Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1159/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1159/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 33384/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1943/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1159/A
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: P. M.
Judecător: C. G. I.
Grefier M.-A. P.
********
Pe rol judecarea apelului formulat de creditoarea . împotriva Sentinței civile nr.3268/25.04.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._, având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimata debitoare ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrată din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 25.11.2014, când,
CURTEA,
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea, legal timbrată, înregistrată la data de 15.10.2014 pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă creditoarea . a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei ., care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 100.815,90 lei din care 81.041,24 lei și penalități de întârziere în cuantum de 19.774,66 lei.
Prin sentința civilă nr. 3268 /25.03.2014 a fost admisă contestația formulată de debitoarea . (cu sediul în sector 1, București, . P., nr. 5B, . Oficiul Național al Registrului Comerțului cu nr. J40/_/2008, CUI_) și s-a respins cererea formulată de creditorul . (cu sediul în C. ., parter, cam. 1, înmatriculat la Oficiul Național al Registrului Comerțului cu nr. J_, CUI_) de deschiderea a procedurii insolvenței împotriva debitorului, ca neîntemeiată; a fost obligat creditorul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.160 lei din care 200 reprezentând taxă judiciară de timbru și 4.960 lei reprezentând onorariu apărător.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 31 raportat la art. 3 alin. 1 pct. 1 lit. a), pct. 6 și pct. 12 din Legea 85/2006, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, a cărui creanță, de cel puțin 45.000 lei, este certă, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă, la care va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Prin urmare, creditorul trebuie sa anexe documentele justificative ale creanței pentru a proba cererea de deschidere a procedurii.
Prin contestația depusă debitorul arată că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă și că nu recunoaște existența facturii menționate și că a fost refuzată la plată. Mai mult decât atât arată că nu se află în stare de insolvență, încheindu-și exercițiul economico-financiar cu profit, desfășurându-și activitatea în mod normal achitându-și la termen obligațiile fiscale, bugetare și către furnizori.
Au fost depuse extrase de cont din care rezultă efectuarea de tranzacții cu sume net superioare sumei pretinse în cererea de deschiderea procedurii. De altfel relații comerciale între părți sunt recunoscute de către debitoare mai puțin suma pretinsă în prezenta cerere de deschidere a procedurii pe care debitorul o consideră ca nefiind certă, lichidă și exigibilă. Astfel, acesta factura nu poarta semnătura si ștampila debitorului.
Astfel cu privire la acesta valoare creanța nu este certă.
În ceea ce privește starea de insolventa a debitorului, potrivit art.3 al.1 pct.1 din Legea nr.85/2006: 1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile:
a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativa;
b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadențe.
Încetarea de plăți față de creditorul care a formulat cererea introductivă se prezintă ca o prezumție legală, ce poate fi răsturnată doar de debitorul care face dovada ca are sume de bani disponibile în patrimoniu, ceea ce s-a probat în speță. Debitorul a depus la dosar înscrisuri,extrase de cont din perioada 01.08.2013-1.09.2013, 01.09._13, 01.10._13 (filele 124-131 dosar) din care rezulta ca avea disponibilități care sa acopere întreaga creanța solicitata de creditor.
Trebuie observat ca procedura normala pentru recuperarea unei creanțe este intentarea unei acțiuni de drept comun, obținerea titlului executoriu și în situația în care formele de executare nu dau rezultat, apelarea la procedura insolventei.
Ca atare, daca creditorul ar fi depus diligente, înainte de a utiliza procedura specială prevăzuta de Legea nr.85/2006, pentru a obține un titlu executoriu pe calea unei acțiuni de drept comun, pe care sa-l fi pus in executare.
In caz contrar, creditorul se expune riscului ca debitorul sa dovedească ca are disponibilități bănești si sa răstoarne prezumția de insolventa, situație existenta si in prezenta cauza.
Prin urmare, tribunalul a constatat ca nu este îndeplinita una dintre condițiile cumulative prevăzute de Legea nr.85/2006 pentru deschiderea procedurii insolventei si anume starea de insolventa a debitorului; a admis contestația formulata de debitor si a respins cererea formulata de creditor ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel . și a solicitat admiterea apelului cu consecința modificării în tot a sentinței apelate în sensul respingerii contestației și admiterea cererii privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei intimate.
În motivare, expunând raporturile contractuale dintre părți, cu referire la contractul nr. 18/2011, de prestări servicii operare tehnica centrale electrice eoliene" ("Contractul nr.18") și la contractul nr. 15/2012, de prestări servicii operare administrativa și comerciala a centralei electrice eoliene E. 1 ("Contractul nr. 15"), susținut că suma totala de 100.815,90 lei, creanța pretinsă, are temeiul în Contracte și facturile fiscale emise în executarea acestora, îndeplinind totodată condițiile de a fi certa, lichida și exigibila și având valoarea peste pragul stabilit prin legea 85/2006.
În opinia apelantei, în mod eronat instanța de fond a reținut că nu ar fi îndeplinite condițiile privind existenta unei creanțe certe, lichide și exigibile motivat de faptul ca "factura nu poarta semnătură și stampila debitorului.""
A susținut că, în realitate, creanța sa îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, modificata, nemaifiind necesara o cercetare a fondului raportului juridic dintre părți, astfel: este certa întrucât exista și este cuantificata, existenta sa rezultând din înseși facturile fiscale emise, lichida, întrucât este stabilita în bani și determinata exact, prin facturi fiscale și exigibila, întrucât termenul la care trebuia făcută plata a expirat, fiind deci scadenta; debitoarea, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit debitul datorat; cuantumul creanței de 100.815,90 lei depășește valoarea prag.
A mai arătat că raporturile contractuale derulate de către părți nu au fost contestate de către intimate-debitoare, aceasta nu a formulat opoziții la facturi sau la rapoartele de activitate ale subscrisei.
În ceea ce privește condiția privitoare la starea de insolventa, simplul act al depunerii de către intimata-debitoare a unor extrase de cont pentru a face dovada ca ar avea rulaje, că desfășoară activități comerciale, efectuează plăți și dispune de disponibilități care ar putea acoperi pretențiile creditoarei nu poate reprezenta, în opinia apelantei, o dovada a stării de solvabilitate a societății intimate.
În ceea ce privește momentul la care trebuie apreciata starea de insolventa, a arătat că sunt incidentele dispozițiile art. 3 alin 1 lit. b din Legea nr.85/2006 potrivit cărora, iminenta stării de insolventa este atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plați la scadenta datoriile exigibile angajate cu fondurile bănești disponibile la data scadentei.
A apreciat că în mod greșit instanța de fond a considerat că în speță nu s-a făcut dovada existentei unei creanțe certe, lichide și exigibile, precum și a stării de insolvabilitate a intimatei-debitoare.
În susținerea apelului a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a, N.C.P.C a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Intimata debitoare ., nu a formulat întâmpinare. Sub acest aspect aceasta a arătat în ședința de judecată din data de 18.11.2014, termen la care i-a fost înmânat apelul, că nu solicită termen pentru a formula întâmpinare ; a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Intimata debitoare . a solicitat prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei respingerea apelului.
Analizând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel Curtea reține următoarele:
Preliminar, Curtea arată că, va analiza apelului formulat împotriva sentinței nr.3268/25.04.2014 pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ civile reținând că în cererea de deschidere a procedurii s-a menționat suma de 100.815,90 lei din care 81.041,24 lei și penalități de întârziere în cuantum de 19.774,66 lei și contractele nr. 18/2011 și nr. 15/2012. Această precizare este necesară în condițiile în care, în apel, au fost menționate alte contracte și altă sumă.(f.3 dosar apel)
Potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, iar conform pct. 1 al aceluiași articol, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile: insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă(lit.a); insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței(lit. b);
Prin urmare, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: caracterul cert, lichid și exigibil al creanței și debitorul, după 90 de zile de la scadență să nu fi plătit datoria sa față de creditor (lit.a a pct. 1 a art. 3)/ debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței(lit. b a pct. 1 a art. 3);
Nu în ultimul rând, potrivit pct. 12 al art. 3, cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, este de 45.000 lei.
Insolvența debitorului fiind o condiție a aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cel care solicită declanșarea acestei proceduri trebuie să administreze dovezi din care să rezulte: neplata la scadență a datoriilor și lipsa lichidităților, iar pentru a veni în sprijinul creditorilor, prin art. 3 pct. 1 lit. a, a prezumat starea de insolvență a patrimoniului debitorilor în situația în care aceștia, după 90 de zile de la scadență, nu au plătit datoria față de unul sau mai mulți creditori.
Insolvența nu se caracterizează prin starea de fond generală proastă a afacerilor profesionistului în cauză sau existența unui pasiv mai mare decât activul patrimonial al debitorului chemat în judecată, adică insolvabilitatea sa, ci printr-o lipsă a fondurilor bănești necesare pentru acoperirea datoriilor exigibile.
Încetarea plăților trebuie să aibă un caracter de generalitate și să constituie indiciul exterior și manifestarea dezordinii și neputinței debitoarei de a executa obligațiile scadente asumate.
Caracterul cert al creanței menționate în cererea de deschidere a procedurii trebuie analizat prin raportare la existența și cuantumul acesteia iar caracterul lichid al creanței presupune că întinderea acesteia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată sau determinabilă. În plus, creanța trebuie să fie exigibilă, adică să fie ajunsă la scadență, fiind necesar ca aceste condiții, fără niciun dubiu, să fie îndeplinite în speță.
În cauză, prin contestația formulată, pe de o parte, debitoarea a contestat caracterul cert al creanței și pe de altă parte, a contestat starea de insolvență pretinsă de societatea creditoare.
Din înscrisurile depuse în susținerea contestației, astfel cum a reținut și judecătorul sindic, Curtea reține, contrar susținerilor apelantei, lipsa caracterului cert al creanței.
Astfel, în data de 07.12.2012, prin e-mail, debitoarea prin administrator M. C. a reclamat dificultăți de comunicare în legătură cu relațiile contractuale dintre părți.(f.105 dosar fond Vol. I)
În data de 07.03.2014 într-un e-mail denumit „acord încetare contracte operare comercială M. O.” i se transmit creditoarei acorduri de încetare a contractelor de operare comercială încheiate între M. O. și . și o altă societate Electrica Serv.(f. 107 dosar fond Vol. I)
În data de 11.03.2013, într-un alt e-mail, s-a solicitat apelantei creditoare de către intimata debitoare stabilirea unei întâlniri în vederea diminuării sumelor facturate dat fiind faptul că în spatele acestora sunt prestații care nu au fost efectuate în totalitate.(f. 107 dosar fond Vol. I)
De asemenea, printr-un e-mail din data de 21.03.2013 debitoarea, referindu-se și la contractele nr. 18/2011 și nr. 15/2012, a solicitat participarea creditoarei la o întâlnire pentru că aceasta a facturat prestații neefectuate. ( f.110 dosar fond Vol. I)
În continuare, printr-un e-mail din data de 20.06.2013 s-a arătat de debitoare că „nu recunoaște și nu acceptă la plată niciuna din facturile fiscale emise până acum de Grupul M., atât pe contractele de operare tehnică cât și pe cele de operare comercială, ca urmare a neconsumării de către Dvs. a obligațiilor ce vă reveneau anterior emiterii oricărei facturi. În fapt, nu ați efectuat cea mai mare parte a activităților cuprinse în anexele contractelor și nici nu ați elaborat și depus documentele de licențiere și acreditare ale parcurilor eoliene(…)”( f.117 dosar fond Vol.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 333/2014. Curtea de... → |
|---|
