Pretenţii. Decizia nr. 525/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 24509/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 778/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 525/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. VINȚANU
Judecător A. M. S. U.
Grefier M. L.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta - debitoare . SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR EUROBUSINESS LRJ SPRL împotriva sentinței civile nr. 6715/21.11.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata –creditoare . ROMANIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata –creditoare . ROMANIA SRL reprezentată de avocat F. D., cu împuternicire avocațială colectivă nr._/22.04.2014, aflată la fila 24 din dosar, lipsind apelanta - debitoare . SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR EUROBUSINESS LRJ SPRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că apelanta – debitoare nu datorează taxă judiciară de timbru, față de faptul că aceasta se află în insolvență.
Apărătorul intimatei – creditoare învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apărătorul intimatei – creditoare solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 6715/21.11.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă ca neîntemeiat și menținerea hotărârii apelate, ca fiind temeinică și legală.
De asemenea, arată că apelanta – debitoare și-a transferat drepturile printr-o cesiune de creanță, iar noua creditoare a acționat-o în instanță partea pe care o reprezintă. Susține că intimata – creditoare a plătit toată suma de bani și fiecare parte o solicită din nou. Precizează că, creditorul majoritar este cesionarul drepturilor care a acționat în judecată partea pe care o reprezintă.
Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a VI-a Civilă la data de 10.07.2013 sub nr._ reclamanta S.C. M. M. TRADE S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. M. C.& CARRY ROMANIA SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata creanței în valoare de 3.445.255,39 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cereri s-a arătat că între creditoare și debitoare s-au derulat relații comerciale în cursul anilor 2010-2012, conform facturilor anexate, în cadrul cărora creditoarea a vândut către debitoare marfa, debitoarea având un debit neachitat în valoare de 3.445.255,39. Creanța este certă, lichidă și exigibilă, aceste caractere fiind dovedite de facturile de marfă care atestă recepția de către debitoare a mărfurilor.
În drept, au fost invocate disp. art. 969 Cod civil, art.140 N. C.p.c.
Debitoarea S.C. M. C. & CARRY ROMÂNIA S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a arătat, cu privire la excepția invocată, că reclamanta a anexat cererii formulate o . documente printre care și contractele cadru de factoring cu regres încheiate cu Direct Factor IFN S.A., împreună cu un volum considerabil de facturi care cuprind fiecare mențiunea "creanțele și drepturile rezultate din prezenta factură au fost cesionate către S.C. Direct Factor IFN S.A " astfel încât plata se va efectua în contul indicat deschis de către S.C. Direct Factor IFN S.A. Reclamanta nu oferă însă nicio argumentare prin care să explice raporturile contractuale dintre părți și, mai ales, nu face trimitere la cesiunea de creanță care a intervenit între Reclamantă și S.C. Direct Factor IFN S.A cu privire la creanțele pe care M. le deținea împotriva debitoarei sale M..
Pârâta a mai arătat că M. și M. au încheiat două contracte în baza cărora au fost emise facturile solicitate la plată în prezenta cauză, respectiv Contractul comercial privind achiziția de bunuri și prestarea de servicii nr._ din 14.10.2009, cu anexele și actul adițional aferente și Contractul comercial privind achiziția de bunuri și prestarea de servicii nr. 43782J20090001 din 23.03.2010, cu anexele și actul adițional aferente.
Aceste două contracte nu diferă din punctul de vedere al clauzelor agreate de părți, reglementând amândouă, în esență, aceleași drepturi și obligații asumate.
Prin Contractul de factoring cu regres nr. 37/21.09.2009 încheiat între M., în calitate de aderent și S.C. Direct Factor IFN S.A. (denumit în continuare „Direct Factor"), în calitate de factor s-a agreat cedarea/cesionarea către factor a tuturor creanțelor deținute de aderent, aferente facturilor emise față de debitorii cedați (clienți) precizați în Anexa nr. 1 a Contractului de factoring (a se vedea în acest sens Anexa nr. 2). Cesiunea includea preluarea dreptului de proprietate asupra creanței reprezentând valoarea nominală menționată pe factură, cu toate drepturile colaterale, inclusiv dreptul de a dispune de marfă sau serviciu.
La Contractul de factoring cu regres nr. 37/21.09.2009 s-au încheiat 2 acte adiționale, parte integrantă a Contractului, pe parcursul derulării Contractului fiind incluși în operațiunea de facturare noi debitori/clienți, printre care și M. (a se vedea Anexa nr. 3).
Creanțele deținute de M. împotriva M., cesionate în baza Contractului de factoring cu regres nr. 37/21.09.2009, au derivat din raporturile contractuale dintre M. și M. născute în baza contractului comercial privind achiziția de bunuri și prestarea de servicii nr._ 1_ din 14.10.2009, cu Actul Adițional din data de 14.10.2009.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 4500/19.10.2009 la S.C. MGB M. Buying România S.R.L. (grup din care face parte și M.) s-a adus la cunoștința pârâtei faptul că creanțele deținute de M. împotriva sa au fost cedate.În acest context, facturile emise de M. către M. au fost emise cu menționarea clară a cesiunii intervenite și cu indicații clare și exprese privind efectuarea plății acestora în contul bancar indicat deschis de către Direct Factor.
Pârâta a mai arătat că prin Contractul de factoring cu regres nr. 35/03.08.2009 încheiat între M., în calitate de aderent și Direct Factor, în calitate de factor s-a agreat cedarea/cesionarea către factor a tuturor creanțelor deținute de aderent aferente facturilor emise față de debitorii interni (clienți) precizați în Anexa nr. 1 a Contractului (a se vedea Anexa nr. 5).Cesiunea includea preluarea dreptului de proprietate asupra creanței reprezentând valoarea nominală menționată pe factură, cu toate drepturile colaterale, inclusiv dreptul de a dispune de marfa sau serviciu.La Contractul de factoring cu regres nr. 35/03.08.2009 s-au încheiat 33 de acte adiționale, parte integrantă a Contractului, pe parcursul derulării Contractului fiind incluși în operațiunea de facturare noi debitori/clienți printre care și M. .
Prin adresa nr. 586/09.04.2010 (recepționată de M. sub nr. 1226/14.04.2010) M. a fost notificată cu privire la continuarea operațiunilor de factoring în baza Contractului de factoring cu regres nr. 35/03.08.2009, indicându-se noul cont în care trebuia efectuată plata către Direct Factor.
În conformitate cu notificările primite din partea M., M. a procedat la plata parțială a facturilor solicitate la plată în prezentul dosar, însă plata nu s-a efectuat către M., ci în contul indicat în curprinsul facturilor deschis de către Direct Factor.
Însă, toate documentele menționate mai sus dovedesc că a intervenit o cesiune de creanță, iar facturile solicitate la plata în prezenta cauză au fost cesionate de către M. către Direct Factor.
Mai mult, cesionarul Direct Factor a formulat la rândul său o cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva Metrou, prin care solicită instanței să oblige M. la plata acelorași facturi considerate restante. Direct Factor își justifică calitatea procesuală activă în cadrul acestui dosar în baza contractelor de factoring cu regres încheiate cu M., prin care creanța deținută de M. împotriva M. a fost preluată integral de către Direct Factor.
Dosarul prin care Direct Factor solicită plata sumelor de bani cesionate de către M. a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă sub nr._/3/2013. (Anexa nr. 8). Singura diferență majoră dintre cererea de chemare în judecată formulată de M. și cererea de chemare în judecată formulată de Direct Factor se referă la cuantumul sumelor solicitate.
Astfel, dacă M. solicită prin prezenta acțiune plata sumei de 3.445.255,39 lei, Direct Factor solicită în cadrul acțiunii formulate împotriva M. suma de 1.703.340,34 lei. Diferența dintre cele două sume provine din efectuarea de către M. a unor plăți parțiale, pe care M. omite intenționat să le recunoască în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate disp. art. 201 și urm. Noul Cod Procedură Civilă, 155 alin. (10) din Legea nr. 571/2002 privind codul fiscal.
Prin C. Registratură, la data de 06.11.2013, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a precizat acțiunea introductivă.
Astfel, reclamanta a menționat că s-a încheiat contractul de factoring cu regres nr.35/03.08.2009 cu . SA. A mai arătat, că față de un contract de factoring general, în care factorul își asumă riscurile de neplată din partea debitorului cedat, contractul încheiat cu . SA, avea specificul dreptului de regres al factorului împotriva cesionarului, în cazul în care debitorul cedat nu plătea creanța la scadență. Astfel, datorită acestui specific contractual – regresul împotriva cedentului- odată ce factorul exercita acest drept de regres, contractul de cesiune nu mai produce efecte. În această situație, proprietatea creanțelor nu mai aparține factorului, ci titularului inițial.
Reclamanta a mai arătat că disp. contractuale prevăzute de art.IX, 1, lit.a și 2 a,b,c prevăd că în cazul în care debitorul cedat nu plătește la scadență o sumă datorată în baza unei facturi emise de aderent și nici în 30 de zile de la scadență, contractul se reziliază de drept și fără îndeplinirea altor formalități.
Față de cele menționate solicită să se constate că reclamanta are calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 6715 din 21.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar acțiunea a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile din prezenta cauză, M. și M. au încheiat două contracte în baza cărora au fost emise facturile solicitate la plată în prezenta cauză, respectiv contractul comercial privind achiziția de bunuri și prestarea de servicii nr. 43782_1_2009_0001 din 14.10.2009, cu anexele și actul adițional aferente(f.37-55, vol.13) și contractul comercial privind achiziția de bunuri și prestarea de servicii nr. 43782_1_2009_0001 din 23.03.2010, cu anexele și actul adițional aferente(f.56-75, vol.13).
Prin contractele de factoring cu regres nr.35/03.08.2009(f.97-109, vol.13) și nr. 37/21.09.2009(f.77-88, vol.13) încheiate între M., în calitate de aderent și S.C. Direct Factor IFN S.A., în calitate de factor s-a agreat cedarea/cesionarea către factor a tuturor creanțelor deținute de aderent, aferente facturilor emise față de debitorii cedați (clienți) precizați în anexele contractelor de factoring.
Cesiunea includea preluarea dreptului de proprietate asupra creanței reprezentând valoarea nominală menționată pe factură, cu toate drepturile colaterale, inclusiv dreptul de a dispune de marfă sau serviciu.
Tribunalul a mai reținut că la contractul de factoring cu regres nr. 35/03.08.2009 s-au încheiat mai multe acte adiționale, parte integrantă a contractului, pe parcursul derulării acestuia fiind incluși în operațiunea de facturare noi debitori/clienți printre care și M. (f.117, vol.13).
Prin adresa nr. 586/09.04.2010 (recepționată de M. sub nr. 1226/14.04.2010) (f.152-153, vol.13), pârâta M. a fost notificată cu privire la continuarea operațiunilor de factoring în baza contractului de factoring cu regres nr. 35/03.08.2009, indicându-se noul cont în care trebuia efectuată plata către Direct Factor.
La contractul de factoring cu regres nr. 37/21.09.2009 s-au încheiat 2 acte adiționale, parte integrantă a Contractului, pe parcursul derulării contractului fiind incluși în operațiunea de facturare noi debitori/clienți, printre care și M. (f.91, vol.13).
Prin notificarea înregistrată sub nr. 4500/19.10.2009 la S.C. MGB M. Buying România S.R.L. (grup din care face parte și pârâta M.) (f.94) s-a adus la cunoștința pârâtei faptul că respectivele creanțele deținute de M. împotriva sa au fost cedate.
În acest context, facturile emise de M. către M. au fost emise cu menționarea clară a cesiunii intervenite și cu indicații clare și exprese privind efectuarea plății acestora în contul bancar indicat deschis de către Direct Factor.
Tribunalul, analizând înscrisurile depuse la dosar și menționate mai sus, a reținut că a intervenit o cesiune de creanță iar facturile solicitate la plata în prezenta cauză au fost cesionate de către M. către Direct Factor. Prin urmare, reclamanta . SRL nu și-a justificat calitatea procesuală activă în prezenta cauza, nedovedind că este titulara dreptului pretins, acest drept fiind cesionat către S.C. Direct Factor IFN S.A.
Tribunalul nu a reținut apărările reclamantei referitoare la faptul că, odată ce factorul exercita dreptul de regres, contractul de cesiune nu mai produce efecte. În această situație, proprietatea creanțelor nu mai aparține factorului, ci titularului inițial. Reclamanta a mai invocat și disp. contractuale prevăzute de art.IX, 1, lit.a și 2 a,b,c arătând că în cazul în care debitorul cedat nu plătește la scadență o sumă datorată în baza unei facturi emise de aderent și nici în 30 de zile de la scadență, contractul se reziliază de drept și fără îndeplinirea altor formalități, depunând în acest sens două adrese emise de Direct Factor(f.42-43, vol. 27).
Astfel, potrivit art.II pct.1 din contractele de factoring(contractele nr.35 și 37 cuprind aceleasi mențiuni, diferă anexele), după semnarea prezentului contract, aderentul(M.) se obligă să cesioneze factorului(Direct Factor), în cadrul operațiunii de factoring, toate creanțele sale aferente facturilor emise față de debitorii interni(clienți), iar potrivit. pct.4, după cesionarea creanțelor aferente facturilor, aderentul are obligația să scoată din evidența sa contabilă sau să menționeze faptul că au fost cesionate.
Potrivit pct.8 din același articol II, în cazul în care creanța nu este achitată integral în termen de 15 zile de la a treia somație de plată adresată debitorului în legătură cu creanțele cumpărate, factorul are dreptul să declare reziliat prezentul contract în privința creanței respective, printr-o declarație unilaterală adresată aderentului, fără intervenția instanței judecătorești și fără nicio altă formalitate.
În prezenta cauză nu se regăsește această situație referitoare la rezilierea de drept a contractului, neexistând declarația unilaterală de reziliere adresată aderentului de către S.C. Direct Factor IFN S.A, cele două adrese depuse de către reclamantă nu reprezintă nicuna dintre ele o declarație unilaterală de reziliere.
Tribunalul nu a reținut nici incidența în cauză a disp. art. IX pct.2 lit.b din contractul de factoring, potrivit cărora, în orice moment, după apariția unui caz de neexecutare a obligațiilor, factorul poate, printr-o notificare scrisă comunicată aderentului, să declare că orice parte neutilizată din valoarea contractului este anulată, contractul fiind reziliat de plin drept și fără îndeplinirea altor formalități, urmând ca, pentru viitor oricare obligații ale factorului decurgând din prezentul contract să înceteze, având în vedere că nu există această notificare scrisă de reziliere.
Notificarea(adresa ) depusă de către reclamantă la fila 42 vol.27 nu reprezintă o notificare de reziliere, a apreciat prima instanță, în cadrul acesteia facându-se referire la disp. art. IX pct.2 lit.a din contractul de factoring și nu la lit.b, cele care prevăd posibilitatea de reziliere de drept a contractului.
Prin urmare, tribunalul a reținut că S.C. Direct Factor IFN S.A nu și-a manifestat intenția de rezilierea a contractelor de factoring, contracte nu sunt desființate, iar creanțele rămân cesionate, reclamanta . SRL nemaifiind titulara acestora.
Mai mult decât atât, cesionarul S.C. Direct Factor IFN S.A. a formulat la rândul său o cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva M. prin care solicită instanței să oblige M. la plata acelorași facturi considerate restante. Direct Factor își justifică calitatea procesuală activă în cadrul acestui dosar în baza contractelor de factoring cu regres încheiate cu M. prin care creanța deținută de M. împotriva M. a fost preluată integral de către Direct Factor, dosar nr._/3/2013 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă. (f.155-161, vol.13).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 468 alin. (1) Cod procedură civilă, reclamanta . SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă.
În motivare se arată că instanta a interpretat greșit contractul de factoring cu regres și a admis neintemeiat excepția lipsei calitatii procesual pasive a M. M. TRADE SRL.
Astfel, Tribunalul a retinut exclusiv motivele invocate de parata, respectiv faptul cesionarii de către reclamanta a creanței către DIRECT FACTOR IFN SA prin cele doua contracte de factoring cu regres. Ceea ce nu a retinut instanta de fond este împrejurarea ca cesionara DIRECT FACTOR IFN S.A.
Față de un contract de factoring general, în care factorul își asuma riscurile de neplata din partea debitorului cedat, contractul încheiat cu DIRECT FACTOR IFN SA, avea specificul dreptului de regres al factorului împotriva cesionarului, în cazul în care debitorul cedat nu platea creanța la scadenta, în sensul ca factorul are dreptul sa ia suma de bani din contul cesionarului (M.), recesionand creanța către acesta sau executând garanțiile instituite în acest sens.
În drept: art. 470 Cod procedură civilă.
Intimata . Romania SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
După ce prezintă considerentele instanței de fond și descrie relațiile contractuale dintre părți, intimata arată că nu a intervenit rezilierea contractelor de factoring. Direct Factor este proprietarul asa-zisei creanțe pretinsa de M. in prezentul dosar.
Prin motivele de apel formulate în prezenta cauză, M. susține că a intervenit o reziliere a contractelor de factoring în baza căreia creanțele cesionate au revenit în patrimoniul cedentului (aderentului), respectiv în patrimoniul M.. Rezilierea contractelor de factoring nu poate interveni decât dacă este constatată de către instanta de judecata investită special cu un astfel de capăt de cerere. Intimata susține că respectivele contracte de factoring nu au fost reziliate de plin drept, atâta timp cât nu există o notificare de reziliere transmisă de una din părți, prin care să se facă aplicarea pactului comisoriu de gradul IV inserat în contract și nu a fost constatată intervenția pactului comisoriu de gradul IV de către instanța de judecată.
Apelantei îi lipsește în acest moment instrumentul juridic prin care creanța cesionată să se întoarcă în patrimoniul său. Este evident că prin încheierea contractelor de factoring creanța deținută de M. împotriva M. a trecut în patrimoniul Direct Factor.
Acesta este și motivul pentru care Direct Factor înțelege în acest moment să formuleze propria cerere de chemare în judecată prin care solicită de la M. creanța ce i-a fost cedată de către M..
M. ar fi putut să își justifice calitatea procesuală activă în prezenta cauză, dacă ar fi putut face dovada că a intervenit rezilierea contractului/contractelor de factoring încheiate cu Direct Factor.
Numai ca urmare a intervenirii rezilierii contractului de factoring se putea produce efectul întoarcerii creanței deținută de M. împotriva M. în patrimoniul M. și, prin urmare, M. dobândea astfel calitatea procesuală activă în prezenta cauză.
În realitate, rezilierea de plin drept a contractului de factoring nu a fost constatată de către instanța de judecată și, nici nu există un astfel de capăt de cerere formulat de M. ori Direct Factor (părțile contractante ale contractului de factoring).
In mod corect, arată intimata, instanța de fond a constatat că cele doua adrese depuse la dosarul cauzei nu reprezintă o declarație unilaterală de reziliere.
M. susține în cuprinsul motivelor de apel că a intervenit o reziliere a contractelor de factoring, reziliere solicitată de către Direct Factor prin cele două adrese depuse la dosarul cauzei.
O dovadă în plus a faptului că Direct Factor nu a solicitat și nu consideră reziliate cele două contracte de factoring o reprezintă faptul că în acest moment a formulat propria cerere de chemare în judecată împotriva Metrou, în cadrul căreia pretinde că este proprietarul creanței izvorâtă dintr-un contract pretins reziliat de către M.. Ceea ce, bineînțeles, este un non-sens juridic iar o astfel de argumentare din partea M. nu poate fi primită de către instanța, susține intimata.
În drept: art. 205 alin. 2) Cod Procedură Civilă.
Analizând sentința atacată, în raport de probele administrate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În mod nejustificat apelanta . SRL susține că instanța de fond nu a reținut împrejurarea că cesionara Direcția Factor IFN SA a înțeles să considere reziliate contractele de factoring, prin utilizarea dreptului de regres împotriva cedentei aderent (reclamanta apelantă).
Curtea constată că Tribunalul nu avea cum să considere această împrejurare, în lipsa unei reglementări contractuale în acest sens. Este eronată susținerea apelantei în sensul că, odată ce factorul exercita dreptul de regres, contractul de cesiune nu mai produce efecte.
După cum în mod judicios a reținut prima instanță, la art. II pct. 1 din contractele de factoring nr. 35 și 37, cuprind aceleasi mențiuni, diferă anexele), după semnarea prezentului contract, aderentul(M.) se obligă să cesioneze factorului(Direct Factor), în cadrul operațiunii de factoring, toate creanțele sale aferente facturilor emise față de debitorii interni(clienți), iar potrivit pct.4, după cesionarea creanțelor aferente facturilor, aderentul are obligația să scoată din evidența sa contabilă sau să menționeze faptul că au fost cesionate.
Potrivit pct.8 din același articol II, în cazul în care creanța nu este achitată integral în termen de 15 zile de la a treia somație de plată adresată debitorului în legătură cu creanțele cumpărate, factorul are dreptul să declare reziliat prezentul contract în privința creanței respective, printr-o declarație unilaterală adresată aderentului, fără intervenția instanței judecătorești și fără nicio altă formalitate.
În prezenta cauză nu se regăsește această situație referitoare la rezilierea de drept a contractului, neexistând declarația unilaterală de reziliere adresată aderentului de către S.C. Direct Factor IFN S.A; cele două adrese depuse de către reclamantă nu reprezintă nicuna dintre ele o declarație unilaterală de reziliere.
La IX pct.2 din contractul cadru de factoring cu regres nr. 35 din 3.08.2009, părțile au prevăzut că „în orice moment după apariția unui caz de neexecutare a obligațiilor, factorul poate printr-o notificare scrisă comunicată aderentului: sa solicite restituirea avansurilor primite de către Aderent de la Factor cu titlu de preț al vânzării-cumpărării Creanțelor, precum și plata dobânzilor, taxelor și comisioanelor aferente; sa declare ca orice parte neutilizata din valoarea prezentului Contract este anulata, Contractul fiind reziliat de plin drept și fără indeplinirea altor formalitați, urmând ca, pentru viitor, oricare obligații ale Factorului decurgând din prezentul Contract sa înceteze și/sau sa își exercite toate sau oricare din drepturile sale conform prezentului Contract și a prevederilor legale in materie”.
În cauză nu se poate reține, contrar susținerilor reclamantei, incidența reglementării de la lit. b (rezilierea contractului), câtă vreme prin adresa (notificarea) aflată la fila 43 dosar, vol. 27, adresată . . SA se invocă doar situația prevăzută la lit. a din art. IX pct. 2, factorul neexprimându-și astfel intenția rezilierii contractelor de factoring (cu atât mai mult cu cât acesta a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva M., prin care invocă, în susținerea pretențiilor sale, aceleași facturi restante, menționate și de reclamantă în cererea de față).
În aceste condiții, în mod corect Tribunalul a reținut că, potrivit art. 36 Cod procedură civilă, reclamanta nu justifică în cauză calitatea procesuală activă și a respins cererea, pentru acest considerent.
Față de cele expuse, în temeiul art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - debitoare . SRL, înregistrată la registrul comerțului sub nr. J 22-858/2009, CUI R_ cu sediul procesual ales în Iași, ., județul Iași, PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR EUROBUSINESS LRJ SPRL, împotriva sentinței civile nr. 6715/21.11.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata –creditoare . ROMANIA SRL, înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, C. RO_, cu sediul procesual ales la V.&F. SCA în București, ..26-28, ..
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2014.
Președinte, G. VINȚANU | Judecător, A. M. S. U. | |
Grefier, M. L. |
Red.Jud. G.V.
Tehnored.A.A.
4 ex./21.07.2014
.> Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă
Judecător fond: A. L. P.
| ← Dizolvare societate. Hotărâre din 27-10-2014, Curtea de Apel... | Nulitate act juridic. Decizia nr. 43/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
