Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1805/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1805/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 26524/3/2012/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1969/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1805
Ședința publică de la 23 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. C. S.
Judecător A. C.
Judecător C. M. N.
Grefier M. A. P.
********
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 5629/02.06.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. S. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, după care,
Curtea constată că denumirea corectă a recurentei-reclamante este Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, fără sintagma „a Municipiului” și dispune rectificarea în ECRIS a denumirii acesteia, în sensul arătat.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2014 pe rolul Tribunalului București, Secția a VII-a civilă, creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE a solicitat obligarea pârâtului A. S. I. la plata pasivului societății debitoare . SRL.
În motivarea cererii, creditoarea, în esență, a menționat că pârâtul a dispus continuarea activității societății deși starea de insolvabilitate era evidentă.
În drept, creditoarea a invocat disp. art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 5629 din 02.06.2014, pronunțată de către Tribunalul București, Secția a VII - a Civilă, în dosarul nr._, s-a admis excepția inadmisibilității cererii și s-a respins cererea, ca inadmisibilă.
În motivare, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr._/09.12.2013, judecătorul sindic a închis procedura insolvenței față de debitoare conform art. 131 din Legea 85/2006 și a dispus radierea acesteia din registrul comerțului.
Față de dispozițiile art. 140 din Legea nr. 85/2006 instanța a apreciat că acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenței pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.
Împotriva sentinței civile sus menționate, la 24.07.2014, data poștei, a formulat recurs reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a V - a Civilă, la 19.08.2014.
În motivarea recursului, recurenta a susținut, în principal, următoarele aspecte:
În mod greșit judecătorul sindic a admis excepția inadimisibilitatii cererii formulate după închiderea procedurii falimentului întrucât închiderea unei proceduri de lichidare judiciara are efectul descărcării de obligații a debitorului și de îndatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedura, ci nu cu privire la acțiunea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006.
Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 139 din Legea nr. 85/2006 "acțiunea prevăzută la art 138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe sa curgă de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat apariția stării de insolventa, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii", iar acțiunea înaintata de institutia recurentă a fost formulata inlauntrul acestui termen.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm. Codul de Procedura Civila, Legea nr. 85/2006, Legea nr. 31/1990, republicata.
În dovedire, recurenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului asupra recursului, raportat la prevederile art. 304 indice 1 C. proc. civ. și prin prisma motivelor invocate, apreciază Curtea că acesta este nefondat și îl va respinge în consecință, conform art. 312 alin. 1 C., pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr._/09.12.2013, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei . SRL.
Se mai reține că acțiunea reclamantei creditoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, împotriva pârâtului, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale în baza art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, care face obiectul prezentei cauze, a fost formulată la 11.02.2014, dată poștă, așadar ulterior închiderii procedurii insolvenței prin sentința civilă nr._/09.12.2013.
Deși Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese în acest sens, din întreaga reglementare a acestui act normativ și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere, reiese că cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere reglementată de art. 138 este o cerere aferentă procedurii insolvenței și care poate fi formulată atât timp cât societatea debitoare este supusă acestei proceduri, iar nu și după închiderea acesteia și radierea debitoarei, cum este cazul în speță.
Se are în vedere, în acest sens, că art. 138 conține prevederi referitoare la atribuții și obligații ale administratorului judiciar și ale lichidatorului, ceea ce presupune, implicit, faptul că societatea debitoare este supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, câtă vreme, potrivit art. 136 din același act normativ, prin închiderea procedurii administratorul judiciar / lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură.
La fel, art. 141 din Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea ca, odată cu formularea cererii de atragere a răspunderii, administratorul judiciar/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor, să ceară judecătorului sindic să instituie măsuri asiguratorii, fiind astfel din nou cât se poate de evident că legiuitorul privește această cerere ca fiind una aferentă procedurii insolvenței.
Mai departe, potrivit art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, „după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator”. Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale, reiese că, după închiderea procedurii insolvenței, se poate realiza doar operațiunea repartizării sumelor rezultate din executarea silită a hotărârii prin care s-a admis cererea de atragere a răspunderii, iar nu și formularea cererii.
Termenul de prescripție reglementat de prevederile art. 139 din Legea nr. 85/2006 este distinct de aspectele juridice care au determinat respingerea acțiunii ca inadmisibile; astfel, prima instanță a reținut, în mod corect și argumentat, că cererea introductivă ce face obiectul dosarului de față a fost formulată ulterior închiderii procedurii, iar nu că s-ar fi împlinit termenul prescripției.
Astfel cum s-a arătat și mai sus, Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese cu privire la aspectul juridic în discuție, soluția pronunțată atât de instanța fondului, cât și de cea de control judiciar fiind adoptată ca urmare a interpretării întregii reglementări a Legii nr. 85/2006 și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere, argumentele fiind mai sus redate. Faptul că legea nu interzice în mod expres o anumită conduită procesuală într-un anumit moment nu înseamnă că permite aceasta, dacă din interpretarea unor prevederi ale sale reiese contrariul.
Ca urmare, față de considerentele expuse și în condițiile în care prima instanță a respins cererea de atragere a răspunderii, ca inadmisibilă, Curtea apreciază că această soluție este temeinică, judecătorul fondului procedând la soluționarea pricinii cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, nefiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C., astfel că urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 5629/02.06.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. S. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2014.
Președinte, L. C. S. | Judecător, A. C. | Judecător, C. M. N. |
Grefier, M. A. P. |
Red. Jud. L.C.S.
Thred. L.C.S./A.A./2 ex.
Tribunalul București, Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: B. A. E.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
