Contestaţie. Decizia nr. 1998/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1998/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 23420/3/2013
Dosar nr._ (Număr intern 2388/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.1998/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E.-S. R.
Judecător M. P.
Judecător G. VINȚANU
Grefier E.-R. L.
**************
Pe rol judecarea recursului formulat de contestatoarea creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr.6368/24.06.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect contestație la tabelul definitiv, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL prin consorțiu de lichidatori judiciari A &A CONSULTANS IPURL și CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ H. M. E.; intimatul C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL FILIALA BIHOR, în calitate de fost lichidator judiciar al debitoarei . SRL, intimata creditoare . prin administrator judiciar VALOR SPRL și Comitetul Creditorilor: . SA, cesionarul creanței deținută de LEMEN HOLDING LIMITED, . prin lichidator judiciar VALROM CONSULT IPURL, . SRL prin administrator judiciar BFJ CONSULTING GROUP SPRL.
Cauza se judecă în complet legal constituit conform art.98 alin.6 din HCSM 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal depus la fila 93 din dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata debitoare prin practicieni în insolvență A. S., cu împuternicire depusă la fila 71 și practician în insolvență H. M. E. și intimații creditori . SA prin avocați B. M. C. și S. M. M., care depun împuternicire avocațială colectivă la dosar; . prin lichidator judiciar Valrom Consult IPURL reprezentat de avocat S.-I. C., care depune delegație, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare în sensul că nu a fost restituită la dosar dovada de cotare a intimatei S. TM A. SA, precum și împrejurarea că lichidatorii debitoarei au depus în data de 17.11.2014 la dosar relații privind componența comitetului creditorilor și adresele acestora, inclusiv extras din Buletinul Procedurilor de Insolvență conținând procesul-verbal al Adunării generale a creditorilor din 17.01.2011, conform dispozițiilor date de către instanță la termenul anterior, iar recurenta a depus concluzii scrise, transmise prin fax în data de 04.12.2014, în data de 08.12.2014 fiind depuse la dosar aceleași concluzii scrise transmise prin poștă.
Curtea constată procedura de citare cu intimata creditoare S. TM A. SA acoperită prin prezentarea în instanță a reprezentanților convenționali și, având în vedere că prin întâmpinarea transmisă la dosar la termenul anterior de către intimata . s-a invocat excepția tardivității, acordă cuvântul părților pe această excepție.
Intimata debitoare prin practician în insolvență H. M. E. lasă la aprecierea instanței.
Intimata creditoare S. TM prin avocat M. lasă la aprecierea instanței funcție de data formulării recursului.
Intimata creditoare . prin avocat pune concluzii de respingere a excepției tardivității.
Curtea, deliberând, respinge excepția de tardivitate a formulării recursului având în vedere că din înscrisul depus la fila 250 din dosarul Tribunalului București rezultă că hotărârea atacată a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență în data de 17.09.2014 iar recursul a fost transmis prin fax în data de 25.09.2014.
Curtea acordă cuvântul pe cereri prealabile, ulterior pe aspecte probatorii.
Părțile susțin că nu au alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat.
În instanță se prezintă intimata creditoare . prin administrator judiciar VALOR SPRL, reprezentant de practician în insolvență M.-A. B., cu delegație depusă la fila 70 din dosar.
Având cuvântul pe cereri prealabile, alte aspecte probatorii, reprezentantul intimatei . susține că nu are cereri și nici probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Intimata creditoare . prin administrator judiciar VALOR SPRL, reprezentant de practician în insolvență M.-A. B. solicită respingerea recursului conform întâmpinării depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Arată, pe scurt, faptul că nu se poate face aplicarea art.75 din Legea nr.85/2006, cum corect a reținut instanța de fond, recurenta neprecizând care sunt motivele străine de cauză și care norme de drept au fost aplicate greșit. Mai arată că societatea a fost controlată fiscal și nu au fost sesizate aspectele invocate de către recurentă iar creanța cu care a fost înscrisă în tabelul definitiv este certă, lichidă și exigibilă.
Intimata debitoare . SRL prin ambii lichidatori judiciari solicită respingerea recursului ca nefondat față de înscrisurile atașate la dosar, respectiv raportul de activitate privind verificarea cererilor de înscriere la masa credală, precum și a punctului de vedere exprimat în scris față de recursul formulat de contestatoare, ce sunt depuse la dosar.
Intimata creditoare . SA, cesionarul creanței deținută de LEMEN HOLDING LIMITED, prin avocați, pun aceleași concluzii de respingere a recursului ca nefondat și arată că recurenta DGRFP a solicitat în principal casarea cu trimitere și în subsidiar modificarea în parte a hotărârii de fond în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a fostului lichidator judiciar și admiterea contestației sale împotriva înscrierii creanței . invocând existența unei erori esențiale în care s-a aflat fostul lichidator la momentul înscrierii creanței în tabel. Se mai arată faptul că prezenta instanță de control nu ar putea analiza realitatea tranzacțiilor efectuate între societățile menționate în recurs întrucât nici instanța de fond nu le-a analizat niciodată. În opina lor nu este vorba de o eroare esențială și pe aspectul lipsei calității procesuale pasive a lichidatorului C. de Insolvență Transilvania SPRL consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se mai impune citarea acestuia câtă vreme în cauză a fost desemnat consorțiul de lichidatori care au preluat lucrările. Se mai arată că recurenta a invocat generic actele ce le consideră a fi determinat existența unei erori materiale, nu le precizează, astfel că solicită respingerea recursului.
Intimata creditoare . prin avocat solicită respingerea recursului și apreciază că nu sunt îndeplinite prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, că motivele de temeinicie și de inadmisibilitate se confundă, nu se arată care este falsa reprezentare, caracterul erorii și nici întinderea erorii esențiale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea disjunsă la data de 25.06.2013, contestatoarea-creditoare D. G. A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI a formulat contestație împotriva tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei C.-O. C. SRL cu privire la înscrierea creanței .
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă, prin sentința civilă nr. 6368/24.06.2014 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de Insolvență Transilvania, și respinge cererea formulată împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate, a respins ca neîntemeiată contestația la tabelul definitiv formulată de contestatoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în contradictoriu cu intimata V. & H. SRL prin administrator judiciar VALOR SPRL și C.-O. C. SRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că prin încheierea de la 08.11.2011, Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva C.-O. C. SRL și a desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență C. DE I. TRANSILVANIA FILIALA BIHOR SPRL.
Creditorul . a fost înscris în tabelul obligațiilor debitorului cu suma de 12.610.616 lei reprezentând contravaloare marfă și împrumuturi.
Urmare respingerii de către judecătorul sindic a planului de reorganizare propus de societatea debitoare, prin încheierea din data de 02.10.2012, irevocabilă, s-a dispus trecerea la faliment.
În cadrul procedurii de faliment s-a dispus de către instanță înlocuirea lichidatorului judiciar C. DE I. TRANSILVANIA FILIALA BIHOR SPRL cu un consorțiu format din CII H. M. E. și A&A CONSULTANTS IPURL, temeiul de drept reținut de instanță fiind art.22 alin.2 din legea insolvenței.
Ulterior înlocuirii lichidatorului judiciar, având în vedere și argumentele reținute de instanță prin hotărârea din data de 26.03.2013, judecătorul sindic a dispus în sarcina celor doi lichidatori desemnați în consorțiu reanalizarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv, atât ale societăților din grupul ATON TRANSILVANIA, cât și ale creditoarei LEMEN HOLDINGS LIMITED și prezentarea pentru termenul din data de 11.06.2013 a punctelor de vedere ale celor doi practicieni cu privire la legitimitatea acestor creanțe.
Prin raportul de activitate lichidatorul A&A CONSULTANTS IPURL a arătat că în urma controlului fiscal efectuat se impune a se elimina mai multe facturi conform concluziilor raportului de control fiscal, stingerea prin prescripție a dreptului la acțiune cu privire la o parte din creanță, iar cu privire la avansurile acordate debitorului nu au fost probate.
Cu privire la creanțele a căror verificare s-a solicitat cel de al doilea lichidator CII H. M. a prezentat un raport cu puncte de vedere diferite, în ceea ce privește creanța . arătând că din punctul său de vedere creanța este certă și lichidă, sub rezerva verificării prescripției.
Creditorul a formulat contestație la tabelul definitiv prin raportare la raportul întocmit de către A&A CONSULTANTS IPURL, invocând dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 respectiv a unei erori esențiale care au determinat înscrierea creanței.
Anterior deschiderii procedurii de insolvență față de debitoare organele fiscale au exercitat un control finalizat cu raportul de inspecție nr. 7912/14.07.2011 și nr. TM 617/29.11.2011 în baza cărora au fost emise deciziile de impunere nr. 28/14.07.2011 și 752/29.11.2011. În cadrul acestor controale au fost analizate relațiile contractuale desfășurate de către debitor cu societățile din grup, inclusiv cele care privesc creditorul . .
Existența unei erori esențiale presupune necunoașterea de către administratorul judiciar /creditori a unor împrejurări de fapt determinante în ceea ce privește existența sau întinderea creanței.
Potrivit art. 73 alin din Legea nr. 85/2006, împotriva creanțelor înscrise în tabelul obligațiilor debitorului creditorii pot formula contestație în termen de 5 zile de la publicare, după care tabelul obligațiilor creditorului se definitivează.
Existența unor erori care să permită formularea unei contestații la tabelul definitiv, după expirarea termenului prevăzut de art. 73 alin din Legea nr. 85/2006 presupune că nici administratorul judiciar și niciuna dintre persoanele care aveau dreptul de a formula contestație nu puteau în urma unor demersuri rezonabile să ia cunoștință de anumite împrejurări de fapt care ar fi condus la neînscrierea creanței.
Astfel, înainte de a se analiza aspectele care țin de existența și întinderea dreptului de creanță urmează a se stabili dacă în cauză a existat o eroare esențială care să permită formularea contestației la tabelul definitiv în condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Eroarea esențială exclude o culpă a administratorului judiciar în verificarea documentelor avute la dispoziție sau o lipsă de diligență a creditorilor în ceea ce privește analiza documentelor care au fost atașate de părți la declarația de creanță.
În speță, se constată că ceea ce se invocă drept temei al introducerii unei contestații în baza art. 75 din Legea nr. 85/2006 reprezintă o reanalizare a acelorași documente care erau depuse de către creditori odată cu declarația de creanță, astfel încât aspectele privitoare la neacceptarea facturilor de către debitor sau lipsa unor altor documente nu reprezintă o eroare esențială.
Atât administratorul judiciar, cât și creditorul contestator aveau posibilitatea de respinge, respectiv contesta înscrierea creanței în tabelul preliminar în baza acestor temeiuri, neputându-se reține că aceste aspecte reprezintă o eroare esențială care să fi pus părțile în imposibilitatea de a verifica certitudinea creanței.
O contestație la tabelul definitiv în condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 nu se poate întemeia pe o presupusă neglijență a administratorului judiciar în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 67 din Legea nr. 85/2006 când a analiza creanța și documentele depuse de părți și o lipsă de diligență a creditorului.
Mai mult decât atât, anterior deschiderii procedurii de insolvență creditorul contestator a avut posibilitatea de a analiza în cadrul controlului fiscal întreaga evidență contabilă a societății debitoare și raporturile cu celelalte firme din grup, putând formula în termen contestație împotriva tabelului preliminar, potrivit art. 73 alin 2 din Legea nr. 85/2006, în temeiul constatărilor din rapoartele de inspecție finalizate anterior deschiderii procedurii
Astfel, în condițiile în care creditorul nu a făcut dovada existenței unei erori esențiale care să fi determinat înscrierea creanței și, pe cale de consecință, să facă admisibilă exercitarea căii de atac după definitivarea tabelul de creanțe în condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 nu se mai impune a fi analizate aspectele care țin de analizarea efectivă a dreptului de creanță, urmând a respinge cererea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a administratorului judiciar care a întocmit tabelul preliminar, contestația în cauză se soluționează în contradictoriu cu administratorului judiciar /lichidatorul care aplică la momentul respectiv procedura. Odată ce atribuțiile sale au încetat în cauză intimata C. de Insolvență Transilvania nu mai are calitate procesuală pasivă, fiind descărcată de atribuții care sunt preluate de actualul lichidator judiciar, astfel încât instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin care a apreciat că a apreciat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecații (art. 304 pct. 8 Cod procedura civila), iar hotărârea pronunțată cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedura civila), fiind data cu aplicarea și interpretarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila), considerente pentru care a solicitat, în principal casarea, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii atacate. A mai arătat că întrucât hotărârea a fost data fără drept de apel, instanța va putea examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitata la motivele de casare prevăzute la art. 304 (art. 3041 Cod procedura civila).
A arătat, că soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de I. Transilvania SPRL, a fost greșit admisă de instanța de fond prin Sentința Civila nr. 6368/24.06.2014, deoarece până la data de 26.03.2013, C. de I. Transilvania SPRL a deținut calitatea de administrator / lichidator judiciar al debitoarei . SRL, fiind direct răspunzătoare pentru toate actele procedurale și documentele întocmite în cauza, pe perioada mandatului sau.
Obiectul contestației este tabelul definitiv - întocmit de C. de I. Transilvania SPRL în timpul mandatului sau, care cuprinde în fapt măsura acestuia de înscriere a unor creanțe în tabelul creditorilor, măsura apreciata că fiind eronata de recurentă. Având în vedere că practicianul C. de I. Transilvania SPRL este administratorul / lichidatorul judiciar care a întocmit tabelul contestat, a apreciat că acesta, în calitatea sa de emitent al actului contestat, are calitate procesuala pasivă în cauză..
Recurenta a criticat susținerea instanței de fond potrivit căreia fostul lichidator nu mai are calitate procesuală activă deoarece, prin înlocuirea sa, a fost descărcat de atribuții, acestea fiind preluate de actualii lichidatori judiciari susținând că această ipoteză nu poate fi primită deoarece tabelul contestat a fost întocmit în timpul mandatului fostului lichidator, iar în ipoteza admiterii contestației actualii lichidatori judiciari nu ar putea fi răspunzători pentru actele întocmite de fostul lichidator.
Recurenta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că raportul de analiză a creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar A&A Consultants IPURL reprezintă "o reanalizare a acelorași documente care erau depuse de către creditori odată cu declarația de creanța (...) astfel încât aspectele privitoare la neacceptarea facturilor sau lipsa documentelor justificative nu reprezintă o eroare esențiala", întrucât această nouă analiză dispusă în mod expres de chiar judecătorul-sindic reprezintă în fapt o nouă interpretare a documentelor justificative depuse anexă la declarația de creanță, dar realizată prin comparare cu „documente solicitate în completare" de la societatea debitoare.
Astfel, raportul invocat indică în mod explicit că fostul administrator judiciar/ lichidator a avut în vedere doar facturile fiscale emise, dar nu s-a reportat și la incidența în speță a instituției prescripției, la data admiterii creanței parte importantă din aceasta fiind prescrisă. Această omisiune a determinat, în fapt, înscrierea din „eroare" a creanței, eroare invocată de altfel ca motiv principal al contestației întemeiată pe dispozițiile art.75 din legea insolventei.
În opinia recurentei, În aceste condiții apreciem că identitatea de documente analizate, admițând că ar exista o astfel de identitate, nu determina, în mod automat, inexistenta unei „erori", aceasta constând în speța tocmai în „stabilirea greșita a faptelor" de către fostul lichidator judiciar.
Referitor la susținerile instanței de fond în sensul că „anterior deschiderii procedurii creditorul contestator a avut posibilitatea de a analiza în cadrul controlului fiscal întreaga evidență contabilă a societății debitoare și raporturile cu celelalte firme din grup, putând formula în termen contestație împotriva tabelului preliminar (...) în temeiul constatărilor din rapoartele de inspecție finalizatei", recurenta-contestatoare a arătat că obiectul inspecției fiscale îl constituie verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale și stabilirea obligațiilor datorate bugetului general consolidat al statului, iar nu a realității obligațiilor datorate de partenerii de afaceri ai unui contribuabil. În plus, documentele analizate de organul fiscal de control se restituie contribuabilului în cauză, astfel încât nu se poate reține că organul fiscal avea posibilitatea de a verifica creanțele solicitate de alți creditori pe baza unor documente contabile, altele decât cele depuse de creditori în susținerea declarației de creanță.
Recurenta a apreciat ca neîntemeiată susținerea instanței de fond potrivit căreia „eroarea esențială exclude o culpă a administratorului judiciar în verificarea documentelor avute la dispoziție", față de împrejurarea că atribuția verificării creanțelor solicitate a fi înscrise la masa credală aparține administratorului/lichidatorului judiciar desemnat în cauză.
Întrucât aspectele invocate în contestație au fost descoperite ulterior expirării termenului de depunere a contestațiilor împotriva tabelul preliminar de creanțe (la data de 11.06.2013 odată cu depunerea raportului privind verificarea creanțelor întocmit de A&A Consultants IPURL), recurenta a apreciat ca fiind îndeplinite în speță condițiile de admisibilitate a contestației întemeiată pe dispozițiile art.75 din legea insolventei.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursul și să se dispună în principal casarea, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei de Insolvență Transilvania SPRL și admiterii contestației împotriva tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei . SRL cu privire la înscrierea creanței . .
În drept, recurenta a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr.85/2006.
În temeiul art. 242 alin.1 pct. 2 C.proc.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Intimata creditoare . a formulat întâmpinare și a solicitat în principal, admiterea excepției tardivității introducerii recursului iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.6366/24.06.2014.
A susținut în ceea ce privește excepția tardivității recursului că sentința civila nr.6368/2014 a fost publicata în BPI nr._ din data de 17.09.2014, iar recursul a fost trimis cu Posta în data de 26.09.2014, astfel cum reiese și de pe portalul instanțelor.
Cum potrivit art. 8 alin.2 din Legea 85/2006 modificata, termenul de recurs este de 7 zile de la comunicare rezultă că termenul nu a fost respectat de către recurenta-contestatoare.
În ceea ce privește temeiul de drept al recursului declarat de către DGRFP București, a considerat susținerile acesteia că fiind neîntemeiate, hotărârea instanței de fond cuprinzând atât motivele de drept cat și motivele în fapt care au stat la baza soluționării cauzei, instanța de fond analizând în mod corect actul juridic dedus judecații pe baza înscrisurilor probatorii administrate.
A mai arătat că, instanța de fond, analizând în mod corect înscrisurile depuse la dosar, a constatat că, înainte de a se analiza aspectele care țin de existenta și întinderea dreptului de creanța urmează a se stabili daca în cauza a existat o eroare esențiala care sa permită formularea contestației la tabelul definitiv în condițiile art.75 din Legea 85/2006. Mai mult decât atât, anterior deschiderii procedurii insolventei creditorul contestator a avut posibilitatea de a analiza în cadrul controlului fiscal întreaga evidenta contabila a societății debitoare și raporturile cu celelalte firme din grup, putând formula contestație în temeiul art.73 alin.2 din Legea 85/2006 în temeiul constatării din rapoartele de inspecție finalizate anterior deschiderii procedurii insolventei. Astfel, în condițiile în care recurentul-contestator nu a făcut dovada existentei unei erori esențiale care să fi determinat înscrierea creanței și pe cale de consecința, să facă admisibilă exercitarea căi de atac după definitivarea tabelului de creanțe în condițiile art.75 din legea 85/2006, nu se mai impune a fi analizate aspecte care țin de verificarea efectiva a dreptului de creanța.
Contestatoarea nu demonstrează legal existenta unei erori esențiale astfel cum este ea prevăzută de lege, nu face decât sa preia punctul de vedere total neîntemeiat al lichidatorului judiciar A&A Consultants IPURL. fiind ea însăși într-o eroare atunci când susține că sumele reprezentând creanța . fata de debitoare nu sunt datorate și se impune înlăturarea lor de la masa credală având în vedere faptul că societatea ., în faliment, a avut control fiscal iunie 2011. iar urmare a acestui control fiscal nu au fost identificate probleme de natura realității operațiunilor economice în discuție.
A&A CONSULTANTS IPURL și CABINETUL INDIVIDUAL DE I. H. M. E., lichidatori judiciari ai societății debitoare C.-O. C. SRL, intimat-debitor în cauza, au formulat un punct de vedere prin care au solicitat respingerea recursului.
În motivare au arătat, în esență, instituția reglementata de art. 75 are un caracter excepțional, fiind similară prin efecte cu aceea a căii extraordinare de atac a revizuirii; trebuie să aibă un caracter de noutate absoluta în procedura la momentul invocării ei.
În opinia acestora, raportul de analiza preliminara a creanței V. & H. SRL întocmit de lichidatorul judiciar A&A CONSULTANTS IPURL, analiza ceruta de Judecătorul Sindic în luna martie 2013 nu îndeplinește condițiile pentru ca în cauză să fie reținută eroarea menționată de art. 75 din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecată din data de 09.12.2014 Curtea a respins excepția tardivității recursului pentru considerentele arătate în practicaua prezentei decizii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, văzând Curtea reține următoarele:
Criticile recurentei referitoare la greșita admitere de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a fostului lichidator judiciar al debitoarei, respectiv C. de Insolvență Transilvania SPRL, sunt nefondate. Aceasta deoarece, într-o contestație la tabelul definitiv de creanțe întemeiate pe dispozițiile art.75 din Legea nr.85/2006, calitate procesuală pasivă are administratorul judiciar/lichidatorul ce îndeplinește această funcție la data formulării contestației.
Dacă art.75 alin. 2 ar fi dorit să confere calitatea procesuală pasivă lichidatorului ce a întocmit actul contestat, acest aspect ar fi trebuit menționat expres. În lipsa unei norme speciale, prin lichidator juridic se înțelege practicianul în insolvență desemnat să conducă activitatea debitorului conform art.3 pct. 28 din lege.
Actele întocmite de fostul lichidator judiciar sunt acte ale procedurii, ele putând fi contestate în conformitate cu dispozițiile legale, iar o eventuală răspundere a fostului lichidator pentru modul de îndeplinire a obligațiilor ce i-au revenit în perioada cât a îndeplinit această funcție nu-i conferă calitate procesuală pasivă în contestația la tabel definitiv întemeiat pe art.75 din lege.
În ceea ce privește criticile invocate cu privire la modul de soluționare a contestației, Curtea constată că și acestea sunt nefondate.
Astfel, recurenta-contestatoare a invocat faptul că raportul de analiză a creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar A & A Consultants IPURL nu reprezintă o reanalizare a acelorași documente care erau depuse de creditori odată cu declarațiile de creanță, cum greșit a reținut instanța de fond, ci reprezintă o nouă interpretare a documentelor justificative depuse anexă la declarația de creanță, dar realizate prin comparare cu documente solicitate în completare de la societatea debitoare.
Această susținere nu poate fi primită pentru admiterea recursului, reanalizarea documentelor de către noul lichidator, chiar prin comparare cu documente în completare solicitate de la debitoare și ajungerea la o altă concluzie decât primul lichidator, nefiind o eroare esențială în accepțiunea dispozițiilor art.75 din lege.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, Curtea îmbrățișează opinia instanței de fond potrivit căreia existența unei erori esențiale presupune necunoașterea de către administratorul judiciar/lichidator/creditori a unor împrejurări de fapt determinante în ceea ce privește existența și întinderea creanței. Or, eventualele documente în completare obținute de la societatea debitoare nu pot conduce la opinia existenței unei erori esențiale, administratorul judiciar/lichidatorul având acces la toate documentele societății debitoare la momentul analizării creanțelor invocate în cauză și a întocmirii tabelului definitiv de creanțe.
De altfel, recurenta-contestatoare se limitează la invocarea generică a unor documente solicitate în completare, fără a indica în mod expres despre ce documente este vorba, documente necunoscute nici de administratorul judiciar/lichidatorul și nici de creditori la momentul întocmirii tabelului definitiv al creanței și care să justifice existența unei erori esențiale.
Mai mult, poziția lichidatorului A&A Consultanțe IPURL, exprimată prin raportul invocat de recurenta-contestatoare(depus pentru termenul din 11.06.2013 – filele 7-19 dosar fond), nu s-a menținut ulterior, acest lichidator revenind asupra primei analize (pe care a calificat-o preliminară) după ce a primit clarificări în detaliu de la debitoare și îmbrățișând, alături de celălalt lichidator desemnat (CII H. M. E.), opinia fostului administrator judiciar exprimată în tabelul definitiv de creanțe.
Așa cum a susținut și instanța de fond, eroarea esențială ca motiv de contestație întemeiată pe dispozițiile art.75 din legea insolvenței exclude culpa administratorului judiciar/lichidatorului în întocmirea tabelului de creanțe, căci ea reprezintă falsa reprezentare a realității, falsă reprezentare ce exclude culpa.
Curtea mai precizează că recurenta-contestatoare, deși a invocat interpretarea greșită de către instanța de fond a actului juridic dedus judecății (art.304 pct.8 C.), nu a precizat în mod expres care este acel act și de ce interpretarea este greșită. Actul juridic dedus judecății în cauză este tabelul definitiv, în timp ce raportul întocmit pentru termenul din 11.06.2013 de către lichidatorul judiciar A&A Consultanțe IPURL reprezintă o opinie a acestuia, o probă pe care contestatoarea a înțeles să-și întemeieze afirmațiilor sale referitoare la eroarea esențială, probă ce nu a fost interpretată greșit de instanța de fond și în raport de care dispozițiile art.304 pct.8 C. nu sunt incidente.
Sunt nefondate și susținerile referitoare la existența erorii prin neanalizarea instituției prescripției cu ocazia întocmirii tabelului definitiv de creanțe, căci art.75 din Legea nr.85/2006 nu are în vedere orice eroare ci numai eroarea esențială, iar eventuala analizare a unei creanțe prin nesocotirea dispozițiilor referitoare la prescripție (dispoziții legale cunoscute tuturor participanților la procedură) nu reprezintă o eroare esențială care să justifice o contestație formulată în temeiul art.75 din lege, ci era motiv de formulare a contestației la tabelul preliminar în conformitate cu prevederile art.73 din legea nr.85/2006.
În ceea ce privește opinia recurentei-contestatoare referitoare la controlul fiscal și la rapoartele de inspecție întocmite cu ocazia verificării legalității și conformității declarațiilor fiscale ale debitoarei și stabilirea obligațiilor datorate bugetului general consolidat al statului, Curtea apreciază că acestea nu au relevanță în cauză, iar pe de altă parte existența acelor rapoarte de inspecție nu a determinat formarea convingerii instanței de fond în sensul respingerii contestației.
Recurenta-contestatoare a invocat și dispozițiile art.304 pct.7 C.proc.civ., însă nu a precizat care sunt motivele străine de natura pricinii, iar Curtea nu a identificat nici un astfel de motiv străin în cuprinsul hotărârii recurate.
Având în vedere considerentele arătate mai sus din care rezultă că sunt nefondate în întregime criticile invocate de recurenta-contestatoare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatoarea creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr.6368/24.06.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect contestație la tabelul definitiv, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL prin consorțiu de lichidatori judiciari A &A CONSULTANS IPURL și CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ H. M. E.; intimatul C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL FILIALA BIHOR, în calitate de fost lichidator judiciar al debitoarei . SRL, intimata creditoare . prin administrator judiciar VALOR SPRL și Comitetul Creditorilor: . SA, cesionarul creanței deținută de LEMEN HOLDING LIMITED, . prin lichidator judiciar VALROM CONSULT IPURL, . SRL prin administrator judiciar BFJ CONSULTING GROUP SPRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 Decembrie 2014.
Președinte, E.-S. R. | Judecător, M. P. | Judecător, G. VINȚANU |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. MP
Tehnoredactat: MP
2 ex./..16.01.2015................
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: M. I. G.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1507/2014. Curtea de... → |
|---|
