Procedura insolvenţei – SRL. Hotărâre din 26-11-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 37193/3/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1140
Ședința publică de la 26 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: G. M.
====
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr.2809 din 12.03.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. L. INSOLVENCY SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . PRIMĂRIA U..
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au fost consemnate prin încheierea de ședință de la 12.11.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.11.2014, și apoi la 26.11.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 2809/12.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a fost admisă cererea creditorului P. U..
În temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr 85/2006 privind procedura insolvenței s-a deschis procedura generală împotriva debitorului .--sector 3, București, CODRII NEAMTULUI, nr. 5-7, ., . temeiul art. 47 din lege s-a ridicat debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea.
S-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, obligația de înștiințare a băncilor revenindu-i administratorului judiciar.
S-a fixat următoarele termene limită: b) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului 25.04.2014 c) termenul de verificare a creanțelor, de întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar de creanțe 15.05.2014 d) termenul de definitivare a tabelului creanțelor 30.05.2014 e) data primei ședințe a adunării generale a creditorilor 20.05.2014.
S-a numit administrator judiciar provizoriu pe A. L. INSOLVENCY SPRL care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din lege, cu o remunerație provizorie de 2000 lei din averea debitorului.
S-a pus în vedere administratorului judiciar îndeplinirea formalităților privind menționarea la registrul comerțului a reprezentanților permanenți ai săi.
În temeiul art.33 alin.7 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus ca administratorul judiciar să trimită o notificare, în condițiile art.61 alin.3 din lege, privind deschiderea procedurii generale împotriva debitorului și ridicarea dreptului de administrare, tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art.28 alin.1 lit. c), debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori registrului asociațiilor și fundațiilor în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mențiunii, instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul declarat la registrul comerțului, și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, în vederea aplicării prevederilor art.36 din lege.
S-a pus în vedere administratorului judiciar să convoace adunarea generală a acționarilor/asociaților sau membrilor persoane juridice pentru desemnarea administratorului special în termen de maxim 10 zile de la deschiderea procedurii, să întocmească și să depună la dosar, în termen de 20 de zile de la desemnare, raportul prevăzut la art. 54 alin 1 și 2 din lege și, în termen de 40 de zile de la desemnare, raportul prevăzut la art. 59 din lege.
În temeiul art. 4 din Legea privind procedura de insolvență, s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar. Eventualele disponibilități bănești vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
S-a fixat termen pentru continuarea procedurii la 11.06.2014 C14, ora 09.00
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița - sub nr._, creditorul Primăria U. a solicitat, în temeiul Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței debitorului ., care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 265.500,44 lei, reprezentând impozite și taxe locale.
În motivare, în fapt, a arătat că societatea debitoare nu și-a achitat impozitele și taxele locale, având rămășite la rol din anul 2009.
Precizează creditorul că, deși debitoarea a fost somată în repetate rânduri să achite creanța, nici până în prezent nu și-a îndeplinit obligația de plată, fiind înființate popriri pe conturile bancare, constatându-se că . nu deține fonduri în conturile deschise la bănci.
Arată creditorul că au fost emise și comunicate debitorului următoarele acte: somația și titlul executoriu nr._/27.05.2010, somația și titlul executoriu nr.8393/26.04.2011, somația și titlul executoriu nr.486/22.11.2012, somația și titlul executoriu nr.493/17.04.2013.
Menționează creditorul că, întrucât de la data scadentei debitului au trecut mai mult de 90 de zile, starea de insolvență a debitoarei este prezumată ca fiind vădită conform art. 3 din Legea 85/2006.
Conform art. 33 alin. 1 din Legea 85/2006, cererea creditorului a fost comunicată debitoarei, aceasta formulând contestație și întâmpinare cu privire la caracterul creanței invocate.
Prin contestația formulată la data de 16.08.2013, debitoarea a arătat că a efectuat plata prin transfer bancar a taxelor aferente anilor 2010 și 2011, creditorul solicitând sume care deja au fost plătite.
Cu privire la taxele locale aferente anului 2012, precizează debitoarea că suma exista ca disponibil în casieria societății, fiind disponibilă însă abia cu luna iulie 2013, însă nefiind achitată către Primărie.
În referire la somația și titlul executoriu emis pentru anul 2013, debitoarea arată că exista o diferența considerabilă de sumă față de anii precedenți, comunicându-i-se verbal că impozitul în suma totala de 565.151 lei este urmare a modificării zonării Municipiului U. și că terenul proprietatea societății face acum parte din zona B, până la aceasta data el nefiind încadrat la zonarea în intravilan, întrucât este la ieșirea din municipiu.
Precizează societatea debitoare că nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, având în vedere necomunicarea de către primărie a declarației de impunere, a răspunsului la cererea nr. 2651/13.02.2013 și a somației și titlului executori, pe care nu le-a putut contesta astfel în termen legal.
Mai arată debitoarea că nu are nimic de plată către creditor, întrucât a solicitat încadrarea în categoria terenurilor inundabile începând cu anul 2009 prin cererea înregistrată sub nr. 2651/13.02.2013, cerere la care nu a primit răspuns în termenul legal.
Prin întâmpinarea formulată la aceeași dată, societatea debitoare a arătat că cererea introductiva nu întrunește condițiile prevăzute de art. 31 alin. 1 din Legea 85/2006, întrucât nu au fost precizate elementele cerute de legiuitor, creditorul rezumându-se doar la menționarea cuantumului și temeiului creanței, neprecizând ce fel de procedură dorește sa inițieze, respectiv procedura reorganizării sau procedura falimentului.
De asemenea, în cuprinsul întâmpinării au fost reluate considerentele asupra lipsei caracterului cert, lichid și exigibil arătându-se că societatea debitoare nu a refuzat niciodată plata taxelor locale, achitându-le, chiar dacă cu întârziere, mai puțin pe anul 2013, când au fost probleme cu contul bancar, existând însă bani în casierie.
Prin întâmpinarea formulată la data de 13.09.2013, creditorul Primăria U. a învederat că susținerile debitoarei sunt neîntemeiate, creanță fiind certă, lichidă și exigibilă, rezultând din însuși titlul executoriu și din posesia netulburată a terenurilor achiziționate în anul 2007.
Arată creditorul că titlurile executorii emise de Primăria U. au fost comunicate debitoarei atât la sediul din . -88, cât și ulterior la adresa de corespondență indicată.
Întrucât somația și titlul executoriu nr_/27.05.2010 s-au întors neconfirmate, cu mențiunea destinatar lipsă la domiciliu, s-a procedat conform OG 92/2003 la comunicarea prin publicitate pe pagina de internet a autorității administrației publice locale.
Precizează creditorul că, după consultarea site-ului ANAF, s-a constatat schimbarea sediului societății debitoare în București, . . etaj 1 . care somația și titlul executoriu nr 8393/26.04.2011 a fost transmisă și confirmată de primire la noul sediu.
Debitele stabilite pentru anul 2012, precum și rămășitele anului 2011, au fost comunicate la data de 20.11.2012 prin fax-ul nr 4068/20.11.2012.
Somația și titlul executoriu nr 486/22.11.2012 a fost transmisă și confirmată de primire chiar de patronul societății în data de 29.11.2012.
Înștiințarea de plata nr 3/28.01.2013, care cuprinde atât debitele anului 2013, cât și rămășitele și majorările calculate, a fost trimisă și confirmata de primire în data de 21.02.2013.
Somatia și titlul executoriu nr 493/17.04.2013 a fost transmisa cu confirmnare de primire la noul sediu comunicat în ..5-7, ., . fost returnata cu mențiunea „expirat termenul de păstrare”, fapt pentru care s-a făcut comunicarea prin publicitate cu anunțul nr.7871/22.05.2013.
Cu privire la modalitatea de calcul a debitului datorat, creditorul precizează că prin adresele nr.637/15.01.2013, 637/31.01.2013 și 637/15.02.2013, s-au comunicat debitorului atât deciziile de impunere, cât și obligațiile de plata, însoțite de explicații cu privire la modificarea categoriei de folosința și a încadramentului în zonă.
Arata creditorul că la data de 13.02.2013, societatea debitoare a solicitat prin adresa nr.2651/13.02.2013, modificarea HCL 50/25.06.2009, motivând că în cerere nu a solicitat modificarea categoriei de folosință, ba mai mult a solicitat scutirea de la plata taxei pe proprietate începând cu iulie 2009, având în vedere că terenul este inundabil.
Urmare a acestei solicitări, s-a transmis către . adresa nr 2651/20.03.2013, care s-a întors neconfirmată ca și precedentele, societatea încercând astfel să atragă acceptarea tacită a pretențiilor.
Ca și în cazul precedentelor acte administrative, s-a aplicat procedura comunicării prin publicitate, fapt ce contrazice acceptarea tacita a actelor.
Prin sentința civilă nr. 2609/25.10.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 6 din legea 85/2006, s-a declinat competenta soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, reținându-se ca debitorul își are sediul în municipiul București.
A fost înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția VII Civilă dosarul nr_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Conform dispozițiilor art. 3 alin 1 din Legea 85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.
Insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor, prezumția fiind relativă potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a din legea insolvenței.
Dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, prevăd că este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă, de mai mult de 90 de zile.
Valoarea prag reprezentând cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului este de 45.000 lei conform dispozițiilor art. 3 pct. 12 din legea insolvenței.
În speță, societatea debitoare deține mai multe suprafețe de teren pe raza localității U., județul Ialomița, datorând pentru acestea taxe și impozite locale către creditorul Primăria U..
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, au fost emise de către creditor mai multe titluri executorii, respectiv: somația și titlul executoriu nr._/27.05.2010, somația și titlul executoriu nr.8393/26.04.2011, somația și titlul executoriu nr.486/22.11.2012, somația și titlul executoriu nr.493/17.04.2013.
Debitul existent în baza acestor titluri executorii este în sumă totală de 265.500,44 lei.
Reținem că titlurile executorii menționate au fost comunicate de către creditor în conformitate cu procedurile prevăzute de OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, respectiv fie prin publicitate pe pagina de internet a autorității administrației publice locale, fie prin scrisoare cu confirmare de primire.
Emiterea titlurilor executorii s-a făcut în baza deciziilor de impunere și obligațiilor de plată existente, având în vedere modificarea categoriei de folosință și a schimbării încadrării zonale a terenurilor, deciziile de impunere emise fiind comunicate debitoarei conform adreselor nr 637/15.01.2013, nr 637/31.01.2013 si nr 637/15.02.2013.
Titlurile executorii emise de creditorul Primăria U. nu au fost contestate de debitoare, expirând termenul prevăzut în cuprinsul lor, respectiv 15 zile de la comunicare, acestea putând fi puse în executare.
Se reține în acest sens, ca titlul executoriu nr 493/17.04.2013, respectiv ultimul titlu executoriu emis, a fost comunicat la 22.05.2013, nefiind contestat în termen legal.
Conform dispozițiilor art. 662 Cod Procedura Civilă, creanțele rezultate dintr-un titlu executoriu sunt creanțe certe, lichide și exigibile, putându-se cere executarea silită a acestora.
De asemenea dispozițiile art. 66 alin. 1 din legea 85/2006 prevăd expres că sunt supuse procedurii de verificare a caracterului cert, lichid și exigibil toate creanțele invocate „cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii”, caracterul cert al acestora rezultând din titlul existent.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 141 din OG 92/2003, titlurile executorii emise sunt expres prevăzute de lege ca reprezentând titluri executorii, fiind îndeplinite astfel condițiile reglementate de art. 638 Cod Procedură Civilă, conform cărora pot fi puse în executare „orice înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie”, instanța reține că suma invocată de creditorul Primăria U. în baza somației și titlului executoriu nr._/27.05.2010, somației și titlului executoriu nr.8393/26.04.2011, somației și titlului executoriu nr.486/22.11.2012, somației și titlului executoriu nr.493/17.04.2013, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, neplata acesteia în termen de 90 de zile de la scadență activând prezumția de insolvență instituită de art. 3 alin. 1 lit. a din legea 85/2006.
Susținerile debitoarei în sensul că nu i-au fost comunicate actele emise de creditor, sunt neîntemeiate, fiind infirmate de probele administrate în cauză, din care rezultă că s-a realizat procedura de comunicare prevăzută de lege, fiind comunicate atât deciziile de impunere cât și titlurile executorii emise.
De asemenea reținem că Primăria U. a soluționat plângerea nr. 2651/13.02.2013 formulată de debitoare împotriva HCL nr. 50/25.06.2009 privind modificarea categoriei de folosință, plângerea fiind respinsă și comunicată debitoarei prin adresa nr. 2651/20.03.2013.
Întrucât adresa s-a întors neconfirmată de primire, s-a aplicat de către creditor, ca și în cazul celorlalte acte administrative, procedura comunicării prin publicitate, conform OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
Este neîntemeiată astfel, apărarea debitoarei în sensul că nu s-a răspuns la cererea nr. 2651/13.02.2013 și pe cale de consecință aceasta a fost acceptată tacit.
Reține instanța că prin respingerea solicitării debitoarei de a se reveni asupra modificării categoriei de folosință a terenului și de a fi scutită de la plata taxei pe proprietate începând cu anul 2009, HCL nr. 50/25.06.2009 a rămas în vigoare și a produs efecte juridice, constituind în mod legal baza emiterii deciziilor de impunere și a titlurilor executorii pentru sumele menționate în cuprinsul acestora.
Debitoarea nu își poate invoca propria culpă, aceea a refuzului de a primi răspunsul la cererea nr. 2651/2013, pentru a determina astfel considerarea plângerii ca acceptată tacit, iar comunicarea răspunsului prin publicitate este o metodă expres prevăzută de lege, producând aceleași efecte juridice ca și în cazul recepționării personale a înscrisului.
Astfel, în condițiile expuse, contestarea de catre debitoare pe cale administrativa, după expirarea termenului prevăzut de lege, a deciziilor de impunere nr. 637/15.01.2013, nr. 637/31.01.2013 si nr. 637/15.02.2013, nu este de natură a schimba caracterul creanței invocate, deciziile de impunere având la bază așa cum am arătat HCL nr. 50/2009, care stabilește obligațiile de plată ale debitoarei, în plus aceste decizii reprezentând titluri de creanță, iar nu titluri executorii, creanța existentă în speță fiind invocată în baza titlurilor executorii emise și necontestate, având de la lege caracter cert, lichid și exigibil, neputându-se reveni asupra acesteia.
Mai mult, se constată că plângerea formulată împotriva deciziilor de impunere a fost depusă după înregistrarea de către creditor a cererii de deschidere a procedurii insolvenței pe rolul Tribunalului Ialomița, apărarea debitoarei fiind făcută astfel pro causa, respectiv formulându-se contestație pentru evitarea deschiderii procedurii insolvenței prin negarea caracterului cert al creanței, cu toate că până la momentul cererii de deschidere a procedurii, fuseseră comunicate toate actele emise de creditor, titlurile executorii fiind necontestate și neplătite un interval mai mare de 90 de zile.
Neplata creanței rezultate din titlurile executorii se datorează așadar insuficienței fondurilor bănești ale debitoarei, imposibilitatea achitării impozitelor fiind de altfel recunoscută implicit de debitoare prin cererea de scutire de la plata impozitului începând cu anul 2009, cerere respinsă și comunicată prin adresa nr. 2651/20.03.2013.
Lipsa disponibilităților bănești a fost constatată de altfel în mod expres în urma înființării popririi pe conturile bancare ale debitoarei, constatându-se că debitorul nu deține fonduri în conturile deschise la bănci.
Susținerile privind posibilitatea efectuării plății din alte surse sunt neîntemeiate, neexistând argumente probatorii.
De altfel, reținem că debitoarea nu a contestat prin apărările formulate existenta stării de insolvență, sens în care, deși a depus la dosar atât un înscris intitulat contestație, cât și un înscris intitulat întâmpinare, a făcut de fapt prin ambele înscrisuri, susțineri asupra caracterului creanței, aceste susțineri fiind făcute potrivit legii insolvenței doar pe cale de întâmpinare.
Ambele înscrisuri depuse au așadar caracterul unei întâmpinări, fiind avute în vedere de instanța sub aceasta formă, legea insolvenței, ca lege speciala, ce deroga de la dreptul comun, prevăzând în mod expres că exista contestație numai atunci când, prin înscrisul depus, se contesta exclusiv starea de insolvență și se fac probe asupra acesteia, situație neregăsita în speță.
Apărările formulate de debitoare prin înscrisurile depuse și calificate drept întâmpinare, s-a constatat neîntemeiate conform precizărilor de mai sus.
A reținut instanța că încetarea de plăți față de creditorul care a formulat cererea introductivă se prezintă ca o prezumție legală, ce poate fi răsturnată doar de debitorul care face dovada ca are sume de bani disponibile în patrimoniu, ceea ce nu s-a probat în speță.
Creanța a fost certă, fiind constatată prin înscrisurile aflate la dosar, a fost lichidă, câtimea ei fiind determinată prin însuși actul de creanță, a fost exigibilă, deoarece termenul de plată a expirat, iar pentru plata acesteia creditorul poate obține intervenția coercitivă a forței publice și are un cuantum superior valorii prag de 45.000 lei prevăzută la art. 3 alin. 1 pct.12 din lege, astfel cum acesta stipula la data formulării cererii.
Cerința comercialității creanței prevăzută de art.1 alin 1 pct. 1 și alin 2 din lege a fost satisfăcută, întrucât pentru debitor izvorăște din acte de comerț..
Neplata la scadență a creanței este efectul incapacității debitorului de a plăti datoria cu fondurile bănești disponibile, cerința de încetare a plăților de către debitor a fost îndeplinită deoarece dura de cel puțin 90 de zile.
Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite dispozițiile art. 33 alin. 6, rap. la art. 3 alin. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 12 din Legea 85/2006, văzând și dispozițiile art. 379 C. pr.civ., art.1169 C. civ. și art.46 Cod comercial, cererea creditorului a fost admisă; în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 a deschis procedura generală împotriva debitorului.
Întrucât debitorul nu și-a declarat, în condițiile art. 33 alin (6), intenția de reorganizare, în temeiul art. 47 din lege a ridicat debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea.
A dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, obligația de înștiințare a băncilor revenindu-i administratorului judiciar.
În temeiul art. 35 din lege, a pus în vedere debitorului ca în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii, să depună actele prevăzute de art. 28 alin 1 din lege în caz contrar urmând a fi sesizate organele competente, conform art. 147 din lege.
Cu privire la desemnarea administratorului judiciar, instanța, în raport de dispozițiile art. 11 alin 1 lit. c din legea 85/2006, a desemnat administrator judiciar din cadrul ofertelor aflate la dosar, desemnarea făcându-se aleatoriu, pentru a asigura efectuarea unei proceduri imparțiale, fără favorizarea vreuneia dintre părți, având în vedere conflictele existente între acestea, administratorul judiciar urmând să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, cu conducerea integrală a activității debitorului și cu o remunerație de 2.000 lei din averea debitorului, căruia îi va pune în vedere îndeplinirea formalităților privind menționarea la O.R.C. a reprezentanților săi permanenți.
A fixat termenele limită iar în temeiul art. 33 alin. 7 din lege a dispus ca administratorul judiciar să notifice, în condițiile art. 61 alin. 3 din lege, deschiderea procedurii generale împotriva debitorului și ridicarea dreptului de administrare; a pus în vedere administratorului judiciar să întocmească și să depună la dosar, în termen de 20 de zile de la desemnare, raportul prevăzut la art. 54 alin.1 și 2 din lege și, în termen de 40 de zile raportul prevăzut la art. 59 din lege, iar pentru continuarea procedurii a acordat termen.
Împotriva sentinței civile nr.2809 din 12.03.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă a declarat recurs, calificat de către Curte ca fiind apel, apelanta . pentru următoarele motive:
1. Obiectul contestației depuse în temeiul art. 33(2) din lege. Nesoluționarea contestației depuse de aceasta. Ignorarea motivelor expuse prin contestație.
Arată că în temeiul art. 33 (2) din Legea nr. 85/2006 prin contestație a solicitat respingerea acțiunii de deschidere a procedurii insolvenței, întrucât societatea nu este în stare de insolvență.
Precizează că așa cum a arătat că creditoarea Primăria Municipiului U. a depus la dosar documente în baza cărora obligația de plată către aceasta ar fi de_,44 lei, pentru plata taxelor locale aferente anilor 2010, 2011, 2012, și 2013 din care prin transfer bancar au fost achitate taxele locale aferente anilor 2010 și 2011, care nu au fost luate în calcul la introducerea cererii, creditoarea solicitând sume care au fost deja plătite de societate.
Mai arată că pentru plata taxelor locale aferente anului 2012, suma există ca disponibil în casieria societății, fiind disponibilă începând cu luna iulie 2013, dar nefiind încă achitată către Primărie.
În ceea ce privește somația și titlul executoriu emis pentru anul 2013 în data de 16.04.2013, învederează că există o diferență considerabilă de sumă față de anii precedenți.
Arată mai departe că astfel în luna februarie a acestui an, un reprezentant al societății a fost contactat de Primăria U. pentru a se prezenta la Primărie, unde i s-a comunicat că impozitul de plată pentru societate este în sumă totală de 565.151 lei reprezentând impozit teren intravilan categoria curți construcții calculat retroactiv pentru perioada iunie 2009 – 2013 inclusiv. Susține că la uimirea reprezentantului, Primăria a declarat că de la 1 ianuarie 2013, s-a modificat zonarea Municipiului U. și că terenul proprietatea societății face acum parte din zona B, până la această dată el nefiind încadrat la zonarea de intravilan întrucât este la ieșirea din municipiu.
Precizează că s-a solicitat Primăriei o recalculare a acestei sume, iar la data de 13.02.2013 s-a depus la Registratura instituției o cerere care nu a primit răspuns nici în ziua de astăzi, iar conform legii petițiilor, dacă răspunsul nu este dat în termenul legal de 30 de zile, acesta se consideră a fi favorabil petiționarului. Menționează că în condițiile în care societatea a solicitat rectificarea HCL 50/25.06.2009 și scutirea de la plata impozitelor locale, acest lucru a devenit un fapt de la expirarea termenului de 30 de zile de la introducerea solicitării, adică de la data de 13.03.2013.
Consideră că în mod aparent, o recalculare a taxelor a fost efectuată de către Primărie de vreme ce suma solicitată pentru anul 2013 este de_,85 lei, dar nu i s-a comunicat declarația de impunere și nici motivul recalculării, neprimind nici somația sau titlul executoriu aferent anului 2013 ( somație nr._/16.04.2013, titlu executoriu nr._/16.04.2013).
Subliniază ca situație de fapt: în anul 2007, societatea a achiziționat terenul extravilan arabil, vie și pășune situat în Mun. U., . 913/4, parcela 2, . 1, . 1, . 2, . 2, în suprafață totală de 25 ha, pentru dezvoltare complex rezidențial.
Arată că în anul 2009 a fost finalizată prima etapă a trecerii în intravilan categoria curți construcții, și anume obținerea Hotărârii Consiliului Local nr. 50/25.06.2009, însă cu ocazia întocmirii documentației tehnice necesare obținerii acestei hotărâri s-a constatat că terenul se afla într-o zonă inundabilă, conform adresei emise de Administrația Națională ,,Ape Române’’ Direcția Apelor B. Ialomița nr. 11.146/B.N. din 19.10.2009 care confirma faptul că terenul se afla ,,în zona inundabilă a râului Ialomița’’ și studiu geotehnic efectuat de Aquaproiect SA în anul 2009 care propune o soluție tehnică de protejare a terenului împotriva inundațiilor. Această soluție a fost evaluată în cea mai simplă metodă la 500.000 Euro.
Menționează că în aceste condiții și datorită și faptului că deja se instalase criza financiară s-a decis că a doua etapă a procedurii, cea a scoaterii din circuitul agricol nu a mai fost realizată. Mai menționează că s-a constatat că chiar și pentru cultivarea terenului în cauză investiția trebuia realizată, pentru a proteja terenul de eventuale inundații, s-a încercat chiar și arendarea proprietății însă deși în anul 2010, a încheiat un contract de arendă, arendașul a notificat-o că renunță la contract întrucât zona era inundabilă și datorită faptului că terenul nu a mai fost cultivat de mai bine de 20 de ani, desțelenirea lui era de durată și foarte costisitoare, astfel încât nici măcar nu a dorit să încerce.
Contactând Primăria în cursul lunii septembrie 2009, susține că i s-a comunicat că pentru terenul în cauză, el nefiind inclus în zonarea Municipiului U., impozitul pentru teren este în continuare în sumă de 2621 lei, pe care a continuat să-i achite, și fiind o sumă rezonabilă nu a solicitat revenirea la statutul de extravilan, mai ales că cheltuielile cu documentațiile pentru trecerea în intravilan au fost foarte mari și a considerat că în condițiile în care taxa este aceeași, să nu se mai investească alți bani în modificare, mai ales că terenul nu putea fi valorificat fără investiții considerabile.
Învederează că Primăria a calculat acest impozit pentru categoria intravilan curți construcții, în condițiile în care în anul 2009, legislația în vigoare ( în prezent modificată) prevedea pentru schimbarea categoriei de folosință o procedură separată, care nu a fost nici măcar începută. Arată că astfel, în evidențele OCPI, terenul figurează ca agricol, și nu a fost niciodată obținut vreun certificat de urbanism pentru construire sau vreo autorizație de construire care să confirme statutul de curți construcții. Mai arată că nu a mai avut vreun contact cu Primăria între septembrie 2009 și februarie 2013 și nici nu i-au fost comunicate documente ( nici măcar titlurile executorii și somațiile din anii 2010-2013).
2.Judecătorul sindic s-a pronunțat ignorând probatoriul depus cu privire la caracterul creanței pretinse de creditoare.
Arată în continuare că la termenul din data de 13.09.2013, în dosarul_, Tribunalul Ialomița i-a comunicat un set de acte depus de creditoare, printre care se afla și declarația de impunere, și la data de 27.09.2013, a depus la Primăria U. o cerere de anulare a acestui document, cerere pe care a depus-o la instanța de fond împreună cu răspunsul negativ trimis de către creditoare la această cerere, datat 30.09.2013.
Arată mai departe că ulterior în termenul de 6 luni prevăzut de legea_, adică la data de 10.02.2014, a depus la Tribunalul Ialomița o cerere de anulare a declarației de impunere, cerere care face obiectul dosarului nr._ ( înregistrat pe 13.02.2014), în prezent aflat în procedura prealabilă stabilirii termenului de judecată.
De asemenea mai arată că în termen de 15 zile de la comunicarea titlului executoriu și a somației a depus la Judecătoria U. contestație la executare, care face obiectul dosarului nr._, în prezent suspendat până la soluționarea cererii de anulare a deciziei de impunere din dosarul evocat mai sus.
Consideră că deși a indicat numerele de dosar și a depus la judecătorul sindic cererile descrise mai sus, acesta a pronunțat deschiderea procedurii insolvenței, fără să țină cont de faptul că creditoarea nu deține o creanță, certă, lichidă și exigibilă în condițiile art. 3 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, atâta timp cât pe rolul instanțelor judecătorești se afla dosare care ar putea anula creanța pretinsă.
3. Precizează că judecătorul sindic a ignorat probele depuse în susținerea faptului că aceasta nu este în stare de insolvență prin incapacitate de plată.
Arată în acest sens că la termenul din 26.02.2014 a depus la dosarul cauzei o scrisoare de credit din partea asociatului unic al acesteia prin care acesta își exprima disponibilitatea de a credita societatea cu orice sume necesare bunei funcționări a acesteia. Menționează că această scrisoare de credit este suficientă dovadă pentru faptul că societatea are disponibilități bănești în condițiile cerute de legea nr. 85/2006. Conchide, chiar dacă nu exista disponibilități efective în casierie sau cont, această scrisoare este echivalentul acestor disponibilități, asociatul unic fiind dispus la creditarea oricăror sume privind taxele locale dacă instanțele competente vor decide care este suma la care creditoarea este îndreptățită conform legii. Consideră că atâta timp cât această sumă este contestată de aceasta (neavând posibilitatea contestării ei la momentul emiterii declarației de impunere, titlului executoriu și somației datorită relei credințe a creditoarei de a-i comunica documentele la sediul indicat), i s-ar părea inutil să achite sume care nu sunt îndreptățite, doar pentru a întoarce executarea silită, iar suma este prea mare pentru a fi păstrată în casieria societății fără existența unui seif care să fie păstrată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea căii de atac așa cum a fost formulată, anularea încheierii pronunțate de judecătorul sindic de deschidere a procedurii insolvenței și pe fond respingerea cererii introduse de creditoarea Primăria Municipiului U..
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse, Curtea constată că este fondat.
Astfel, este întemeiat primul motiv de apel prin care se susține că prima instanță a ignorat motivele invocate prin contestația formulată la fond, lăsând nesoluționată contestația.
Deși la fond, debitoarea S.C. D. Investment SRL a formulat contestație în care a solicitat respingerea acțiunii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva sa, judecătorul sindic a reținut că „debitoarea nu a contestat prin apărările formulate existenta stării de insolvență”. Această reținere est total eronată, iar neanalizarea de către instanța de fond a acestui motiv al contestației formulate de către debitoare, existența stării de insolvență fiind una dintre condițiile de deschidere a procedurii insolvenței, echivalează cu necercetarea fondului contestației debitoarei.
De altfel, nici din dispozitivul sentinței atacate nu reiese că instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra contestației formulate de către debitoare, deși soluționarea acestei contestații la cererea de deschidere a procedurii insolvenței era prioritară soluționării cererii creditoarei de pronunțare a unei hotărâri de deschidere a procedurii insolvenței.
Față de temeinicia motivului privind neanalizarea și nesoluționarea contestației formulate de către debitoare la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, se constată că apelul este fondat, urmând a fi admis în baza art. 480 alin. 2 N.C.pr.civ.
Deoarece neanalizarea acestei contestații echivalează cu nesoluționarea fondului cererii, potrivit art. 480 alin. 3 N.C.pr.civ., va fi anulată sentința atacată și va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, nemaifiind necesară cercetarea celorlalte motive de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta . împotriva sentinței civile nr.2809 din 12.03.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. L. INSOLVENCY SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . PRIMĂRIA U..
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. P. I. C.
GREFIER,
G. M.
Red. A.P./4 ex.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1455/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
