Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1040/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1040/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 25370/3/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosarnr._
Nr. în format vechi: 1653/2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 1040/A
Ședința publică de la data de 07 noiembrie 2014
Președinte: R. A. V. S.
Judecător: G. F. I.
Grefier: M. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-creditoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. A., împotriva Sentinței civile nr. 4937/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, având ca obiect - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă C. A., personal și asistată de avocat B. G., cu delegație la f. 13 dosar Trib., lipsind D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 .
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-pârâtă C. A., prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimata-pârâtă C. A., prin avocat, solicită respingerea apelului. Solicită cheltuieli de judecată. Depune dovada avansării onorariului avocațial – chitanța fiscală nr. 261/07.11.2014.
CURTEA,
Asupra apelului:
Prin Sentința civilă nr. 4937/14.05.2014 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de reclamanta D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu pârâta C. A..
A reținut judecătorul-sindic că reclamanta D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 nu a făcut dovada cumulativă a condițiilor antrenării răspunderii delictuale în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, în speță nefiind întrunite cerințele art. 138 lit. c și d.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta-creditoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4.
Criticile au vizat aplicarea greșită a legii de către prima instanță, în sensul că în mod greșit judecătorul-sindic a considerat că nu sunt întrunite condițiile de angajare a răspunderii delictuale. Dispozițiile art. 27 impun reprezentantului debitoarei să formuleze cererea de deschidere a procedurii. Dispozițiile art. 138 lit. c reprezintă tocmai o sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații. Neîndeplinirea obligației creează o prezumție de legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății de către pârât în alte scopuri și dovedește culpa acestuia în ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată. Culpa persoanei se apreciază după criteriul bonus pater familias. Societățile comerciale au obligația de a-și organiza și conduce contabilitatea proprie, conform art. 1 din Legea nr. 82/1991, iar coroborând aceste dispoziții legale cu prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1990 rezultă fără echivoc că în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. O societate nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorii sau asociații săi manifestă un dezinteres total în ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă C. A. a solicitat respingerea apelului astfel formulat, criticile fiind neîntemeiate.
Analizând apelul formulat, văzând și dispozițiile art. 476-80 C.proc.civ., Curtea reține:
Astfel cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic, răspunderea reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală.
Se observă că, din perspectiva condiției faptei ilicite, există o diferență netă între răspunderea administratorului în baza art. 138 din Legea insolvenței, pe de o parte, și răspunderea administratorului față de societate ori răspunderea directă față de un creditor, pe de altă parte: răspunderea în caz de insolvență se poate antrena numai pentru faptele strict delimitate de art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței; răspunderea față de societate - ori, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, față de un creditor - poate fi antrenată, în baza art. 72-73 din Legea societăților comerciale, pentru orice faptă de încălcare a contractului de mandat dintre părți, precum și pentru orice faptă de încălcare a atribuțiilor și obligațiilor administratorului ce rezultă din lege. Prezumția de culpă a administratorului statutar, afirmată de creditoare prin cererea introductivă de instanță, există doar în cazul acțiunii directe prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990; contrar opiniei creditoarei, dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006 nu instituie nicio prezumție de culpă, reclamantul fiind ținut a proba toate elementele răspunderii civile.
Or, solicitând angajarea răspunderii, reclamanta s-a întemeiat exclusiv pe omisiunea raportărilor contabile, apreciind că această omisiune prezumă neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Se reține însă că prezumțiile sunt definite ca fiind consecințele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut. Prezumția reprezintă așadar un mijloc de probă indirect, ce permite stabilirea adevărului necunoscut pornind de la fapte cunoscute. Prezumțiile simple, cum sunt cele susținute de creditoare, nu pot fi reținute de judecătorul fondului decât în măsura în care prezintă „o greutate și puterea de a naște probabilitatea”; or, în cauză nu s-a administrat nicio probă care să ofere indicii cu privire la nelegalitatea înregistrărilor și de natură să confere „greutate” prezumției – aceasta în condițiile în care exista obligația chiar a persoanelor cu atribuții de control financiar din cadrul DGFP de a controla legalitatea contabilității și, în cazul în care constată încălcări, de a dispune aplicarea sancțiunilor contravenționale, conform art. 41-2 din Legea nr. 82/1991.
În ce privește omisiunea formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, o astfel de omisiune fiind ulterioară apariției stării de insolvență nu se poate constitui într-o cauză a insolvenței. Nicidecum omisiunea nu poate fi interpretată în sensul art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 întrucât, contrar opiniei creditoarei, dispozițiile legale nu se referă la întreaga activitate a societății, ci la o anume activitate, precizată, ce nu ar corespunde interesului social, de realizare a profitului, ci dimpotrivă, ar prejudicia vădit societatea; textul de lege se referă la continuarea unei activități, și nu la continuarea activității.
Pentru aceste considerente, reținând că Sentința civilă nr. 4937/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în baza art. 8 din Legea nr. 85/2006 și art. 480 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat, fiind păstrată în tot hotărârea atacată.
Reținând culpa procesuală a apelantei-creditoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4, urmează a se reține obligația de plată a cheltuielilor de judecată avansate de intimata-pârâtă C. A., în cuantum de 1.500,00 lei, reprezentând onorariu avocațial avansat conform chitanței fiscale nr. 261/07.11.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-creditoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4, cu sediul în sector 2, București, ., împotriva Sentinței civile nr. 4937/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. A., cu domiciliul în București, cu domiciliul ales în București, Splaiul Independenței nr.2F, .>
Obligă apelanta-creditoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 4 la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500,00 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 noiembrie 2014.
Președinte, | Judecător, | ||
R. A. V. S. | G. F. I. | ||
Grefier, | |||
M. L. | |||
| ← Contestaţie. Decizia nr. 825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1159/2014. Curtea de... → |
|---|
