Contestaţie. Hotărâre din 18-09-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 38363/3/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1583
Ședința publică de la 18.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta S. G., împotriva sentinței civile nr.2365 din 03.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. FEROVIARĂ DE TURISM SRF CFR SA prin administrator judiciar Euro Insol SPRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de Doamna avocat A. E., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de Doamna avocat Gîlcevescu L., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în două exemplare.
Se comunică recurentei un exemplar al întâmpinării formulată de către intimată.
Apărătorul recurentei solicită acordarea unui termen pentru a depune la dosar procesul – verbal din ședința adunării acționarilor în cadrul căreia s-a promis acestora achitarea sumelor integrale.
Apărătorul intimatei solicită respingerea cererii de amânare formulată de către apărătorul recurentei, deoarece adunarea generală a acționarilor nu poate decide la acest moment nici o plată, întrucât intimata este în insolvență, fiind formulat un plan de reorganizare, care a fost publicat și care urmează a fi confirmat de către creditori.
Curtea, asupra probei cu înscrisul propus a fi depus la dosar de către recurentă, apreciază că în raport de actele dosarului și obiectul cauzei, acesta nu este util lămuririi și soluționării recursului, motiv pentru care respinge cererea.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Susține că recurenta deține drepturi salariale restante încă din anul 2007 pentru care s-a obținut o hotărâre judecătorească. Arată că s-a pus în executare această hotărâre, iar Biroului executorului judecătoresc a dispus o expertiză, urmare căreia s-a plătit parțial debitul. Calculele propuse de către intimată sunt mai mici, oprindu-se acel impozit salarial. Susține că trebuia actualizat cuantumul sumelor, dat fiind refuzul de plată de peste patru ani de zile. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală. Susține că este eronată susținerea recurentei potrivit căreia la plata salariilor compensatorii s-ar fi reținut în mod eronat impozitul, argumentată de ideea că ordonanța care introducea impozitul pe salarii compensatorii ar fi fost ulterioară concedierii și prin urmare inaplicabilă. Concedierea colectivă a fost notificată conform legii iar preavizele au fost transmise la sfârșitul lunii iunie 2010, deciziile de concediere fiind emise în data de 14.07.2010, respectiv în sfera temporală de aplicare a OUG nr. 58/2010. Mai arată că, prin cererea de recurs nu se susține nici o critică cu privire la soluția instanței de fond, în sensul că administratorul judiciar ar fi greșit calculele.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2365/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a vii a Civilă s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul S. G. în contradictoriu cu debitoarea S. Feroviară de Turism SFT CFR SA și ca urmare, s-a dispus înscrierea în tabelul obligațiilor debitoarei a creditorului cu suma de 1456 lei actualizată cu indicele de inflație calculat până la data deschiderii procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 09.04.2013 creditorii C. B.-G., S. G., CIREASA I., NEGRUTI M., T. C., D. M.-A.,R. R.-F., S. R., V. G., VASILEȘTEFAN, S. D., D. M., GLINTA O. C., R. V., G. R. și alții au solicitat în contradictoriu cu debitoarea . înscrierea în tabelul obligațiilor cu creanțele salariale cuvenite conform titlurilor executorii.
În motivare s-a arătat că deși dețin titluri executorii o parte din creanțe nu au fost trecute în tabelul obligațiilor, iar altele au fost trecute fără drept de vot.
În drept, contestatorii au invocat disp.art.73 din Legea nr.85/2006.
În dovedirea contestației s-a administrat proba cu înscrisuri.
Administratorul judiciar desemnat provizoriu în cauză, CIMPEANU, D., G. SPRL, a depus la data de 30.09.2013 întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivare s-a arătat că în fapt, contestatorii au demarat acțiuni in instanța prin care au solicitat sa fie obligata SFT-CFR SA să le plătească anumite drepturi salariate (diverse prime). Procesele se afla pe rolul instanțelor judecătorești, motiv pentru care, in tabelul preliminar al creanțelor, creanța a fost respinsa cu mențiunea: "creanțele vor fi acceptate sub condiția suspensivă a soluționării irevocabile a litigiilor de muncă aflate pe rolul instanțelor judecătorești”.
Administratorul judiciar confirmat de creditori, EURO INSOL SPRL a depus la data de 15.01.2014 punct de vedere asupra contestației.
În raport de HCSM nr.425/2011 prin încheierea de ședință de la 20.01.2014 judecătorul sindic a dispus disjungerea fiecărei creanțe contestate, astfel că în prezentul dosar nr._ /2014 a fost soluționată contestația creditorului S. G..
Prin încheierea de ședință din 28.01.2013 pronunțată în dosarul civil nr._/3/2012 judecătorul sindic a deschis procedura insolvenței în conf. cu disp.art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006 la solicitarea debitoarei SFT CFR SA, numind administrator judiciar provizoriu consorțiul format din GENERAL G. EXPERT SPRL &CIMPEANU, D., G. SPRL.
Prin încheierea de ședință de la 28.10.2013 dată în dosarul civil nr._/3/2012, judecătorul-sindic a admis cererea creditorului majoritar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în conformitate cu disp.art. 45 lit.e rap la art.57 alin.4 din OUG nr.91/2013 și a numit ca administrator judiciar pe EURO INSOL SPRL.
Administratorul judiciar desemnat în cauză a întocmit la 01.04.2013 și publicat în BPI nr.6886/16.04.2013 tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei.
Sub aspectul creanței creditorului S. G. judecătorul sindic a reținut că acesta a avut calitatea de angajat în cadrul societății debitoare, în baza unui contract individual de muncă.
De asemenea, s-a constatat că S. G. a solicitat în cadrul dosarului nr._/3/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului București secția a VIII-a de conflicte de munca și asigurări sociale, obligarea pârâtei SFT CFR SA la plata drepturilor salariale restante, potrivit contractului individual si contractelor colective de munca, drepturi salariate neplătite din 2007 până în prezent.
Prin sentința civilă nr.5353/23.05.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2010 instanța a admis în pârâte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 27.07._07, a ajutorului material cuvenit cu ocazia sărbătorilor de C. pentru 2009 și P. pentru 2009 și la plata a 6 salarii compensatorii. Prin decizia civilă nr. 3025/25.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București s-a modificat în parte sentința civilă nr. 5353/23.05.2012 în sensul că s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile având ca obiect tichete de masă și s-au respins aceste pretenții, fiind menținute celelalte dispoziții.
În raport de această situație, judecătorul sindic a constatat că, potrivit titlului executoriu menționat, i se cuvin creditorului S. G. prima de C. 2009-728 lei și prima de P. 2009-728 lei.
Sub aspectul salariilor compensatorii s-a reținut că au fost integral achitate către toți salariații, astfel cum atestă declarația dată de salariat, în calitate de fost angajat prin care declară, pe proprie răspundere că a primit suma reprezentând contravaloarea celor șase salarii compensatorii cuvenite.
Contestatorul a solicitat și actualizarea sumelor cu indicele de inflație, o cerere legală, admisă pe principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art.1084 C. civ. potrivit căruia daunele interese ce sunt cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit creditorul; suma rezultată din actualizare în raport cu rata inflației, repară integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului este pus în sarcina debitorului.
S-a apreciat că reactualizarea se va efectua doar până la data deschiderii procedurii insolvenței în raport de disp. art. 41 din Legea nr.85/2006.
În consecință, în raport de aceste considerente, judecătorul sindic a admis în parte contestația și a dispus înscrierea creditorului S. G. în tabelul obligațiilor cu suma de 1456 lei actualizată cu indicele de inflație calculat până la data deschiderii procedurii insolvenței.
S. G. a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, hotărâre prin care s-a admis in parte contestația la tabelul obligațiilor SFT SFR SA - in mod eronat, instanța reținând greșit ca debitoarea si-ar fi îndeplinit obligațiile fata de angajații săi.
Cat privește cuantumul sumelor care trebuiau avute in vedere de către instanța, din care au fost reținute contribuțiile obligatorii – reiterează faptul ca s-a reținut in mod eronat impozit, la plata făcuta de către SFT CFR, deși OUG care introduce impozitul pe salariile compensatorii are o data ulterioara perioadei pentru care se datorau sumele, si, implicit, nu poate reactiva.
Un debit parțial recunoscut nu poate fi echivalent cu întregul debit constând in drepturi salariale neachitate de peste 5 ani de zile de către SFT care a așteptat pur si simplu ca acestea sa se prescrie, pentru a invoca ulterior acest aspect, desi in corespondenta cu salariații promitea plata.
Recurentul afirmă că SFT-CFR SA este o societate proprietara a numeroase bunuri (active) imobiliare și nu poate fi invocat acum ca motiv serios de concediere doar ieșirea, in anul 2008, din patrimoniul Societății a unui activ, ca hotelul Astoria (si tot datorita unui management defectuos) întrucât S. are in prezent numeroase clădiri si terenuri, in București (complexul Grant, in Gara de Nord, Astoria-Snagov) si in majoritatea județelor din tara, inclusiv hoteluri la munte (S., Vatra Dornei) si la mare, este proprietara de cale ferata si de terminale feroviare care sunt/pot fi închiriate..
Solicită recurentul sancționarea acestei conduite culpabile de rău-platnic de notorietate a SFT-CFR, observând ca S. are datorii fata de angajații proprii, atât fata de cei concediați colectiv, cat si fata de o parte dintre cei neconcediați - constând în drepturi bănești restante, inclusiv sporuri așa cum figurează in contractul individual de munca si in contractele colective de munca la nivelul Societății sau la nivel de ramura - tichete de masa, tichete cadou, prima de C. si de Paști, prime de concediu, primele si sporurile prevăzute pentru personalul feroviar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata EURO INSOL SPRL a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat in cauza de către recurentul S. G. si menținerea ca legala si temeinica a sentinței instanței de fond, cu motivarea că, în primul rând, nu sunt indicate in concret, in cererea de recurs, motivele de nelegalitate care ar fi, in opinia recurentului, incidente in cauza si care ar putea determina modificarea soluției pronunțata de instanța de fond, in acest mod fiind practic imposibila analiza de legalitate a sentinței recurate.
In al doilea rând, se arată că susținerile si probatoriul administrate in fata instanței de fond au avut același caracter evaziv ca si cele din prezentul recurs, concretizat inclusiv in faptul ca recurentul nu a indicat nici prin declarația de creanța si nici prin contestația împotriva tabelului preliminar cu ce suma considera ca trebuia înscris in tabelul obligațiilor debitoarei.
Intimata arată că este eronata aserțiunea recurentului potrivit căreia Ia plata salariilor compensatorii s-ar fi reținut in mod eronat impozitul de către SFT, argumentata pe ideea ca ordonanța care introducea impozitul pe salarii compensatorii ar fi fost ulterioara concedierii si prin urmare inaplicabila.
Ordonanța pe care o amintește - fără o referire concreta - recurentul, este OUG nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 431 din 28.06.2010 si in vigoare de la aceeași data, care in art. I punctul 38 prevede că sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, conform legii, precum și sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, acordate potrivit legii devin impozabile începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010.
Concedierea colectiva a fost notificata conform legii iar preavizele au fost transmise la sfârșitul lunii iunie 2010, deciziile de concediere fiind emise in data de 14.07.2010, respectiv in sfera temporala de aplicare a OUG nr. 58/2010.
Salariile compensatorii au devenit datorate odată cu comunicarea deciziilor de concediere (iulie 2010), moment la care dispozițiile OUG 58/2010 erau in deplin efect si ca atare impozitul pe salarii compensatorii a fost reținut la sursa, conform dispozițiilor din Codul fiscal.
Intimata subliniază faptul ca o atare critica nu a fost învederată prin contestația formulata împotriva Tabelului preliminar, fiind invocata pentru prima data in recurs.
Intimata susține în întâmpinare că suma înscrisa in Tabelul preliminar conform sentinței instanței de fond este cea corecta si legal datorata de către SFT recurentului.
Se precizează că toate salariile compensatorii au fost achitate salariaților concediați, astfel ca acestea nu au mai fost cuprinse in tabel.
Prin încheierea de ședință din 19.06.2014 s-a încuviințat recurentului administrarea probei cu înscrisuri dar nu s-a depus nici un înscris până la termenul acordat în acest scop.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită de către contestatorul cu o contestație la tabelul preliminar al debitoarei . întemeiată pe dispozițiile art.73 din Legea nr. 85/2006 prin care s-a arătat că nu au fost trecute în tabel creanțele deținute împotriva debitoarei în mod integral așa cum sunt constatate prin titlurile executorii depuse în dosar.
La dosar s-a mai depus și un raport de expertiză contabilă întocmit de către expert B. F. în cadrul dosarului de executarea silită nr. 1775/2011.
Instanța de fond a admis în parte contestația dispunând înscrierea în tabelul preliminar a creditorului cu suma de 1456 lei actualizată cu indicele de inflație calculat până la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei, creanța reprezentând prima de C. 2009 și prima de P. 2009 ..
Singura critică a recurentului adusă sentinței atacate se referă la neînscrierea în tabelul preliminar cu întreaga creanță susținându-se că în mod eronat drepturile salariale au fost diminuate cu impozitul pe salariile compensatorii întrucât actul normativ care reglementează acest astă obligație este ulterior perioadei pentru care se datorează debitul.
Sub acest aspect, Curtea reține că deciziile de concediere ale salariaților debitoarei au fost emise la data de 14.07.2010astfel că salariile compensatorii au devenit scadente la sfârșitul lunii iulie 2010 când a intrat în vigoare actul normativ invocat de recurent, OUG nr.58/2010 pentru modificarea și completarea legii nr.571/2003 privind codul fiscal și alte măsuri financiar fiscale (publicare în Monitorul Oficial Partea I nr.431/28.06.2010). Astfel, la art.94, după alin.3 sunt introduse trei noi alineate având următorul conținut: prevederile art.55 alin.3 lit. h se aplică începând cu drepturile lunii iulie 2010. Veniturile reprezentând tichete de creșă, acordate potrivit legii, tichete de vacanță, acordate potrivit legii, sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, conform legii, precum și sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, acordate potrivit legii, sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate personalului militar trecut în rezervă devin impozabile începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010.
Prin urmare, salariile compensatorii devin impozabile începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010, exact situația în speță, ceea ce înseamnă că este neîntemeiată critica recurentului.
Se impune a fi precizat faptul că cele 6 salarii compensatorii cuvenite recurentului în urma concedierii au fost achitate acestuia ca și tuturor celorlalți salariați disponibilizați, împrejurare necontestată dat fiind că au fost date declarații pe proprie răspundere că au fost încasate aceste sume de bani.
Deși nu s-au mai adus alte critici sentinței atacate, Curtea constată în urma verificării tuturor înscrisurilor de la dosar, respectiv, raport de expertiză contabilă, sentința civilă nr.5353/23.05.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2010, decizia civilă nr.3025/25.04.2012 că prima instanță a reținut în mod corect că recurentul contestator S. G. are o creanță compusă din prima de C. pe anul 2009 (728 lei) și prima de P. 2009 (728 lei) la care se adaugă actualizarea cu indicele de inflație calculat până la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Având în vedere aceste argumente de fapt și de drept, Curtea constată că este nefondat recursul și în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. urmează a-l respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul S. G. împotriva sentinței civile nr.2365 din 03.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ /2014 în contradictoriu cu intimata S. FEROVIARĂ DE TURISM SRF CFR SA prin administrator judiciar Euro Insol SPRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. P. A. M. G. A. A.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.I.P.
Tehnored.C.J.E.
Nr.ex.: 2/16.10.2014
Fond: Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Președinte – A. E. B.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1576/2014. Curtea de... | Contestaţie. Decizia nr. 1291/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
