Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 2548/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 920/2014)
SENTINȚA CIVILĂ NR.29/2014
Ședința publică de la 19 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA D. STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, prin avocat P. I. V., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.81/2014, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar înscrisuri.
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București raportat la dispozițiile art.83 din O.U.G. nr.51/1998, astfel cum a fost modificat prin art.31 pct.4 din Legea nr.76/2012 și față de prevederile art.31 pct.1 din Legea nr.76/2012, prin care a fost abrogat art.45 din O.U.G. nr.51/1998.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea excepției și să se constate că Judecătoria A. I. este competentă să soluționeze prezenta cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă la data de 14.04.2014, sub nr. de dosar_, contestatoarea . formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA D. STATULUI (ADS), solicitând:
1. anularea tuturor actelor de executare silită, inclusiv a procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 2 din 18.02.2014 și a însăși executării efectuate în baza Procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 2 din 18.02.2014, pentru suma de 1.848.062,94 lei, reprezentând: 297.310,94 lei – redevență și 1.550.752,12 lei – penalități de întârziere, calculate conform contractului de concesiune nr. 1 din 22.05.2001 și sentinței arbitrale nr. 206/21.09.2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional București în dosarul nr. 69/2009;
2. ridicarea sechestrelor instituite și radierea tuturor inscripțiilor ipotecare notate asupra imobilelor, întrucât OCPI A. a procedat la notarea sechestrului asupra imobilelor identificate prin procesul-verbal de sechestru atacat;
3. exonerarea contestatoarei de la plata sumelor stabilite prin actele atacate,
4. întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare, dacă aceasta a produs efecte, respectiv radierea tuturor înscrierilor făcute in cărțile funciare în baza actului de executare nelegal;
5. obligarea intimatei la cheltuielile de judecată.
În cuprinsul cererii, contestatoarea a arătat că, în fapt, la data de 22.05.2001 părțile au încheiat contractul de concesiune nr. 1/2001. Contractul nr. 1/2001 a fost reziliat la data de 12.08.2003, potrivit adresei intimatei nr._/12.08.2003.
La data de 21.09.2009, în dosarul nr. 69/2009, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional București a pronunțat sentința arbitrală nr. 206, definitivă și obligatorie, prin care a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de concesiune nr. 1/2001 pentru netransmiterea dreptului de proprietate concesionarului asupra suprafeței de 1111,42 ha din totalul de 1938 ha, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului privind drepturile și obligațiile executate în baza contractului nr. 1/2001 în legătură cu suprafața nepredată de concedent de 1111,42 ha.
Prin actele și formele execuționale contestate, ADS urmărește încasarea redevenței și a penalităților de întârziere pentru neplata acesteia pentru suprafața de teren concesionată și predată în fapt, de 826,58 ha, în temeiul contractului nr. 1/2001.
În continuare, contestatoarea a arătat motivele pentru care apreciază nelegală executarea silită, care însă nu vor fi prezentate în prezenta sentință, față de obiectul deliberării – necompetența instanței.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ, art. 15 alin. 2 din Constituție și art. 1 din Codul civil vechi, OUG nr. 51/1998, Legea nr.190/2004, OUG nr. 64/2005, Legea nr. 268 / 2001, OG nr. 92 / 2003.
Intimata Agenția D. Statului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate.
Analizând actele dosarului, în vederea soluționării excepției invocate, Curtea reține următoarele:
Executarea silită contestată în cauză a fost pornită și se desfășoară în baza prevederilor OUG nr. 51/1998, astfel cum rezultă din cuprinsul Somației nr._ din 20.06.2006 emisă de ADS, prin care s-a comunicat titlul executoriu. Celelalte acte de executare aflate la dosar și contestate în cauză au fost efectuate în cadrul aceleiași proceduri de executare silită declanșată prin actul de executare sus-menționat.
Raportat la această situație, văzând dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr.76/2012, în cauza de față sunt aplicabile normele din Codul de procedură din 1865, iar nu cele din Noul Cod de procedură civilă.
La data formulării prezentei contestații la executare, normele speciale din OUG nr. 51/1998, privind competența curții de apel în soluționarea litigiilor prevăzute de acest act normativ.
Astfel, prin art. 31 pct.1 din Legea nr. 76/2012, a fost abrogat art. 45 din OUG nr. 51/1998. De asemenea, prin art. 31 pct. 4 din Legea nr. 76/2012 a fost modificat art. 83 din OUG nr. 51/1998, în sensul că „debitorii pot ataca în justiție măsurile dispuse de A. potrivit prezentei ordonanțe de urgență, pe calea contestației la executare, de competența instanței de executare”. Această abrogare a operat la data de 15.02.2013, potrivit art. 82 raportat la art. 81 din Legea nr. 76/2012, modificată prin OUG nr. 4/2013.
Curtea mai are în vedere că în cuprinsul Legii nr. 76/2012 nu există norme tranzitorii care să prevadă ultraactivitatea normelor de competență din art. 45 din OUG nr. 51/1998 în cazul executărilor silite începute înainte de 15.02.2013.
Potrivit art. 725 alin.1 C.proc.civ. 1865, aplicabil în cauză, dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și executărilor silite începute sub legea veche, ceea ce înseamnă că abrogarea art. 45 din OUG nr. 51/1998 este de imediată și totală aplicare.
Având în vedere aceste norme legale, Curtea apreciază că instanței de executare îi revine competența materială de soluționare a unei contestații introduse ulterior datei de 15.02.2013 și îndreptate împotriva unei executări silite declanșate anterior acestei date.
În raport de art. 373 alin. 2 din același cod de procedură civilă, în cauză, instanța de executare este Judecătoria A. I..
În consecință, Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze privind pe contestatoarea S.C. A. S.A., cu sediul în A. I., . nr.5, județul A., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, ..43, sector 1, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2014.
PREȘEDINTE,
F.L. ȘALAR
GREFIER,
V. G.
Red.Ș.F.L./30.05.2014
Nr. ex. 4
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1193/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința nr.... → |
|---|
