Dizolvare societate. Decizia nr. 1838/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1838/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 4876/2/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1838
Ședința publică din data de 31.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: A. L. Z.
JUDECĂTOR: D. V.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta-reclamantă C. C. V. și recurentele-pârâte N. M. și S.C. E. T. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 765 din 20.02.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._/3/2011.
Dezbaterile au avut loc la data de 10.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea la data de 17.10.2014, 24.10.2014 și la data de 31.10.2014, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin SENTINTA CIVILĂ NR. 765 de la data de 20.02.2014 a TRIBUNALULUI BUCUREȘTI – SECTIA a VI-a CIVILA, s-a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C. C., în contradictoriu cu pârâții N. M., E. T. SRL, s-a autorizat retragerea reclamantei C. C. din ., a fost obligată pârâta . să plătească reclamantei suma de 5.451.295,90 lei, reprezentând cotă-parte cuvenită pentru părțile sale deținute în această societate. S-a constatat că structura capitalului social în urma retragerii reclamantei din societatea pârâtă este următoarea: - Asociatul N. M. deține 100% din capitalul social al ..
Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți și obligate pârâtele în solidar la plata către reclamantă a sumei de 66.340,08 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că reclamanta și pârâta sunt asociate ale societății E. T. SRL, al cărei capital social este împărțit în 3100 părți sociale, din care reclamanta C. C. V. deține 775 părți sociale reprezentând 25% din capitalul social, iar pârâta N. M. posedă 2325 părți sociale reprezentând 75% din capitalul social. Această societate a fost înființată în anul 1994 și are ca obiect principal de activitate editarea și distribuirea de cărți în țară și în străinătate.
Reclamanta a solicitat instanței prin cererea dedusă judecății încuviințarea retragerii sale din societate, motivată de existența unor grave neînțelegeri între asociați și a lipsei intenției de a conlucra în vederea dezvoltării activității societății, cu obligarea Editurii T. la plata drepturilor ce i se cuvin din capitalul social.
Retragerea asociatului reprezintă ieșirea voluntară a unui asociat din societate, cu consecința pierderii calității de asociat și a drepturilor care iau naștere din statutul de asociat, precum dreptul la beneficii. Totodată, asociatul retras are dreptul să primească contravaloarea părților sociale pe care le deține în societate.
Regimul juridic al retragerii asociaților din societate este guvernat de dispozițiile art. 226 din Legea societăților comerciale.
Sub aspectul existenței motivelor temeinice – întrucât legea nu detaliază împrejurările ce se pot constitui în motive temeinice, în practică și în doctrină s-a reținut că expresia „motive temeinice”, trebuie înțeleasă prin prisma acelor împrejurări care au condus la o lipsă de încredere între asociați și care reprezintă un impediment real de cooperare pentru realizarea scopului legal urmărit prin înființarea persoanei juridice.
În cazul de față, încrederea între asociați și intenția de a conlucra nu se mai regăsesc, din moment ce reclamanta și pârâta se acuză reciproc de întreprinderea unor activități menite să prejudicieze în mod grav activitatea societății.
Existența unor importante neînțelegeri între cele două asociate se deduce și din faptul că această solicitare formulată de către reclamantă a fost găsită întemeiată de către pârâta N. M. care prin întâmpinarea depusă a solicitat admiterea acestui petit, poziție ce a fost reiterată în mod constant pe parcursul derulării cercetării judecătorești, iar instanța a luat act de această achiesare la cererea de retragere voluntară din societate prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2011.
Tribunalul nu a putut reține însă susținerea exprimată în ședința publică din 3 decembrie 2012, prin care s-a învederat că în cauză a operat o retragere prin acordul asociatelor în condițiile prevăzute de art. 226 lit. b) din Legea 31/1990.
Articolul 226 din Legea societăților stabilește că în cazul în care drepturile cuvenite asociatului retras pentru părțile sale sociale nu poate fi determinat prin acordul părților, acestea vor fi stabilite de către un expert desemnat de către instanța de judecată. Pentru determinarea valorii părții corespunzătoare din patrimoniul social instanța a solicitat aportul unui expert autorizat.
Expertul desemnat în cauză a determinat prețul părților sociale într-o manieră clară și sigură la două momente solicitate de către instanță, plecându-se de la documentele financiar-contabile puse la dispoziție de către pârâte.
Într-adevăr, există mai multe metode de stabilire a valorii efective a părților sociale ori acțiunilor.Printre acestea, valoarea contabilă sau teoretică este metoda cea mai simplă și se întemeiază pe ideea că partea socială conferă dreptul la o fracțiune din capitalul propriu, astfel cum acesta poate fi calculat plecând de la bilanțul societății. Prin divizarea fondurilor proprii reevaluate la numărul de părți sociale existente se obține valoarea contabilă a titlului.
Valoarea de randament este mai conformă postulatului de bază care consideră că valoarea unui bun este dată de profitul pe care acesta îl generează.
Cum suntem în prezența unei societăți cu răspundere limitată, metoda bursieră stabilită în funcțiile de cotațiile la bursă nu-și găsește aplicabilitatea.
În speță, pentru a stabili drepturile cuvenite reclamantei ca urmare a retragerii sale din societate, expertul desemnat împreună cu experții parte au stabilit ca metodă de evaluare, metoda activului net corectat pe baza bilanțului contabil încheiat la data de 31 decembrie 2011.
Prin această metodă patrimonială activul net a fost stabilit pornind de la activul net contabil modificat în mod pozitiv sau negativ pe baza rezultatelor obținute în urma evaluării conturilor și a deducerii obligațiilor fiscale.
Din grupul E. T. fac parte următoarele societăți:
- pârâta S.C. E. T. S.R.L. având ca asociate pe reclamantă cu o cotă de participare la capitalul social de 25% și pârâta N. M. deținând restul de 75%;
- S.C. E. T. BAIA M. S.R.L., cu asociații care dețin următoarele procente din capitalul social: I. C. 20%, R. T. 60%, S.C. E. T. S.R.L. 20%;
- S.C. POLSIB S.A., având ca asociați S.C. E. T. S.R.L. ce deține 79,821% din capitalul său social și alți acționari dețin restul de 20,179%;
- S.C. T. LLC, înființată în anul 2003 de către asociații C. C. ce deține 25% din capital și N. M. 75%;
Prin urmare, cum societatea pârâtă S.C. E. T. S.R.L. deține și o parte din capitalul social al societăților S.C. E. T. BAIA M. S.R.L. și S.C. POLSIB S.A., expertul pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantei a determinat valoarea activului net deținut de S.C. E. T. S.R.L. și în aceste două societăți.
Astfel, la data de 31.12.2011 valoarea activului net al pârâtei S.C. E. T. S.R.L. s-a reținut a fi de 12.285.320 lei, din care reclamantei i se cuvine 3.071.330 lei.
La aceeași dată, valoarea activului net al S.C. E. T. BAIA M. S.R.L. s-a stabilit a fi de 2.120.921 lei, iar cum reclamata deține 25% din 20% cât deține societatea pârâtă, în urma partajului acestui activ, drepturile acesteia se ridică la suma de 106.046 lei.
Activul net al S.C. POLSIB S.A. a fost evaluat la suma de 21.369.277 lei din care valoarea activului net cuvenit reclamantei care se retrage este de 4.264.292 lei.
În total expertul a reținut că reclamantei i se cuvine un activ net partajat în valoare totală de 7.441.668 lei.
Cum bilanțul contabil aferent anului 2012 a fost predat expertului la data de 5 septembrie 2013, cu ocazia formulării răspunsului la obiecțiuni, la solicitarea instanței a procedat la recalcularea drepturilor cuvenite reclamantei în funcție de aceste situații financiare.
Astfel, la data de 31.12.2012 valoarea activului net al pârâtei S.C. E. T. S.R.L. s-a reținut a fi de 2.011.769 lei, din care reclamantei i se cuvine 100.588 lei.
La aceeași dată valoarea activului net al S.C. E. T. BAIA M. S.R.L. s-a stabilit a fi de 2.120.921 lei, iar cum reclamata deține 25% din 20% cât deține societatea pârâtă, în urma partajului acestui activ, drepturile acesteia se ridică la suma de 106.046 lei.
Activul net al S.C. POLSIB S.A. a fost evaluat la suma de 21.159.244 lei din care valoarea activului net cuvenit reclamantei care se retrage este de 4.222.380 lei.
În total expertul a reținut că reclamantei i se cuvine un activ net partajat în valoare totală de 4.961.948 lei.
De asemenea s-a reținut că valoarea dividendelor neridicate de către reclamantă în perioada 01.07._12 ar fi de 182.090 lei, iar cu dobânda aferentă calculată până la data de 31 martie 2013 se ajunge la totalul de 254.517 lei.
Cum prin adresa nr._ emisă de către OSIM la data de 9 octombrie 2013, s-a comunicat faptul că pârâta a înregistrat mărcile T. nr._ și marca REȚETELE LUI C. nr._, la solicitarea instanței și plecând de la concluziile raportului de evaluare extrajudiciară a mării T., cum valoarea acestei mărci nu a fost inclusă în activul net, expertul a apreciat că reclamantei îi revine conform participației sale de 25% la capitalul social al ., suma de 489.347,50 de lei.
Tribunalul a reținut valorile stabilite de expert la data de 31.12.2012, apreciind că drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de valoarea reală a activelor de la data retragerii.
Dată fiind dimensiunea importantă a activelor deținute de către pârâta T., actualizarea la zi este dificil de realizat de către expert, activitățile economice desfășurate în cadrul societății conducând la modificarea permanentă a elementelor de activ și de pasiv și pe cale de consecință și a activului net, astfel încât data cea mai apropiată de momentul soluționării cauzei ce a putut fi avută în vedere de expert este cea a ultimului bilanț pus la dispoziție de către societatea pârâtă.
Prin urmare, tribunalul socotește că drepturile reclamantei cuvenite pentru părțile sale sociale ca urmare a retragerii din societatea pârâtă sunt în cuantum de 5.451.295, 50 lei, compusă din valoarea activului net partajat în valoare totală de 4.961.948 lei la care se va adăuga și valoarea mărcilor deținute de 489.347,50 lei.
Nu poate fi primită critica formulată de către pârâte în sensul că expertul care a efectuat lucrarea nu a avut în vedere la calcularea drepturilor ce se cuvin reclamantei și prin raportare la data efectuării expertizei, ci valoarea datorată a fost stabilită exclusiv prin evaluarea patrimoniului social înregistrat la data de 31 decembrie 2011.
Se are în vedere de către instanță faptul că expertul a argumentat în mod riguros motivul pentru care patrimoniul social înregistrat de către T. SRL nu se putea evalua decât pe baza informațiilor din bilanț, dată fiind dimensiunea activelor.
Mai mult, pârâtele, deși formulează această critică, nu au prezentat expertului bilanțul aferent anului 2012 decât la data de 5 septembrie 2013, în condițiile în care raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 19 aprilie 2013.
Nici cea de-a doua critică prezentată de către pârâte cu privire la nerespectarea etapelor prevăzute în cap. III din Ordinului MF nr.1376/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a societăților comerciale, precum și retragerea sau excluderea unor asociați din cadrul societăților comerciale și tratamentul fiscal al acestora nu este justificată.
Într-adevăr, în normele menționate se prevede că evaluarea elementelor de activ și de pasiv se realizează prin folosirea ori de câte ori este posibil a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de standardele internaționale de evaluare.
Or, din cuprinsul raportului de expertiză observăm că evaluarea a fost efectuată prin aplicarea unor metode agreate de către toate părțile litigante.
S-a mai susținut de către pârâte că în aprecierea patrimoniului E. T. S.R.L. nu s-a procedat și la evaluarea conturilor, ci acestea au fost reținute așa cum au fost prezentate în bilanțul contabil. Se impunea în opinia sa corectarea de către expert a activului net constatat cu bunurile evidențiate în activ, dar care nu mai puteau fi valorificate cum ar fi de exemplu stocurile de mărfuri și produsele finite depreciate, clienții incerți, în litigiu ori în faliment și de la care nu mai pot fi recuperate creanțele.
Este nefondată în opinia instanței și această critică, în răspunsul la obiecțiunile formulate expertul prezentând pe larg modalitatea în care au fost evaluate elementele de activ și de pasiv pentru determinarea capitalului propriu, justificând de ce parcurgerea și celei de-a doua etape nu mai era necesară.
Corectarea de care fac vorbire pârâtele nu se mai impunea a fi operată din moment ce, după cum rezultă din nota anexă explicativă nr. 6, pct. 2 și 3 la bilanțul pe anul 2011, ajustările de valoare au fost deja efectuate de către societate la data bilanțului.
Cea de-a treia nemulțumire a pârâtelor referitoare la evaluarea efectuată de către expert privește modalitatea în care au fost evaluate imobilizările financiare și titlurile de participare pe care pârâta E. T. SRL le deține în societățile S.C. E. T. BAIA M. S.R.L. și S.C. POLSIB S.A. Susține că din moment ce în activul net contabil al societății pârâte au fost incluse și imobilizările financiare de natura titlurilor de participare, în mod eronat expertul a inclus în activul net partajat al E. T. SRL și câtimea corespunzătoarea părților sociale deținute din activul net al S.C. E. T. BAIA M. S.R.L. și S.C. POLSIB S.A. Consideră că în acest mod s-a ajuns că valoarea părților sociale se dublează, acestea fiind contabilizate o dată ca element activ, respectiv titluri de participare în patrimoniul social al Editurii T. SRL și a doua oară prin adiționarea activului net partajat din patrimoniul social al celor două societăți al căror asociat este.
Pe de o parte, pârâții nu au probat contrariul celor reținute de expert, în sensul că au depus înscrisuri din care să rezulte componența contului referitor la titluri de participare. Mai mult, cum convingător argumentează expertul numit de instanță, societatea pârâtă nu a depus un bilanț consolidat în care să fie inclus și patrimoniul celor două societăți al cărei asociat este, fiecare dintre cele trei societăți care fac parte din grupul T. depunând la organele fiscale bilanțuri contabile independente.
Valoarea pe care o deține societatea pârâtă în S.C. E. T. BAIA M. S.R.L. și S.C. POLSIB S.A. nu poate fi stabilită în funcție de valoarea nominală globală a titlurilor emise de acestea pentru remunerarea acestor aporturi.
Cum reclamanta a participat la viața socială ulterior constituirii societății, în momentul în care a formulat alegerea de a se retrage din societate valoarea părților sociale pe care la deține indirect în cele două entități amintite nu poate fi determinată prin valoarea nominală a titlului de participare corespunzătoare aportului său, deoarece astfel nu ar fi decât un simplu împrumutător al societății, ci trebuie să beneficieze de cota-parte din fondurile proprii pe care aceste societăți le posedă la data retragerii sale.
Cu privire la modalitatea în care au fost stabilite sumele de care reclamanta ar trebui să beneficieze cu titlu de dividende, pârâtele consideră că din moment ce aceste sume au fost individualizate deja ca obligație de plată cu titlu de dividende repartizate, acestea nu mai pot fi incluse încă o dată cu titlu de contravaloare a părților sociale deținute.
Instanța consideră această apărare a pârâtelor pertinentă și prin raportare la răspunsul expertului la această obiecțiune, urmând a nu reține suma de 254.517 lei menționată în raportul de expertiză ca reprezentând dividende.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta N. M., solicitând în principal, casarea în parte a hotărârii recurate și reținerea/trimiterea cauzei spre rejudecare;în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a cererii privind obligarea societății T. la plata drepturilor care i se cuvin intimatei-reclamante din participarea la capitalul social,
În susținerea recursului se arată că hotărârea recurată este nelegală - incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 C.pr.civ. Legiuitorul recunoaște posibilitatea unui asociat de a se retrage din societatea al cărui membru este, în anumite ipoteze expres stabilite. Interpretarea literală a textului de lege conduce la concluzia neechivocă că situația reglementată de legiuitor privește retragerea asociatului din societatea în care deține această calitate și nu din alte societăți sau în raporturile cu alte societăți.
Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sociale, se stabilesc fie prin acordul părților, fie de către un expert desemnat de către aceștia sau de către instanța de judecată, în caz de neînțelegere.
În ceea ce privește modalitatea de evaluare a drepturilor cuvenite asociatului retras, legiuitorul nu stabilește care sunt metodele de evaluare. Legiuitorul enumera doar posibilitățile pe care le are asociatul pentru a obține evaluarea drepturilor sale, nu și criteriile de evaluare. Sub acest din urmă aspect, a revenit doctrinei și practicii în materie să cristalizeze/să contureze aceste noțiuni. Interpretarea dispozițiilor legale apare ca fiind cvasiunanimă în sensul că drepturile asociatului retras se evaluează în termeni de valori reale.
Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, confuzia instanței asupra unor noțiuni de evaluare, raționamentul propus fiind contrazis de rezultatul validat, motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Nu este astfel limpede dacă valoarea „teoretică" a fost cea apreciată ca fiind corectă sau valoarea „reală" a fost cea considerată că reflectă cel mai bine sensul normelor legale. Deși instanța de judecată își începe motivarea explicând opțiunea sa către varianta teoretică de evaluare, în opoziție cu valoarea de randament sau cea reală, comercială, în final raționamentul apare să tindă către acceptarea ideii că valoarea reală a activelor la data retragerii este cea care corespunde cerințelor legale în speță.
Motivația este în mod cert contradictorie. Confuzia creată prin reținerea ambiguă a unor noțiuni diferite este cu atât mai evidentă cu cât în final, instanța de judecată validează în cauză opinia unui expert contabil care nu a evaluat nimic în ceea ce privește activele și pasivele societății, ci a reflectat în opinia sa valorile patrimoniale astfel cum acestea se regăseau teoretic în contabilitate.
Astfel, contrar raționamentului pe care ea însăși îl expune, instanța ajunge să valideze în cauză o expertiză care reflectă exact opusul argumentației sale - și anume o expertiză realizată exclusiv prin reflectarea fidelă a datelor din bilanț, fără aplicarea celei mai mici corecții către valoarea reală.
În mod similar și valoarea societăților E. T. Baia M. și Polsib S.A. a fost stabilită exclusiv prin raportare la datele din bilanț și nu în sensul determinării unei valori reale.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Totodată, motivarea hotărârii trebuie să fie efectivă, pentru a garanta dreptul la apărare al părților, în sensul că acestea vor putea exercita în mod efectiv calea de atac, numai dacă sunt cunoscute argumentele de fapt și de drept reținute în sentința atacată.
Instanța de fond a dispus obligarea T. la plata către reclamantă a sumei de 5.451.295,90 lei, reprezentând cotă-parte cuvenită pentru părțile sale deținute în societate. Din analiza soluției pronunțate de instanța de fond rezultă că hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Nicăieri din cuprinsul dispozițiilor legale nu rezultă că instituția juridică a retragerii din societate și calculul drepturilor asociatului retras reglementat de legiuitor poate privi și alte societăți, în care societatea din care se dorește retragerea are participații. Conceptul de determinare a dreptului asociatului retras și prin adăugarea valorii părților sociale deținute „indirect"în alte entități nu apare nicăieri recunoscut.
Împrejurarea că, la rândul ei, societatea are participații și în alte societăți, nu face ca asociatul să poată reclama vreun beneficiu în raport de drepturile pe care societatea le deține în aceste alte societăți (altul decât dividendele care se încasează de la această societate, care se fac venituri ale societății și care își urmează cursul legal). Asociatul ce dorește să se retragă din societate nu are niciun fel de raporturi juridice cu aceste alte societăți.
Prima eroare - se adaugă cota-parte din valoarea activului net contabil al societăților E. T. Baia M. S.R.L și Polsib S.A. la care societatea T. deține aceste participații;O doua eroare - se adaugă valoarea de piață a mărcii T., astfel cum aceasta a fost stabilită la data de 05.11.2012 de un evaluator independent.
Valoarea contabilă a participațiilor deținute de societatea T. în societățile E. T. Baia M. S.R.L. și Polsib S.A. este deja reflectata în patrimoniul societății sub forma de imobilizări financiare (contul contabil 26).Acest lucru rezultă din situațiile financiare ale societății T. la data de 31.12.2012 (respectiv situația activelor imobilizate la data de 31.12.2012-formular 40), balanța de verificare analitică la data de 31.12.2012 și fișa contului 26 la data de 31.12.2012.
Totodată, dividendele pe care societatea T. le-a primit ca urmare a participării la capitalul social al celor două societăți sunt reflectate în patrimoniul social al T. prin rezultatul financiar, respectiv prin profitul realizat din încasarea dividendelor, profit care a fost valorificat în calculul activului net contabil înregistrat la T., fiind element de capital propriu.
Includerea în calculul remunerației ce se cuvine reclamantei a acestor sume înseamnă în fapt că, cota parte ce se cuvine reclamantei din valoarea participațiilor deținute de Societate în societățile E. T. Baia M. S.R.L. și Polsib S.A. este inclusă de două ori în calculul drepturilor reclamantei.
Firesc ar fi fost ca valoarea reală a participațiilor deținute de societatea T. în societățile E. T. Baia M. S.R.L. și Polsib S.A. să fie inclusă în valoarea de piață a T. la data de 31.12.2012, stabilită pe baza de principii de evaluare.
Simpla adăugare a valorii de piață a mărcii T. la valoarea activului net contabil al societății la data de 31.12.2012, este în mod evident incorectă, întrucât rezultatul însumării acestor două valori nu reprezintă valoarea reală a societății la data de 31.12.2012 (valoarea reală a societății T. fiind influențată și de valoarea de piață a celorlalte elemente de active și datorii ale societății).
Nu există niciun argument legal pentru care valoarea mărcii să fie evaluată distinct de celelalte active ale societății. Principiile de evaluare ar trebui aplicate unitar și în aceeași manieră pentru toate activele societății și nu diferențiat, atâta timp cât nu există o prevedere legală care să permită o astfel de distincție.
A aplica dispozițiile legale în sensul dispus de instanța de judecată conduce practic la o decapitalizare a societății și la afectarea drepturilor celorlalți asociați, întrucât se ajunge practic ca valoarea drepturilor cuvenite să fie mai mare decât valoarea însăși a patrimoniului societății din care asociatul se retrage, ceea ce este de neconceput.
În subsidiar, în ipoteza în care marca nu ar fi fost evaluată ca parte integrantă a activului net, atunci valoarea acesteia ar fi trebuit luată în considerare de către instanța de judecată ca urmare a administrării nemijlocite a probelor. Or, evaluarea mărcii T. a fost efectuată printr-un raport extrajudiciar depus la dosarul cauzei de intimata-reclamantă, iar abia, ulterior, dna. expert B. D. a preluat concluziile raportului extrajudiciar în răspunsul la obiecțiunile formulate de părți împotriva raportului de expertiză contabilă, însă fără a efectua o evaluare propriu-zisă a mărcii, în caz contrar încălcându-se principiul nemijlocirii administrării probelor de către instanța de judecată.
Este limpede că mecanismul retragerii din societate nu poate privi alte societăți, participații sau drepturi deținute indirect, asociatul retras nu are nici un fel de raporturi juridice cu societățile deținute, deci cu atât mai puțin o eventuală calitate de „împrumutător".
Cit privește argumentul instanței legat de nedepunerea bilanțului consolidat, în conformitate cu Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene ("OMF 3055/2009"), societatea T. nu avea obligația de a depune un bilanț consolidat în care să includă patrimoniul societăților E. T. Baia M. și Polsib, întrucât societatea, împreună cu celelalte două societăți nu îndeplinea cel puțin două din criteriile prevăzute de OMF 3055/2009 respectiv: o cifră de afaceri netă mai mare de 35.040.000 euro, total active mai mari de 17.520.000 Euro și număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar de cel puțin 250. Aceste informații rezultă din situațiile financiare individuale la datele de 31.12.2011 și 31.12.2012 depuse de fiecare din cele 3 societăți.
Astfel, evaluarea societății trebuia efectuată de către evaluatori autorizați în conformitate cu prevederile OG nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor (în continuare OG nr. 24/2011). Cu toate că expertul avea calitatea de evaluator autorizat de Uniunea Națională a Evaluatorilor Autorizați din România, aceasta a efectuat o expertiză contabilă și nu un raport de evaluare al întreprinderii care să stabilească valoarea reală a acesteia. Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din OG. nr. 24/2011, prin evaluarea unei întreprinderi se înțelege activitatea de estimare a valorii întreprinderii ce trebuie să fie materializată într-un raport de evaluare care să respecte principiile și standardele specifice ale acestei activități. Prin urmare, expertul era obligat să întocmească un raport de evaluare și nu o expertiză contabilă care să se limiteze la a aprecia strict valoarea contabilă a societății ce în mod clar nu corespunde și valorii reale a acesteia.
Totodată, Legea nr. 31/1990 prevede în mod expres (la art. 134 alin. (4), faptul că este necesar ca drepturile acționarului retras să fie stabilite de către un expert autorizat (evaluator) independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării, în cazurile în care acționarul se retrage ca urmare a faptului ca nu a votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale sau ca urmare a faptului că nu este în favoarea fuziunii/divizării societății. Legea nu exclude posibilitatea de a utiliza această metodă de stabilire a drepturilor asociatului și în alte cazuri de retragere (de ex. în cazul unor neînțelegerilor între asociați).
Pentru identitate de rațiune, mecanismul de determinare a drepturilor asociatului retras ar trebui să fie același (adică aceste drepturi ar trebui să fie stabilite pe baza valorii reale efectuate pe criterii de evaluare) indiferent de motivele care stau la baza retragerii asociatului.
În mod greșit, instanța de fond a validat ca drepturile reclamantei sa reprezinte valoarea contabilă a societății și nu valoarea reală a activelor acesteia
Modalitatea de evaluare a drepturilor cuvenite asociatului retras este una singură - valoarea reală a activelor societății și nu valoarea contabilă.
Soluția de admitere integrală a cheltuielilor de judecată este nelegală.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod proc.civ. permit judecătorului să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților dacă constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari.
Raportat la desfășurarea prezentei cauze, cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial este nepotrivit de mare. De asemenea, obligarea la suportarea integrală a acestuia este nelegală raportat la întinderea culpei procesuale si la regula stabilită conform art. 276 C.pr.civ.
Pe de o parte, trebuie avut în vedere principiul conform căruia obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții care cade în pretenții are la bază culpa procesuală ce rezultă implicit din pierderea procesului, însă, dispozițiile art. 274 și art. 276 impun instanței să aprecieze în concret atât asupra întinderii culpei procesuale cât și cu privire la raportul dintre onorariul solicitat și munca îndeplinită de avocat. În prezenta cauză, instanța a omis efectuarea unei astfel de analize. Reclamanta a renunțat la judecata primului capăt de cerere. Sub aceste două aspecte lipsește chiar temeiul reprezentat de culpa procesuală care ar putea justifica obligarea la suportarea acestor cheltuieli. Cauza s-a suspendat din culpa procesuală a reclamantei. Prin urmare, se solicită să se constate caracterul excesiv al sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată și pe cale de consecință, reducerea în mod corespunzător a acestora, cu cel puțin 2/3.
Pârâta S.C. E. T. S.R.L. a formulat recurs, solicitându-se casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei la instanța de fond in vederea administrării probelor cu expertizele tehnice deja încuviințate de instanța de fond si a celei respinse, iar in subsidiar, in temeiul dispozițiilor prev. de art. 304 pct. 9 C.pr. civ. modificarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, iar pe fond reducerea drepturilor cuvenite intimatei-reclamante C. C. din părțile sociale deținute la subscrisa societate, ca urmare a evaluării corecte a titlurilor de participare, înlăturarea drepturilor cuvenite privitoare la evaluarea mărcii ca neprobate șj cenzurarea cheltuielilor de judecata Ia care . a fost obligata prin sentința recurata.
Este necesara administrarea unei contraexpertize contabile cat si a probei cu expertiza mobiliara privind evaluarea drepturilor cuvenite reclamantei-intimate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Astfel, se solicita refacerea probei cu expertiza contabila judiciara insotita de o necesara proba cu expertiza mobiliara inițial încuviințata, prin dispunerea uni contraexpertize, in ceea ce privește evaluarea imobilizărilor financiare si a titlurilor de participare pe care subscrisa societate le deține la societățile . M. SRL si S.C. Polsib S.A.
La termenul din data de 23.01.2014 s-a formulat cerere de încuviințare a unei contraexpertize (o noua expertiza) motivat de faptul ca, prin răspunsul la obiectiunile formulate, expertul judiciar desemnat, B. E. si-a păstrat in totalitate concluziile formulate, fără a modifica in vreun fel drepturile de retragere ale reclamantei-intimate, determinate in mod nelegal din valoarea activului net deținut in aceste societăți.
1. Prin modul in care a răspuns la obiectiunea nr.3, expertul desemnat confirma faptul ca in calculul patrimoniului social a cuprins si imobilizările financiare cu titlu de "participatiile detinute"de . la capitalul social al altor societăți.
Cu toate acestea, in calculul drepturilor cuvenite reclamantei, instanța a atribuit cota-parte deținuta pe seama patrimoniului social al societăților E. T. Baia M. SRL si Polsib SA, societăți la care reclamanta nu deține participatii la capitalul social.
Expertul contabil este ., întrucât din niciun document existent la dosarul cauzei nu rezulta ca reclamanta a solicitat ieșirea si din societățile in care . deține participatii si nici nu putea face acest lucru întrucât:-prin participarea Ia capitalul social al ., participatiile reclamantei s-au depersonalizat in relațiile pe care . le are fata de terți.- La E. T. Baia M. SRL, C. C., nu este asociat, motiv pentru care nici nu putea sa solicite retragerea din aceasta societate.
Participatiile pe care le are . la capitalul social al celor doua societăți au dat dreptul ca asociații sa primească dividende, reprezentând o cota parte din beneficiile realizate de aceste societăți (cuvenite pârâtei recurente), iar înregistrarea dividendelor primite, precum si a imobilizărilor financiare sub forma de titluri de participare in activul bilantier, reprezintă efectul participării la capitalul social al celor doua societăți.
Participatiile pe care le are . la capitalul social al celor doua societăți, sunt reflectate in patrimonial social al ., prin contul contabil "Titluri de Participare", al cărui sold a fost valorificat in calculul activului net contabil înregistrat la . sub forma de imobilizări financiare.
Dividendele primite de . ca urmare a participării la capitalul social al celor doua societăți, sunt reflectate in patrimoniul social al ., prin rezultatul financiar, respectiv prin profitul realizat din încasarea dividendelor, profit care a fost valorificat in calculul activului net contabil înregistrat la ., fiind element de capital propriu.
Algoritmul de calcul este total eronat si nu a ținut seama de reglementările legale referitoare la consolidarea conturilor cuprinse in punctul 40 din Reglementările Contabile conforme cu Directiva a VII-A a Comunității Economice Europene, cuprinse in OMFP 3055/2009. Din calcule, nu rezulta ca au fost excluse datoriile si creanțele dintre cele 3 entități, veniturile si cheltuielile aferente tranzacțiilor dintre cele 3 entități, profiturile si pierderile rezultate din tranzacțiile efectuate intre cele trei entități precum si dividendele interne realizate intre cele 3 entități. Aceasta conduce la o determinare eronata a cotei-părți de activ net partajat.
Astfel, daca ar fi fost corect determinate prin expertiza contabila, drepturile cuvenite reclamantei ar fi trebuit sa fie de 636.980 lei din activul net al societății. In caz contrar, s-ar ajunge la o concluzie aberanta, ca activul net al . sa fie depășit de asa-zisul calcul al drepturilor cuvenite reclamantei C. C. cu peste 2.895.375. lei, ceea ce ar duce la respingerea capătului de cerere privitor la retragere, deoarece in caz contrar ar avea drept efect decapitalizarea societății si pe cale de consecința dizolvarea societății.
In conformitate cu secțiunea 7, art. 206 alin 4 din Legea 297/2004 modificat prin OUG 32/2012, prețul acțiunilor se determina de un expert autorizat, potrivit legii, potrivit standardelor internaționale de evaluare, iar in conformitate cu alin 41 din același articol, in situația in care prețul stabilit prin raportul de evaluare nu este un preț echitabil. C.N.V.M, ca organism de reglementare va putea solicita refacerea evaluării. Drepturile protejate, aplicând in aceasta situație principiul echității, deoarece doctrina este controversata iar legea tace, când este vorba de respingerea cererii de retragere pe cale judiciara, sunt covârșitor de partea persoanei juridice ., care au fost indirect confirmate chiar prin actul de renunțare a reclamantei la capătul de cerere privind dizolvarea societății.
Eroarea de drept pe care o face expertul desemnat in cauza, necenzurata de către instanța de fond, se refera la activul net partajat cuvenit asociatei C. C. conform participatiei sale pe baza bilanțului contabil încheiat la 31.12.201 1 al S.C. Polsib S.A.
Astfel, admițând un activ net partajat cuvenit direct asociatului retras al . pe baza participatiei acestei societăți de 79, 821% din . insemna ca s-ar admite un efect nerecunoscut de lege al acțiunilor deținute de către noi la societatea amintita si anume ca acestea ar fi titluri de valoare perfecte, asimilabile cambiei care ar putea transmite nu numai drepturi de creanța inscrise pe acestea, dar si drepturi ce s-ar naște in persoana deținătorului sau asociaților acestuia asupra patrimoniului . potrivit legii cunoaște un singur titular si anume Polsib SA însăși (art. 65 din LSC).
Astfel, si in obiectiunile la expertiza s-a arătat că s-a aplicat cota de 25% asupra activului net al societății controlata de recurenta, in beneficiul reclamantei, desi dreptul la o asemenea operație economico-juridica nu il avea nici măcar societatea titulară a actiunilor Polsib. O asemenea abordare ar fi posibilă numai atunci când atât societatea deținătoare, cat si societatea in care se dețineau acțiunile ar fi fost supuse unei dizolvări simultane, ceea ce este o ipoteza la care reclamanta, prin voința sa, si-a adus o contribuție contrara.
Ca o concluzie, asociații care se retrag din societate au dreptul sa ceara calcularea cotei lor asupra intregului activ social corespunzător ., intinderea acestui drept putând include doar rezervele care trebuie sa fie constituite de către societate conform legii si statutului sau.
Raționamentul instanței de fond potrivit căruia asociatul retras nu poate fi considerat un simplu imprumutator al societății, ci dimpotrivă in baza fondurilor proprii reclamate, un coproprietar al activului net deținut de aceasta si chiar mai mult, un revendicator al cotei-parti corespunzătoare imobilizărilor financiare in alte societății, nu este conforma dreptului societar.
Potrivit art. 118 alin. (2) din Lg. 161/2003 "Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop patrimonial, care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant."Prin urmare, afirmația instanței legata de calificarea paratei Ed. T. ca "grup E. T." este nelegala si contravine dispozițiilor citate mai sus, intrucat fiecare din asa-zisii componenți ai grupului au o personalitate juridica proprie, fiind in același timp un subiect procesual civil distinct, la dosar neexistand nicio proba (hotărâre judecătoreasca) care sa dovedească constituirea unui asemenea grup.
Raportul de expertiza trebuia sa prevadă in analiza si evaluarea elementelor de pasiv si activ cel puțin doua metode de evaluare recunoscute de standardele internaționale de evaluare.
Deși instanța recunoaște ca evaluarea elementelor de activ si de pasiv ar fi trebuit sa se realizeze prin doua metode, in mod nereal se afirma de către aceasta ca recurenta ar fi fost de acord cu evaluarea patrimoniului prin singura metoda, aleasa de expertul B. E., deși afirmația nu este adevărata, deoarece nu exista nicio dovada in acest sens, iar in plus chiar in ipoteza in care expertul parte S. V. s-ar fi raportat numai la o singura metoda de evaluare, acesta nu poate reprezenta partea, contribuția sa fiind una de lămurire a părtii care l-a propus.
Sintagma ""evaluarea elementelor de activ""" nu inseamna același lucru cu sintagma "evaluarea conturilor"" care in situațiile financiare sunt prezentate sub forma unor solduri ale conturilor, evaluate la costul istoric, iar determinarea activului net contabil presupune deducerea din valoarea activelor evaluate la costul istoric, a tuturor obligațiilor datorate de societate la un moment dat si nu numai a obligațiilor fiscale.
Exista totala contradicție intre motivarea instanței referitoare la metoda de evaluare achiesata de către toți experții respectiv "metoda activului net contabil corectat" si sumele reținute de instanța care au reprezentat "activ net" .
Fără a da definiția celor doi termeni, suma reprezentând "activ net contabil corectat" care trebuia sa rezulte dintr-un raport de evaluare intocmit, nu este același lucru cu suma reprezentând "activ net" care a rezultat dintr-un calcul aritmetic al sumelor înscrise in situațiile financiare la costul istoric si care nu reflecta valoarea actuala.
În cazul persoanelor juridice române care dețin participații în capitalul altor societăți comerciale și care întocmesc situații financiare consolidate, calculul și plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecărei persoane juridice din grup.
Respingerea solicitării pentru efectuarea unei contraexpertize, este lipsita de temei legal, când arata ca "nu s-a depus un singur bilanț consolidat de către . care sa le includă si pe celelalte doua societăți", întrucât așa cum s-a arătat mai sus, . nu a avut aceasta obligație legala, întrucât nu au fost realizate criteriile pentru depunerea bilanțului consolidat, ignorând reglementările cuprinse sub acest aspect in Ordinul 3055/2009 in vigoare in perioada pentru care s-a efectuat expertiza contabila judiciara.
Evaluarea mărcii T. s-a efectuat printr-un Raport de expertiza extrajudiciara cu încălcarea principiului nemijlocirii prevăzut de art. 169 alin. (1) C.pr. civ, potrivit cu care probele se administrează in mod direct in fata instanței de judecata.
In mod greșit instanța de fond isi bazează evaluarea mărcii T. pe o expertiza extrajudiciara depusa de reclamanta-intimata, expertiza la care se raportează si pe care o validează in mod nelegal, încălcând astfel principiul nemijlocirii administrării probelor în fata instanței de judecata.
Persistând in greseală instanța fond a obligat pana si la cheltuielile reprezentând onorariul expertului extrajudiciar, deși acesta nu a fost numit in condițiile art. 202 C.pr. civ., ci a fost selectat in mod arbitrar de parte.
Instanța de fond atribuie expertului desemnat rolul pe care il are organul de control fiscal in verificarea îndeplinirii obligațiilor fiscale având la baza principiul declarativ.
Cu alte cuvinte Raportul de expertiza contabila in care au fost înșiruite cifrele preluate întocmai din bilanțul contabil al . de altfel si instanța precizeza ca expertul contabil a determinat prețul acțiunilor plecandu-se de la documentele financiar contabile) nu poate înlocui operațiunea de evaluare a prețului acțiunilor in conformitate cu standardele internaționale de evaluare, iar acest preț al acțiunilor trebuie sa fie prezentat . evaluare.
Reclamanta C. C. V. a declarat recurs, solicitând
modificarea hotărârii recurate in sensul:respingerii capătului de cerere privind retragerea din cadrul S.C. E. T. S.R.L. ca rămas fără obiect / neintemeiat,obligării paratei S.C. E. T. S.R.L. la plata sumei de 7.441.668 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor cuvenite in urma retragerii din S.C. E. T. S.R.L și obligării in solidar a paratelor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prima faza procesuala.
În susținerea recursului se arată că soluția instanței de judecata, in ceea ce privește capătul de cerere privind retragerea din societate, este nelegala, fiind data cu interpretarea greșita a prevederilor art. 226 alin. 1 lit.b din Legea nr.31/1990.In speța, a operat o retragere din cadrul paratei S.C. E. T. S.R.L., in baza art.226 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990, intrucat a existat acordul de voința al paratei N. M., cealaltă asociata in cadrul societății. Acordul de voința al asociaților cu privire la retragerea din cadrul S.C. E. T. S.R.L. a intervenit la data de 05.11.2013 si a produs efecte retroactive pana la data de 23.05.2011.
In acest sens, trebuie subliniata cronologia manifestărilor de voința, precum si natura acestora:-25.02.2011 - exista numai manifestarea de voința in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub condiția suspensiva a respingerii capătul de cerere privind dizolvarea societății si nu exista o manifestare de voința din partea celeilalte asociate, motiv pentru care nu se putea realiza retragerea,-20.05.2011 - exista manifestarea de voința in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub condiția suspensiva a respingerii capătul de cerere privind dizolvarea societății si exista o manifestare de voința din partea celeilalte asociate, insa datorita condiției suspensive nu se putea realiza retragerea,-23.05.2011 - exista manifestarea de voința, in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub condiția suspensiva a respingerii capătul de cerere privind dizolvarea societății si exista o manifestare de voința din partea celeilalte asociate, insa datorita condiției suspensive nu se putea realiza retragerea,-23.05._12 - exista manifestarea de voința in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub condiția suspensiva a respingerii capătul de cerere privind dizolvarea societății si exista o manifestare de voința din partea celeilalte asociate, insa datorita condiției suspensive nu se putea realiza -05.11.2012 - exista manifestarea de voința in sensul retragerii din societate, manifestare consolidata retroactiv prin implinirea condiției suspensive, prin renunțarea la capătul de cerere privind dizolvarea si exista si manifestarea de vointa din partea celeilalte asociate, fiind realizat acordul de voința.
In aceste condiții, devine evident ca la data de 05.11.2012, s-a format acordul de voința intre reclamantă și pârâta N. M. cu privire la retragerea din cadrul S.C. E. T. S.R.L., întrucat la aceasta data s-au intalnit cele doua manifestări de voința, formandu-se acordul tuturor asociaților, in sensul art.226 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990.
Mai mult, fata de faptul ca acest acord s-a format ca urmare a indeplinirii unei condiții suspensive, constând in renunțarea la capătul de cerere privind dizolvarea societății, rezulta ca deși acordul s-a format la data de 05.11.2012, acesta produce efecte retroactive pana la data de 23.05.2011, a fost adus la cunoștința acordul paratei privind retragerea, in cadrul ședinței A. din 23.05.2011.
Efectele retroactive ale acordului asociaților se datorează efectelor retroactive ale îndeplinirii condiției suspensive, efecte stabilite in mod expres de prevederile art.1015 din Vechiul cod civil care prevăd: "Condiția îndeplinita are efect din ziua in care angajamentul s-a contractat".
F. de toate aceste motive, retragerea din cadrul paratei S.C. E. T. S.R.L. a operat cu efect retroactiv tocmai de la data de 23.05.2011, motiv pentru care instanța trebuia sa respingă ca rămas fără obiect/neintemeiat capătul de cerere privind autorizarea retragerii din societate, iar nu sa autorizeze retragerea.
Tocmai de aceea, sunt nelegale, atât încheierea de ședința din 03.12.2012, cat si sentința pronunțata in cauza, intrucat prin acestea, in mod nelegal, prima instanta de judecata nu a reținut ca primul capăt de cerere (retragerea) rămăsese fără obiect.
In continuare, este nelegala argumentația instanței, in sensul ca la dosarul cauzei nu ar exista înscrisuri din care sa rezulte poziția neechivoca a părților în sensul retragerii, întrucat la dosar exista mai multe acte juridice/acte procedurale, care dovedesc poziția neechivoca a părților privind retragerea din societate.
Este nelegala argumentația instanței, in sensul ca actele societare nu ar fi fost modificate, intrucat la dosarul cauzei exista actul adițional incheiat de parata N. M. prin care aceasta modifica atât contractul de societate, cat si statutul S.C. E. T. S.R.L
Nu in ultimul rând, este nelegală argumentația instanței, în sensul că formalitățile de publicitate nu ar fi fost indeplinite, întrucat, pe de o parte, hotărârea A. din 23.05.2011 a fost înregistrata la registrul comerțului, iar pe de alta parte, potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.26/1990, lipsa unei astfel de înregistrări nu ar fi putut fi opusa de instanța de judecata, intrucat aceasta a cunoscut modificările survenite printr-o alta cale, cunoscând conținutul dosarului de instanța.
In ceea ce privește drepturile cuvenite, ca urmare a retragerii din societate, in cauza, au fost intocmite doua rapoarte de expertiza (un raport de expertiza inițial si un răspuns la obiectiuni care a stabilit in plus si un alt mod de calcul al drepturilor).Atât prin raportul de expertiza, depus la dosar pentru termenul din 22.04.2013, cat si prin răspunsul la obiectiuni la raportul de expertiza, depus la dosar pentru termenul din 25.11.2013, experta contabila a stabilit ca, prin raportare la data de 05.11.2012 (data când s-a renunțat la capătul de cerere privind dizolvarea), cat si prin raportare la momentul intocmirii raportului, drepturile cuvenite sunt in cuantum de 7.441.668 lei+ 489.347,5 lei (contravaloarea mărcii T.).
Prin răspunsul la obiectiuni la raportul de expertiza, depus la dosar pentru termenul din 25.11.2013, experta contabila a stabilit ca, prin raportare la data de 05 31.12.2012 (data ultimului bilanț al S.C. E. T. S.R.L.), drepturile sunt in cuantum de 4.961.948 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea mărcii T.).
Prima instanța de judecata a considerat ca drepturile cuvenite urmează sa fie apreciate prin raportare la o data cat mai apropiata de momentul retragerii, adică cat mai aproape de momentul pronunțării hotărârii judecătorești, motiv pentru care a reținut ca sumele de bani care se cuvin sunt de 4.961.948 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea mărcii T.).
In primul rând, soluția instanței de judecata este nelegala, fiind data cu aplicarea greșita a prevederilor art.226 alin.3 din Legea nr.31/1990.
Retragerea din cadrul S.C. E. T. S.R.L. s-a realizat la data de 23.05.2011, iar nu la data când prima instanța de judecata a pronunțat hotărârea in prima instanța.
In acest sens, in situația in care se admite primul motiv de recurs si se retine faptul ca la data de 23.05.2011 a operat retragerea din cadrul paratei S.C. E. T. S.R.L., drepturile ce cuvenite ar trebui sa fie raportate la un moment cat mai apropiat acestei date, sens in care ar trebui raportate la bilanțul S.C. E. T. S.R.L., respectiv la bilanțurile societăților din grupul T., incheiate la data de 31.12.2011.
Or, in acest caz drepturile sunt in cuantum de 7.441.668 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea mărcii T.).
In al doilea rând, chiar daca nu se admite primul motiv de recurs si se considera ca retragerea din societate s-a realizat la momentul pronunțării hotărârii, se impun concluziile raportului de expertiza, respectiv răspunsul la obiectiuni, in sensul ca drepturile sunt in cuantum de 7.441.861 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea mărcii T.).
Nu se impune a fi luata in considerare varianta calculării drepturilor prin raportare la bilanțul S.C. E. T. S.R.L. din 31.12.2012, intrucat acest din urma act a fost intocmit de societatea parata cu scopul direct de a prejudicia reclamanta, o dovada in acest sens fiind diferența colosala intre datele din bilanțul de la 31.12.2011 si datele din bilanțul de la 31.12.2012.
Astfel, daca potrivit bilanțului la 31.12.2011, activul net era în valoare de 12.285.320 lei, potrivit bilanțului la 31.12.2012, al aceleași S.C. E. T. S.R.L., activul net era in valoare de 2.555.920 lei, de aproape 5 ori mai mic, deși pentru perioada 2011-2012 parata S.C. E. T. S.R.L. nu a probat nici scăderi ale vânzărilor, nici instrainari de active si nici alte operațiuni care sa conducă la diminuarea activului acesteia.
Trebuie subliniat faptul ca aceasta diminuare, cu aproape 80% a activului net al S.C. E. T. S.R.L., nu a fost justificata, in mod real, de către paratele din prezenta cauza, prin niciun mijloc de proba, aceasta diminuare fiind creionata prin bilanțul din 31.12.2012 si doar cu scopul diminuării drepturilor cuvenite reclamantei.
Recursurile au fost declarate în termen legal, fiind timbrate cu taxele de timbru prevăzute de lege.
Reclamanta C. C. V. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor pârâtelor ca neîntemeiate.
Pârâtele au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă și admiterea recursurilor proprii.
Recurentele au administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului în limitele recursurilor formulate în temeiul art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:
Recurenta reclamantă critică nelegalitatea și netemeinicia sentinței, invocând că, urmare a interpretării greșite a dispozițiilor art.226 alin.1 lit.b) din Legea nr.31/1990, nu s-ar fi ținut cont de acordul de voință al părților privind retragerea din societate încă din data de 05.11.2012, cu consecințe retroactive până la data de 23.05.2011, inclusiv în ce privește plata drepturilor patrimoniale cuvenite ca urmare a retragerii din societate prin raportare la un moment cât mai apropiat acestei date, respectiv la bilanțurile societăților din grupul T., încheiate la data de 31.12.2011.
Legea nr.31/1990 reglementează atât o retragere amiabilă, prin convenția asociaților, cât și una judiciară, supusă aprecierii instanței.
Reclamanta recurentă a învestit instanța cu o cerere de retragere întemeiată pe dispozițiile art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990, potrivit cărora „în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare”.
În aplicarea principiului disponibilității, instanța este obligată să se pronunțe cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare este expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind pusă în discuția părților nici schimbarea calificării juridice a cererii.
Recurenta reclamantă este, deci, în situația de a invoca în calea de atac, în ce privește cererea de chemare în judecată formulată un alt temei de drept decât cel susținut în fața primei instanțe, ceea ce nu este admisibil în raport de dispozițiile art.316 și art.294 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă.
În susținerea punctului său de vedere se arată că, în data de 20.05.2011, pârâta recurentă N. M. și-ar fi exprimat acordul cu privire la retragerea reclamantei recurente C. C. V. din cadrul ., conform declarației autentificate sub nr.643/20.05.2011 de către Ambasada României din Washington.
În data de 23.05.2011, în cadrul ședinței A. a ., s-ar fi luat act de retragere, hotărârea A. din data de 23.05.2011 a . fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Curtea reține că împotriva hotărârii A. a . din data de 23.05.2011, însăși recurenta a formulat acțiune în anularea acesteia, care a format obiectul dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă.
În acest dosar, recurenta a exprimat un punct de vedere contrar celui din recursul în speță, în sensul că „nu ar fi formulat nicio cerere de retragere din societate, în cauză nefiind întrunit un acord unanim cu privire la retragerea din societate”.
În același sens, instanța a anulat irevocabil hotărârea A. nr.1/23.05.2011 a societății E. T. SRL în ce privește retragerea asociatei C. C. V., prin sentința civilă nr._/18.10.2012 a Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă.
Astfel, instanța a reținut cu putere de lucru judecat că „acordul asociaților cu privire la retragerea reclamantei C. C. V. din societate, conform art.226 alin.1 lit.b) din Legea nr.31/1990 nu a existat, astfel încât nu se putea lua act de retragere”.
Punctul de vedere exprimat în mod repetat în fața instanței de fond de către asociată, pârâta recurentă N. M., în sensul că era de acord cu retragerea din societate a reclamantei, în mod corect a fost calificat de către instanța de fond ca o achiesare la primul capăt de cerere privind retragerea, neputând îmbrăca forma unui acord al asociaților, în condițiile art.226 alin.1 lit.b) din Legea nr.31/1990, întrucât nu era prealabil demersului judiciar al reclamantei, care a învestit instanța cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990.
Nu putea să se constate un asemenea acord al asociaților, din moment ce nu a existat și o modificare corespunzătoare a actelor constitutive ale societății, iar reclamanta recurentă C. C. V. s-a manifestat expres ca asociat al Editurii T. SRL, participând și exprimându-și punctul de vedere și votul corespunzător în cadrul adunărilor generale ulterioare ale societății din 2013 și chiar 2014.
Prin urmare, nu avea cum să rămână lipsită de obiect cererea de retragere din societate, chiar în situația acordului coasociatei, fiind necesară hotărârea instanței, conform dispozițiilor art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990.
Nu pot fi reținute nici apărările recurentei pârâte . în sensul inadmisibilității acțiunii reclamantei, care în opinia acesteia s-ar întemeia doar pe dispozițiile art.226 alin.3 din Legea nr.31/1990, întrucât, în ciuda poziției procesuale oscilante privind dispozițiile legale aplicabile ale art.226 alin.1 lit.b) sau c) din Legea nr.31/1990 și a solicitării de a se constata rămânerea fără obiect a propriului capăt de cerere privind retragerea din societate, nu a renunțat expres la acesta, instanța fiind învestită deci, nu doar cu solicitarea privind drepturile cuvenite în urma retragerii din societate, dar și cu cea de autorizare a retragerii, în condițiile art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990.
Întrucât nu sunt întemeiate susținerile recurentei reclamante privind retragerea din societate în baza acordului de voință al părților, pentru considerentele expuse anterior, în mod subsecvent, nici în ce privește plata drepturilor patrimoniale cuvenite nu se poate raporta la bilanțul societății din data de 31.12.2011.
În ce privește recursurile pârâtelor, Curtea constată și reține următoarele:
Instanța de fond a apreciat că drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate trebuie calculate în raport de valoarea reală a activelor de la data retragerii, fiind reținute valorile stabilite de expert la data de 31.12.2012, dată cu care au fost de acord și recurentele pârâte.
Cu toate acestea, în contra celor stabilite chiar de către instanță, în motivarea, de altfel confuză și contradictorie, a respingerii criticilor formulate de către pârâte, sunt aduse ca argumente datele din expertiza contabilă care erau reflectate în bilanțul contabil al . pe anul 2011, deși se reține că la dosar fusese depus bilanțul contabil aferent anului 2012 și chiar instanța dispusese refacerea calculelor privind partajul activului net în baza bilanțului contabil încheiat la data de 31.12.2012.
Prin urmare, în mod incorect au fost respinse solicitările pârâtelor în ce privește efectuarea unei contraexpertize din moment ce expertul contabil, în loc să se raporteze la situațiile financiare aferente anului 2012, s-a raportat la cele aferente anului 2011, opinând pentru aducerea la zi prin aplicarea indicelui de inflație.
În ce privește marca T. înregistrată ca atare la OSIM, instanța de fond a validat în mod greșit raționamentul expertului care a calculat o cotă de 25% în favoarea reclamantei, în temeiul raportului de evaluare extrajudiciară, încălcându-se astfel principiul administrării nemijlocite a probelor de către instanța de judecată, care se regăsește în dispozițiile art.169 Cod procedură civilă.
În realitate, valoarea mărcii ar fi trebuit inclusă în valoarea societății T., pe baza căreia ar fi trebuit stabilit cuantumul drepturilor cuvenite reclamantei, cu ocazia retragerii din societate, neexistând niciun temei pentru evaluarea distinctă a acesteia, față de celelalte active ale societății, pentru care nu s-a procedat într-o manieră unitară.
Pârâtele recurente au invocat în fața instanței de fond o eroare gravă a expertului contabil care a denaturat cuantumul drepturilor patrimoniale cuvenite reclamantei ca efect al retragerii din societate, prin includerea de două ori în calcul a valorii participațiilor deținute de E. T. SRL în societatea T. Baia M. SRL și Polsib SA, acestea fiind deja reflectate în patrimoniul societății și sub formă de imobilizări financiare și în contul de rezultate financiare, prin profitul din încasarea dividendelor.
Instanța de fond motivează în sensul că pârâții nu ar fi probat cele susținute, în sensul că nu ar fi depus înscrisuri din care să rezulte componența contului referitor la titlurile de participare.
Sub acest aspect, se constată că prima instanță ignoră înscrisurile depuse la dosar (filele 155-158 vol.III fond) și nu le analizează sub aspect probatoriu, deși făceau dovada celor susținute de pârâte.
Deși drepturile cuvenite reclamantei au ca fundament retragerea din societatea E. T. SRL și nu din societățile unde E. T. SRL deținea titluri de participare, expertul contabil a calculat cota-parte cuvenită reclamantei din activul net partajat aparținând E. T. Baia M. SRL și Polsib SA, raționament însușit de instanța de fond, în contra dispozițiilor legale aplicabile ale art.226 alin.1 lit.c) din Legea 31/1990.
În realitate, reclamanta recurentă nu a solicitat retragerea din societățile E. T. Baia M. SRL și Polsib SA și nici nu deținea în mod direct părți din capitalul social al societăților menționate, fiind față de acestea, pentru drepturile cuvenite ca urmare a retragerii, în situația unui „creditor” al asociatului/acționarului E. T. SRL și nu al societăților respective, neputând pretinde, deci, nici drepturi asupra patrimoniului acestora.
Prin urmare, se impune refacerea calculului privind drepturile cuvenite reclamantei pentru părțile sociale deținute la E. T. SRL, în sensul celor expuse, de către un expert contabil, probă ce nu poate fi administrată în recurs, conform art.305 Cod procedură civilă.
Retragerea voluntară a asociatului din societate are drept consecințe încetarea calității de asociat și răscumpărarea de către societate a părților sociale ale asociatului retras. Acesta, însă, participă atât la beneficii, cât și la pierderi până la retragere, cuvenindu-i-se pentru părțile sociale echivalentul bănesc al cotei sale de participare la capitalul social raportat la valoarea activului net deținut de societate.
Ca principiu, drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de valoarea reală a activului și pasivului de la data retragerii.
Astfel, trebuie evaluate elementele de activ și de pasiv prin folosirea unor metode de evaluare recunoscute de standardele internaționale de evaluare, trebuie apoi determinat activul net pe baza bilanțului sau a balanței de verificare și se efectuează partajul activului net al societății, în vederea stabilirii părții care i se cuvine asociatului care se retrage, în funcție de cota de participare la capitalul social.
În speță, în stabilirea drepturilor cuvenite reclamantei, expertul nu a ținut seama de operațiunile menționate, neprocedând la evaluarea activului societății (în care erau incluse și participațiile la alte societăți) și nici a pasivului (sub acest aspect a ignorat actele depuse de pârâte, reținând ca elemente de pasiv exclusiv obligațiile fiscale) la momentul retragerii din societate, în fundamentarea concluziilor expertizei folosindu-se exclusiv datele reflectate în bilanțul contabil la nivelul anului 2011 și nu ale celui aflat la dosar privind anul 2012, în absența unei autentice evaluări.
Instanța de fond nu a stabilit în mod corect drepturile care i se cuvin reclamantei, urmare a retragerii din societate, fiind necesară efectuarea unei alte expertize contabile, având ca obiectiv stabilirea valorii reale a activului și pasivului societății la data retragerii recurentei reclamante din societate, urmând a se stabili drepturile care i se cuvin acesteia, în raport de cota deținută de 25% din capitalul social.
Pentru motivele arătate, nemaifiind utilă cercetarea celorlalte motive de recurs, în temeiul art.304ind.1, art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat și va admite recursurile pârâtelor, va casa în parte sentința, va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă, urmând a fi menținute dispozițiile din sentință privind autorizarea retragerii din societate, structura capitalului social și respingerea în parte a pretențiilor reclamantei, astfel cum s-a pronunțat prima instanță.
Instanța de trimitere va analiza și cuantifica cheltuielile de judecată datorate, poziția juridică de parte câștigătoare fiind determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului în conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantei C. C. V. împotriva sentinței civile nr. 765 din 20.02.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._/3/2011, ca nefondat.
Admite recursurile pârâtelor N. M. și S.C. E. T. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 765 din 20.02.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._/3/2011.
Casează în parte sentința.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă.
Menține dispozițiile din sentință privind autorizarea retragerii din societate, structura capitalului social și respingerea în parte a pretențiilor reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. M. A. L. Z. D. V.
Grefier,
S. I. S.
Red.Jud.D.M.
Tehnored.F.L.
18.12.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Președinte: C. M. P.
| ← Radiere. Decizia nr. 690/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligatia de a face. Decizia nr. 1601/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
