Contestaţie. Decizia nr. 444/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 917/93/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2589/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 444/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-SPERANȚA C.
JUDECĂTOR G. G.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta creditoare . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ROVIGO SPRL împotriva Sentinței civile nr. 1614/13.06.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata debitoare ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata debitoare, prin avocat M. D. cu împuternicire avocațială la fila 17 din dosar, lipsă fiind recurenta creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
La interpelarea instanței intimata debitoare, prin avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei debitoare în combaterea cererii de recurs.
Intimata debitoare, prin avocat solicită instanței respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare. Învederează instanței faptul că nu este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă. Mai mult arată că tabelul în care sunt consemnate toate facturile este incorect, întrucât pentru unele dintre creanțe a intervenit compensația.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1614 din 13.06.3013 Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a admis contestația debitorului și a respins, ca nefondată, cererea creditorului . prin administrator ROVIGO SPRL în contradictoriu cu debitoarea ..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că . administrator judiciar, a solicitat, deschiderea procedurii insolvenței pentru o creanță în sumă de 584.103,25 lei, rezultată din raporturile comerciale având ca obiect vânzarea de către debitor, în calitate de comisionar al bunurilor produse de beneficiar, în schimbul unui comision. Cuantumul comisionului a făcut obiectul unui litigiu, soluționat prin sentința nr.24/16.12.2009 pronunțată de Tribunalul D., definitivă prin decizia nr.108/19.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel C., consecința fiind anularea comisionului de 7%, față de faptul că A.G.A. nu a aprobat plata unui comision de 7%.
Pentru aceasta creditoarea a apreciat că se impune restituirea de către comisionar a tuturor sumelor încasate până în prezent, valoarea creanței fiind de 584.103,25 lei, 524.113,06 lei conform sentinței civile și 59.990,19 lei reprezentând dobândă legală.
Debitorul a formulat contestație, solicitând respingerea cererii, motivat de faptul că nu datorează comisionul de 7% anulat prin sentința civilă nr. 24/2009 a Tribunalului D., neexistând certitudinea acestui debit.
De asemenea, nu este îndeplinită condiția presupusei stări de insolvență, societatea având o cifră de afaceri considerabilă și angajați cărora le achita salariile.
A arătat debitoarea că, anterior hotărârii A. din 24.04.2009 avea încheiat valabil un contract de comision în care era stabilit un procent de 5% pentru societate, așa încât se poate returna cel mult diferența de comision de 2%, reclamanta neputând solicita dobânda legală, debitoarea nefiind pusă în întârziere până la emiterea adresei nr. 120 din 15.03.2012, iar suma de 584.103,25 lei include și TVA-ul, care a fost deja recuperat de către creditoare.
Tribunalul a apreciat că, față de dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr.85/2006, art. 31 în referire la art 3 alin. 1 pct. 1 lit a), pct. 6 și pct. 12 din Legea 85/2006, spre deosebire de o acțiune în pretenții, care poate fi admisă și în parte, cu privire la cuantumul sumei dovedite, o acțiune ce vizează deschiderea procedurii poate fi admisă dacă se face dovada, de către creditor, cu documentele justificative anexate, a îndeplinirii cumulative a două condiții: insolvenței debitorului și deținerea unei creanțe - în cuantumul solicitat, certă, lichidă și exigibilă, superioară valorii prag, ori poate fi respinsă.
Creanța invocată de creditor, în cuantum de 584.103,25 lei, reprezentând comision și dobândă legală, a fost contestată de către debitor atât în ceea ce privește existența ei, cât și în ceea ce privește întinderea acesteia, iar susținerile și apărările părților nu pot fi valorificate în cadrul acestei proceduri, ci pe calea dreptului comun; astfel, creanța nu întrunește condițiile prevăzute de art.3 alin. 1 pct. 6 și 12 din Legea 85/2006, nefiind certă, iar, pe de altă parte, prin înscrisurile depuse la dosar, debitorul a răsturnat prezumția de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs .. SA FILIAȘI, prin administrator judiciar ROVIGO SPRL, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._, din 7.08.2013.
În motivarea recursului recurenta a susținut că nu are relevanță dacă pretențiile sale sunt pe deplin justificate, atâta timp cât creanța este certă, chiar și parțial, iar cuantumul este cel puțin egal sau superior valorii prag de 45.000 lei prevăzut de art. 3 pct. 12 din Legea nr.85/2006, așa încât poziția judecătorului sindic este total nefondată.
Cât privește răsturnarea prezumției de insolvență, judecătorul - sindic nu arată concret modalitatea în care debitoarea a răsturnat prezumția de insolvență,ci se limitează doar la a preciza că aceasta s-a făcut în baza înscrisurilor depuse la dosar, deși documentele nu sunt recente, privesc perioada 2011-2012, ștatele de salarii sunt din noiembrie 2012 și cuprind o sumă infimă, de 48.929 lei, față de 1 miliard lei cât pretinde debitoarea, iar conturile în bănci ale debitoarei însumează 95.844,16 lei, în condițiile în care creanța datorată se ridică la suma de 584.103,25 lei, rezultând o lipsă de lichidități.
Totodată, instanța de fond a omis existența unei hotărâri definitive și irevocabile prin care s-a anulat comisionul achitat de T.M.D. SA către B. I., iar debitoarea recunoaște parțial pretențiile recurentei, arătând că se poate returna cel mult diferența de comision de 2%, iar acest procent reprezintă o sumă în cuantum de 149.746,58 lei, debitoarea aflându-se de drept în întârziere.
Recursul nu este întemeiat în drept.
Intimata debitoare a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Arată intimata că prin sentința invocată drept titlu executoriu nu se menționează obligarea . vreunei sume, ci doar s-a anulat un punct al hotărârii A., ceea ce nu echivalează cu stabilirea unei creanțe certe sau cu existența unui titlu executoriu, iar înscrisurile depuse de către debitoare dovedesc solvabilitatea acesteia la data promovării cererii de deschidere a procedurii, 12.04.2012.
A arătat intimata că totalul activelor este de 16.786.675,87 lei, de 32 ori mai mare decât debitul solicitat de recurentă iar analiza economică făcută de recurentă este o problemă de business și nu de insolvență.
În fine, intimata a arătat că este acționar majoritar al recurentei T. FILIAȘI, iar Rovigo, în calitatea sa de administrator judiciar, avea obligația să materializeze programul de reorganizare a T.M.D. și nu să îndrepte societatea spre faliment.
Intimata a depus înscrisuri în combaterea recursului, balanța de verificare sintetică – decembrie 2013, ștat de plată pentru salarii pentru perioada noiembrie 2013.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul nefondat pentru considerentele următoarele:
Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței, recurenta creditoare a invocat deținerea unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 584.103,25 lei, constatată prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 24 din 16.12.2009 a Tribunalului D., definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 108 din 19.05.2010 a Curții de Apel C., prin care s-a dispus anularea hotărârii A. a .. SA Filiași din 24.04.2009, punctele 4,5,6 și 7 fiind anulat comisionul de 7% încasat de debitoare în temeiul raporturilor contractuale desfășurate între părți.
Curtea constată că prin sentința nr. 24 din 16.1.2009 pronunțată de Tribunalul D., secția comercială în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.I.F. OLTENIA SA în contradictoriu cu pârâta .. SA și a fost anulată Hotărârea A. a .. SA din data de 24.04.2009, punctele 4,5,6 și 7.
Debitoarea intimată . nu a fost parte în acest litigiu, iar dispozitivul sentinței invocate nu cuprinde nicio obligație de plată stabilită în sarcina acesteia.
Art. 66 alin. 1 din Legea nr.85/206, invocată de către recurentă, dispune că „Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii”.
În speță însă, creanța pretinsă de către recurenta creditoare nu este constatată prin titlu executoriu, neexistând o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să consfințească obligația intimatei pârâte la plata către recurenta reclamantă a sumei de 584.103,25 lei.
Recurenta nu și-a întemeiat cererea de deschidere a procedurii insolvenței pe raporturile contractuale și pe încasarea de către debitoare a sumei de 524.113,06 lei cu titlu necuvenit, pentru a putea vorbi despre existența vreunei creanțe certe, lichide și exigibile, nerezultând din înscrisurile depuse în probatoriu existența unei obligații de plată scadentă la o anume dată pentru suma pretinsă de recurentă, în sarcina debitoarei, constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Cât privește decizia nr. 83 din 28.04.2010 a Curții de Apel C. depusă în probatoriu de către recurenta creditoare, aceasta nu are legătură cu sentința civilă nr. 24 din 16.12.2009 a Tribunalului D., fiind pronunțată într-un alt dosar, nr._, în recursul declarat împotriva sentinței nr. 2 din 10.02.2010 a Tribunalului D., de anulare a hotărârii A. . data de 19.11.2008 (!?), neavând astfel legătură cu cauza, deoarece sentința civilă nr. 24 din 16.12.2009, invocată de creditoare a rămas definitivă prin decizia nr. 108 din 19.05.2010 a Curții de Apel C. care a luat act de renunțarea . judecată recursului.
Se mai reține că o încercare de conciliere între părți, pe cale amiabilă, a avut loc în timpul soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, la 9.05.2013 (cererea fiind înregistrată la 12.04.2012 pe rolul Tribunalului Ilfov), când, în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 7201 Cod procedură civilă, recurenta creditoare ar fi trebuit să încerce concilierea directă înaintea introducerii cererii oricărei cereri în justiție, cu atât mai mult cu cât suma pretinsă cu titlu de debit nu este constatată ca atare prin nici un titlu executoriu.
Părțile nu au reușit concilierea, având poziții divergente asupra existenței debitului și a cuantumului acestuia.
Raportat la cele constatate, Curtea apreciază că în mod judicios, legal și temeinic, instanța de fond a reținut că cererea creditoarei nu poate fi admisă, pentru constatarea existenței creanței pretinse de aceasta fiind necesară probatorii care exced procedurii speciale a insolvenței, intrând în sfera de competență a dreptului comun, creanța pretinsă de recurentă neîntrunind condițiile prevăzute de art. 3 alin. 1 pct. 6 și pct. 12 din Legea nr.85/2006, nefiind certă.
În mod corect instanța de fond a reținut și faptul că debitoarea, prin înscrisurile depuse în probatoriu, a dovedit că nu este în insolvență, aspect care este însă subsidiar, față de inexistența dreptului recurentei de a solicita deschiderea procedurii insolvenței ., în absența unei creanțe certe în condițiile Legii nr. 85/2006.
Față de considerentele ce preced, Curtea, văzând și dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.85/2006, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat recurenta creditoare . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ROVIGO SPRL împotriva Sentinței civile nr. 1614/13.06.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata debitoare ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2014.
Președinte, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. | Judecător, I. P. |
Grefier, C. L. |
Red.Jud.M.S.C.
24.03.2014
Tehnored.A.A.
2 ex./26.03.2014
Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
Judecător sindic: G. I. C.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
