit art. 1082 Cod civil, culpa este prezumată, iar răspunderea trebuie apreciată in abstracto.
III. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 sau art. 1349 și 1357 din Noul cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Astfel, potrivit art. 138 lit.d) din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Recurenta a afirmat că intimatul se face vinovat de fapta prevăzută de art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, prin neîndeplinirea obligației de predare a documentelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 către lichidator ori prin nedepunerea bilanțurilor și declarațiilor la organele fiscale.
Or, recurenta nu a dovedit că faptele imputate pârâtului ar fi determinat apariția stării de insolvență.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimat a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență. Nici o probă administrată nu relevă însă această legătură de cauzalitate.
În plus, Curtea reține că în rapoartele întocmite de lichidator s-a menționat că pârâtul a predat documentele contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, iar pe baza acestora lichidatorul a concluzionat că administratorul statutar nu se face vinovat de apariția stării de insolvență, aceasta fiind generată de recesiunea economică, de neîncasarea în termen a sumelor restante din piață, de lipsa comenzilor, de dificultatea aprovizionării cu materii prime (filele 170-172 dosar nr._ 12).
Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ. 1864, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
În ceea ce privește susținerile recurentei potrivit cărora răspunderea administratorului trebuie apreciată in abstracto, față de incidența dispozițiilor art. 1082 din Codul civil 1864, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită. Natura juridică a răspunderii administratorului societății poate fi una contractuală atunci când este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, în condițiile în care mandatul este cuprins în actul constitutiv sau hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în Registrul Comerțului. Or, în cauză, recurenta creditoare este terț față de contractul de mandat invocat, astfel încât nu se poate prevala de obligațiile născute în sarcina pârâtului din acest mandat.
D. în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terți, situație ce nu se regăsește în cauză.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva Sentinței civile nr. 5814/10.06.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. B. F. L. C. M. I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red. jud.G.B.F. / 26.02.2014 (2 ex.)
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic – A.-E. B.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
