Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 597/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 3664/3/2013/a1
Dosar nr._
(Număr intern 3063/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 597/R/2014
Ședința publică de la 25 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE:G. B. F.
JUDECĂTOR:L. C.
JUDECĂTOR:D. V.
GREFIER: F. D.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. a FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE a SECTORULUI 3, împotriva Sentinței civile nr. 6297 din 21.06.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte M. A. și M. D.-C..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatele prin avocat D. B., cu împuternicire avocațială nr._/2013 aflată la fila 5 – dosar fond, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin compartimentul registratură, la data de 11.10.2013, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a înaintat dosarul nr._ 13.
Intimatele, prin avocat, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatele, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală. Solicită să se observe că instanța de fond în mod corect a constatat că nu a fost precizată niciun fel de faptă concretă pentru a fi incidente dispozițiile art. 138 lit.c) din Legea nr. 85/2006 și nici nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Pentru aceste motive, precum și pentru cele expuse pe larg prin concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 6297 din 21.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea AFP Sector 3, în contradictoriu cu pârâtele M. A. și M. D.-C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârâte a faptelor prevăzute la art.138 lit.c) din lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 3, solicitând a se dispune în sensul admiterii cererii și obligării pârâtelor la plata pasivului societății debitoare Up To Date Group SRL.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, caz prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.
Recurenta subliniază incidența dispozițiilor art. 138 lit.c), față de continuarea activității debitoarei în situația în care insolvența era vădită, precum și neîndeplinirea obligației reprezentanților debitoarei de a formula o cerere de deschidere a procedurii.
Se susține că este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat creditorilor și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
III. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 sau 1349 și 1357 din Noul cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit.c) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 lit.c) din lege, recurenta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâtele au decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Simpla continuare a unei activități nerentabile, care duce vădit la insolvență nu este suficientă pentru stabilirea răspunderii daca nu este făcuta și dovada interesului personal. Acuzația adusă pârâtelor privind managementul defectuos nu este sancționată de art. 138 din lege.
Recurenta a susținut că pârâtele nu au solicitat declanșarea procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că acestea au continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unui interes personal. În raportul de activitate nr. 3635/18.03.2013, lichidatorul a arătat că nu consideră incidente prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, cererea de deschidere a procedurii fiind făcută chiar de debitoare, astfel că administratorul social nu a dispus continuarea activității.
Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ. 1864, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. a FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE a SECTORULUI 3, împotriva Sentinței civile nr. 6297/21.06.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte M. A. și M. D.-C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. B. F. L. CRÎNGAȘUD. V.
GREFIER,
F. D.
Red. jud.G.B.F. / 2 ex.
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic – P. M.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 281/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1128/2014. Curtea de... → |
|---|
