Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1141/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1141/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 2914.00/3/2009
Dosar nr._ (Număr intern 2946/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1141/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător E.-S. R.
Judecător M. P.
Grefier E.-R. L.
************
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul C. A. împotriva Sentinței civile nr. 8910/24.11.2011, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect atragerea răspunderii cf. art. 138 Lg. 85/2006, în contradictoriu intimata creditoare reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV și intimații pârâți C. A., C. N. și K. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți C. Addurrahman și C. N. prin avocat F. Furtunescu, care depune împuterniciri avocațiale la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că intimatul C. N. și C. Addurrahman au depus întâmpinări la dosar, în câte un exemplar transmise prin fax, în care ambii au indicat domiciliul ales la Cabinetul de Avocat „Furtunescu F.”.
Curtea a constatat faptul că prin întâmpinare a fost invocată o excepție și pune în discuție dacă există alte cereri sau cereri probatorii.
Apărătorul intimaților prezenți susține că nu are alte cereri de probe.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe excepția tardivității invocată prin întâmpinare și, în subsidiar, pe fondul recursului.
Intimații pârâți C. Addurrahman și C. N., prin avocat, solicită admiterea excepției tardivității recursului și respingerea acestuia ca tardiv formulat. Dacă se respinge excepția invocată, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și întemeiată, conform motivelor dezvoltate în întâmpinare. Subliniază faptul că înainte de . intimatul C. N. a fost revocat din funcția de administrator și asociat unic în anul 2006, cesionând părțile sale sociale lui C. A. care, la rândul său, a cesionat acțiunile sociale către K. N., precum și faptul că nu s-a făcut dovada că nu au depus actele contabile.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
În dosarul de insolvență_, Creditoarea DGFP judetul Ilfov a formulat cerere întemeiata pe dispozițiile art.138 alin. 1 lit. c și d, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâtii KARAFOLOGU N., CIFTICI A., CIFTICI A., și CIFTICI N., administrator al debitoarei . SRL, să fie obligat la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei, conform tabel definitiv consolidat.
Cererea a fost înregistrată sub prezentul nr. de dosar,_
In fapt, creditoarea a motivat că pârâtii se fac vinovati de fapte prevăzute la art. 138 lit. c și d, ceea ce a dus la starea de insolvență a societății, fapt rezultat și din conținutul rapoartelor de activitate depuse la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar.
Prin sentința civilă nr. 8910/24.11.2013 Tribunalul București – Secția a VII-a - Judecător Sindic a dispus admiterea în parte a cererii formulate de reclamanta DGFP ILFOV, în sensul obligării în solidar a pârâților K. N., C. A., C. N. la suportarea pasivului debitoarei cu respingerea cererii formulate împotriva pârâtului C. A., ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că:
„Respinge cererea formulată impotriva pârâtului CIFTICI ADDURRAHMAN, având in vedere faptul ca pâtâtul nu a avut calitatea de administrator la data deschiderii procedurii, iar conducerea societatii a fost incredintata celorlalti pârâti.
Referitor la pârâtii KARAFOLOGU N., CIFTICI A., și CIFTICI N. instanta va admite cererea ca intemeiata pentru urmatoarele motive:
Prin intâmpinarea depusa la dosarul cauzei pârâtul a invederat instantei ca nu mai indeplineste functia de administrator și asociat unic din data de 20.05.2009 conform actului additional inregistrat la Regisctul Comertului prin mentiunea nr._/22.06.2009 publicat in M.O. patrea a IV nr. 5071/01.10.2009.
A mai precizat pârâtul ca toate catele au fost opredate pârâtului KARAFOLOGU N. care a continuat activitatea ca administrator asa cum rezulta din declaratia din data de22.07.2009, când nu mai avea nicio calitate in societate.
Așa cum rezultă din rapoartele de activitate depuse de către lichidator, pârâtul a refuzat să depună actele prevăzute la art. 28 din lege și a instrainat bunurile din patrimoniul societății .
Faptele prezentate mai sus au dus în mod inevitabil la starea de insolvență a societății, legătura de cauzalitate dintre faptele comise în calitate de administrator al societatii si prejudiciul cauzat creditorilor, fiind dovedit in cauză .
Constatând că sunt indeplinite cerintele prevăzute de art. 998-999 Cod civil, instanta va admite în parte cererea creditorei ca întemeiată și in consecință va obliga pârâtii KARAFOLOGU N., CIFTICI A., și CIFTICI N. la suportarea pasivului neacoperit al debitorului așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat.”
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. A., solicitând admiterea recursului în sensul respingerii cererii de atragere răspundere. Prin cererea de recurs s-a solicitat și repunerea în termen.
În motivare se arată că nu a fost legal citat la reședința sa din România, care rezultă și din permisul de ședere temporară și care este în sat 1 Decembrie, ., jud. Ilfov. Având în vedere acest aspect nici nu a știut de existența dosarului, astfel că solicită repunerea în termenul de recurs.
Cât privește fondul, arată că la 08.06.2006 și-a cedat părțile sociale către C. ADDURRAHMAN, iar, de la momentul cesionării și toate documentele contabile ale societății au rămas în posesia acestuia.
Recurentul mai arată că, faptul că ulterior ieșirii sale din societate administratorul și asociații în funcție nu au mai ținut o contabilitate în conformitate cu legea și au făcut să dispară documente contabile, nu face decât să atragă răspunderea acestora și nicidecum a sa. Mai arată că instanța a respins cererea de atragere răspundere a lui C. A., care a condus societatea în ultima perioadă, fiind asociat unic și administrator până în 2009 (deschiderea procedurii), în schimb a admis-o pentru recurent care nu mai are legătură cu societatea din 2006.
În drept pârâtul a invocat art. 304pct. 9 C., Legea 85/2006.
Pârâtul C. N. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor și asociaților debitoarei.
În motivare a arătat că el a fost revocat din funcția de administrator din anul 2006, acest lucru rezultând și din înregistrarea nr. 73/831.336 din Monitorul Oficial. La acel moment societatea nu înregistra nici un debit la bugetul de stat sau alte persoane fizice sau juridice. În același timp, toate documentele contabile au rămas în posesia lui C. A.. Se mai arată că societatea a început să administreze pierderi după aproximativ doi ani (2008) de când el nu mai avea nicio calitate în societate.
Se mai arată că nu există faptă ilicită în prezenta cauză, scopul faptelor sale nefiind de a cauza prejudicii.
În drept pârâtul s-a întemeiat pe art. 115 Cod proc. Civilă, art. 138 din Legea 85/2006.
Și pârâtul C. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursului ca tardiv formulat, iar în subsidiar menținerea hotărârii instanței de fond cu privire la respingerea cererii de atragere a răspunderii, în ceea ce-l privește.
În motivare se arată că nu a mai îndeplinit funcția de administrator și asociat unic încă din 20.05.2009, conform actului adițional înregistrat la Registrul Comerțului cu mențiunea nr._/22.06.2009. Activitatea debitoarei a fost continuată de pârâtul K. N.. Până la data cesionării părților sociale au fost depuse la timp la DGFP Ilfov toate declarațiile fiscale, ultimul bilanț prescurtat fiind depus sub nr. 5819/03.02.2009.
Se arată că nu a existat o faptă ilicită el îndeplinindu-și toate atribuțiile însărcinate de societate, iar societatea în acea perioadă a fost un bun platnic și nu a avut datorii.
În drept s-a întemeiat pe art. 115 C., art. 138 din Legea 85/2006
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele în lumina dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține că:
Asupra excepției tardivității recursului, invocată de pârâtul C. A.:
Hotărârea ce se atacă apare ca fiind comunicată recurentului C. A., prin afișare, la data de 07.01.2012, la domiciliul/reședința sa din București, ., ..
Or, conform copiei de pe permisul de ședere depus de recurent, pentru toată perioada 16.06._12 (și în continuare până la 13.06.2015 după înnoirea permisului de ședere), reședința recurentului în România era în Jud. Ilfov, Sat 1 decembrie, .. Cum art. 90 alin 1 din C. din 1865 arată că citarea și comunicarea tuturor actelor de procedură se face (pentru cei cu domiciliul în străinătate) la reședința celui citat, ceea ce în speță este evident că nu s-a întâmplat, este evident că procedura comunicării hotărârii este lovită de nulitate. Cum nu s-a făcut dovada unei alte comunicări de la care să curgă termenul de recurs prevăzut de Legea 85/2006, acesta nu a început să curgă înainte de formularea cererii de rercurs, deci cu atât mai puțin să se fi împlinit deja. Constatând că nu a început să curgă înainte de formularea recursului rămâne fără interes analizarea cererii de „repunere în termen” (din moment ce pentru repunerea în termen trebuie să fim în prezența unui termen deja împlinit și, de asemenea, Curtea constată necesară respingerea excepției tardivității recursului, ca nefondată.
Asupra recursului declarat:
Din modul de soluționare a excepției tardivității, cu explicațiile deja indicate, rezultă în mod clar că motivul de recurs invocat de recurent, privind nelegala sa citare (dar care ar atrage nu modificarea hotărârii, ci casarea acesteia față de prevederile 312 C. din 1865 rap. la 304 pct. 5 C. din 1865) este întemeiat. Astfel, pe parcursul litigiului la fond recurentul nu a fost citat la adresa corectă (reședința sa) din România, deși acesta o avea legal stabilită conform f. 6-9 dosar recurs și ar fi putut fi cunoscută de partea reclamantă/instanță dacă s-ar fi făcut demersuri în acest sens.
De asemenea, instanța de fond practic nu a motivat hotărârea, întrucât, deși a arătat de ce ar fi respins acțiunea pentru CIFTICI A. (nu ar fi avut calitatea de administrator/asociat la deschiderea procedurii), nu a analizat în nici un fel, în concret condițiile răspunderii civile speciale reglementate de Legea 85/2006, pentru niciunul dintre pârâți (nici pentru cei pentru care a admis acțiunea, nici pentru cel pentru care a respins). Astfel nu a arătat/motivat în ce perioadă s-au comis faptele ilicite (care dintre ele), cine le-ar fi comis, și nici de ce a exclus din această analiză pe pârâtul CIFTICI A. din moment ce comiterea faptelor ilicite este, de obicei, anterioară deschiderii procedurii trebuind identificată perioada, faptele, prejudiciul ce rezultă din fiecare dintre ele și vinovăția (cu indicarea evidentă a cui - făptuitorul), simplul fapt de a nu fi administrator/asociat la momentul deschiderii (aspect ce, de altfel, în mod surprinzător pentru o analiză presupus logică, era aplicabil și pentru doi dintre pârâții pentru care s-a instituit răspunderea) nefiind relevant. Față de aceste considerente este evident că, pe lângă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. este aplicabil și cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C..
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art.312 alin.6 Cod procedură civilă va casa sentința atacată și va trimite cauza trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.
În aceste condiții, Curtea nu mai poate analiza celelalte motivele de recurs invocate de recurent, ținând de temeinicia soluției, întrucât ele ar fi putut atrage cel mult modificarea hotărârii, or, conform art. 312 alin. 3 C., teza finală, casarea se impune față de o eventuală modificare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului.
Admite recursul formulat de pârâtul C. A. împotriva Sentinței civile nr. 8910/24.11.2011, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect atragerea răspunderii cf. art. 138 Lg.85/2006, în contradictoriu intimata creditoare reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV și intimații pârâți C. A., C. N. și K. N..
Casează hotărârea recurată și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 Mai 2014.
Președinte, P. P. | Judecător, E.-S. R. | Judecător, M. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. PP
Tehnoredactat: PP
2 ex./09.07.2014
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: E. R.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1307/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie. Hotărâre din 18-09-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
