Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1801/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1801/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 47155/3/2012/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1879/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
…..
DECIZIA CIVILĂ Nr.1801
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. P.
JUDECĂTOR - I. G.
GREFIER - M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta S.C. „J. P.” SRL prin mandatar S.C. „BRAVE TEAM” SRL împotriva Sentinței civile nr.5312/26.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantumul legal stabilit de instanță.
Curtea, invocă din oficiu excepția netimbrării cererii de recurs, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă la data de 04.11.2013, sub nr._ creditorul S.C. „J. P.” SRL a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului D. E. în temeiul art.138 lit. a-f din legea nr.85/2006.
Cererea de chemare în judecată a pârâtei D. E. ce a avut calitatea de administrator al debitoarei nu este întemeiată în fapt.
Pârâta, deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Prin Sentința civilă nr.5312/26.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/ 2012/a1 Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar a rezultat că pârâtul a fost administratorul debitoarei.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art.138 din lege.
A mai indicat tribunalul că din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
În ce privește art.138 lit. a, s-a constatat că reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare la folosirea bunurilor debitorului în interes personal, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art.138 lit. a. Calitatea pârâtei de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că aceasta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 lit. a din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe. Desfășurarea unei activități comerciale și folosirea bunurilor societății sunt prezumate a fi în interesul societății, nu al organelor de conducere, iar reclamantul nu a răsturnat această prezumție.
Reclamantul a indicat ce bunuri au fost folosite în interes personal de către pârâtă și chiar că aceasta le-ar fi înstrăinat dar nu a indicat din ce mijloace de probă rezultă aceasta.
În concluzie, s-a apreciat că în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. a) a art.138 din lege.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, a constat judecătorul sindic că reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.138 lit. c din lege. Calitatea pârâtei de asociat și administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că aceasta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 lit. c din lege, pentru a se putea atrage răspunderea ei, în lipsa unor probe indubitabile. De asemenea, răspunderea pârâtei nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art.138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
În concluzie, s-a apreciat că în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. c a art.138 din lege.
S-a mai arătat că fapta prevăzută la art.138 lit. d din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâta a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamanta nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d a art.138 din lege se referă la faptul că pârâta nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația administratorului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii ei în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, s-a constatat că reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
În concluzie, s-a apreciat că în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. d) a art.138 din lege.
Cu privire la incidența dispozițiilor art.138 lit. e) din lege, a reținut ca a fi adevărat că reclamantul a indicat care sunt bunurile din patrimonial debitorului care ar fi fost deturnate sau ascunse de către pârâtă, însă nu dovedește când a avut loc săvârșirea faptei, din ce mijloace de probă rezultă aceasta, deși sarcina probei îi aparține.
Prin urmare, a constata judecătorul sindic că nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. e) a art.138 din lege.
Totodată s-a arătat că în cauză nu este incident nici situația prevăzută de art.138 lit. f din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În acest sens s-a arătat că reclamanta nu numai că nu probat ce mijloace ruinătoare a folosit pârâta, în ce împrejurări le-a folosit, pentru a procura fonduri debitoarei, dar nici măcar nu le-a indicat, nu le-a enumerat. Nu a indicat de la cine a procurat asemenea fonduri, care este cuantumul lor, măcar aproximativ, cum a întârziat încetarea de plăți pârâta. Reclamanta se rezumă strict la a indica un text de lege fără a argumenta cum se circumscrie acesta situației de fapt din cauza de față.
Față de cele ce preced instanța a respins cererea creditorului S.C. „J. P.” SRL împotriva pârâtei D. E..
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 24 iunie 2014, a declarat recurs creditoarea, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 07 august 2014.
Prin cererea de recurs, recurenta – creditoare arată că a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.138 lit. a-f din Legea nr.85/2006 și a solicitat termen pentru a depune dovezile necesare.
A mai indicat recurenta – creditoare că va motiva recursul până la primul termene de judecată.
În drept au fost invocate revederile art.304 C.pr.civ.
Cererea de recurs nu a fost însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Intimata - pârâtă, deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.
În ședința publică din data de 22 octombrie 2014, Curtea a luat în discuție excepția netimbrării recursului.
Asupra excepției netimbrării recursului, analizând actele dosarului, Curtea reține că:
Prin rezoluția ce însoțește cererea de recurs din data de 07 august 2014, s-a pus în vedere recurentei - creditoare să achite taxa judiciară de timbru în valoare de 100 lei, până la primul termen de judecată sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Recurenta-creditoare a fost legal citată cu această mențiune la sediul indicat prin cererea de recurs, însă nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a prezentat dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deși procedura de citare a fost lega îndeplinită.
În drept, taxele de timbru și timbrul judiciar potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 modificată și completată și dispozițiilor art.9 alin.1 din OG nr.32/ 1995 modificată și completată se datorează anticipat.
În situația în care taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii sau dacă în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța are obligația să pună în vedere părților să achite suma datorată până la primul termen de judecată conform dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 modificată și completată.
La data de 07 august 2014 Curtea a pus în vedere recurentei - reclamante să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, obligație ce nu a fost respectată.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile art.21 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea acestei obligații la termenul de astăzi atrage sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de netimbrare.
Anulează recursul declarat de recurenta – creditoare S.C. „J. P.” SRL prin mandatar S.C. „BRAVE TEAM” SRL S.C. „ELENFLOR” SRL împotriva Sentinței civile nr.5312/26.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D. E., ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 Octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. A. P. I. G.
GREFIER
M. I.
Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./M.I.
2 ex/
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Judecător fond – N. P.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1195/2014. Curtea de... → |
|---|
