Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 984/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 984/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 54481/3/2010/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 162/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 984/R
Ședința publică de la 22 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător I. C. G.
Judecător R. E. - S.
Grefier M.-A. P.
********
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 8695/23.10.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți D. F., G. L. și N. O..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea invocă, ca motiv de ordine publică, inadmisibilitatea cererii de atragere a răspunderii, având în vedere data închiderii procedurii și data formulării cererii de atragere a răspunderii și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._, creditorul ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 București a chemat în judecată pârâtii D. F., GALES L. și N. O., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îl oblige la suportarea pasivului debitorului . SRL.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că reprezentantii societatii debitoare sunt obligati conform art. 27 din legea 85/2006 sa solicite aplicarea dispozitiilor legii insolventei in situatia in care starea de insolventa este iminenta sau atunci când se afla in incetare de plati.
Fapta ilicita a administratorului societatii consta in exercitarea unui management defectuos, in sensul ca a dispus continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea in stare de insolventa, iar dovada acesteia rezulta implicit din simpla ajungere a debitorului in incapacitate de plata.
De asemenea arată creditorul că, societatea debitoare nu a depus actele contabile, lichidatorul neintrând in posesia documentelor prevazute de art. 28 din legea 85/2006, instituindu-se astfel prezumtia relativa a netinerii contabilitatii in conformitate cu legea.
Potrivit dispozitiilor art. 73 alin. 1 și art. 72 alin. 2 din Legea 31/1990, administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru existenta registrelor tinute de lege și corecta lor tinere, rezultând astfel fara echivoc ca in cazul nedepunerii documentelor contabile prevazute de lege, nu s-a tinut o contabilitate in conformitate cu legea.
În drept au fost invocate disp. art. 138 alin.1 lit. c și d, Legea nr.85/2006.
Fiind legal citati, pârâții nu s-au prezentat în instanța.
Paratii N. O. si GALES L. au depus la dosar intampinari.
Paratul GALES L. a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii aratand ca aceasta a fost introdusa ulterior inchiderii procedurii insolventei, iar potrivit art 138 din legea 85/2006 este obligatorie depunerea cererii inainte de inchiderea procedurii insolventei.
Pe fond, paratii au solicitat respingerea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale, aratand ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art 138 lit c si d din legea 85/2006 neexistand fapte ilicite care sa fii determinat ajungerea societatii debitoare in incapacitate de plata.
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă prin sentința civilă nr. 8695/23.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, a respins exceptia inadmisibilitatii formularii cererii precum și cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulată de reclamantul DGFP BUCURESTI IN REPREZENTAREA AFP SECTOR 2 n contradictoriu cu paratii D. F., GALES L. si N. O..
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut privire la exceptia inadmisibilitatii invocata de paratul GALES L., ca exceptia este neintemeiata.
Astfel dispozitiile art 138 din legea insolventei reglementeaza obligativitatea judecarii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale separat de dosarul de fond, formandu-se potrivit art 138 alin 5 un dosar separat care poarta acelasi numar cu dosarul de fond, fiind un dosar adiacent.
In acest sens, creditorul DGFP BUCURESTI in reprezentarea AFP SECTOR 2 a formulat la data de 13.12.2012 cerere de atragere a raspunderii patrimoniale impotriva paratilor D. F., GALES L. și N. O., dosarul fiind inregistrat sub nr_ .
Anterior formularii prezentei cereri, creditorul si-a exprimat insa in cadrul procedurii ce a format obiectul dosarului de fond intentia depunerii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale, aspect consemnat expres in sentinta civila nr_/31.10.2012, cu ocazia dezbaterilor.
Faptul ca cererea asupra careia creditorul a hotarat deja inainte de inchiderea procedurii insolventei a fost depusa dupa data inchiderii procedurii, nu este de natura a determina inadmisibilitatea cererii formulate.
Pentru aceste motive, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale.
Pe fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:
Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtii au fost administratorii debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care aceștia le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)- g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Debitorii care sunt supuși procedurii insolvenței, se află, în urma activității desfășurate, în încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, creditorul a făcut doar afirmații generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. d) din lege. Calitatea pârâtilor de administratori ai debitorului nu poate duce la concluzia că acestia au săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lor, în lipsa unor probe certe.
Fapta prevăzută la art.138 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtii au ținut o contabilitate fictivă și au făcut să dispară unele documente contabile, însă creditorul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâtii nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtilor de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtii nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditorul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. d) a art. 138 din lege.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c din legea insolvenței, conform cărora angajarea răspunderii patrimoniale are loc atunci când pârâtii au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la incetarea de plăți, reținem că în speță nu s-a făcut in nici un fel dovada incidenței acestui text de lege.
În acest sens, pentru aplicarea art. 138 lit. c, creditorul trebuie să explice în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator in interes personal și care ar fi dus in mod inevitabil debitorul la incetarea de plăți, nefiind relevante argumentele potrivit cărora simplul fapt că nu s-a solicitat aplicarea dispozițiilor legii 85/2006 și s-a continuat desfășurarea activității ar fi suficient pentru atragerea răspunderii in temeiul acestui text de lege.
Dezinteresul și managementul defectuos invocate de reclamant la modul foarte general, chiar dacă ar fi cauzat pierderi in patrimoniul debitorului, nu constituie o cauză de atragere a răspunderii, neregăsindu-se printre cele prevăzute de art. 138 din lege.
Pentru aceste considerente instanța va respinge, ca nefondată cererea creditorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 8695/23.10.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți D. F., G. L. și N. O..
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, C. G. I. | Judecător, E.-S. R. |
Grefier, M. A. P. |
Red.Jud.M.P.
Dact.M.P./07.05.2014
Ex.2
Judecător sindic: M. M.
Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a - dosar nr._
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 814/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
