Obligatia de a face. Decizia nr. 1662/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1662/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 3221/2/2014

Dosar nr._ (Număr în format vechi 1103/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1662/2014

Ședința publică de la 02 Octombrie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE A. C.

JUDECĂTOR L. C. S.

JUDECĂTOR Ș. C. C.

GREFIER C. G. MIGLEȘ

Pe rol contestația în anulare formulată de contestatorii M. I. și M. G. împotriva deciziei civile nr.978/14.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . SRL și . SRL.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorii M. I. prin avocat V. C. cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 21 și intimata . SRL prin avocat D. P. L. cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 13, lipsind intimata . SRL.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții atașarea dosarului de fond.

Curtea constată că la fila 9 dosar prin întâmpinare intimata . SRL a invocat excepția nulității contestației în anulare.

Intimata . SRL, prin apărător, solicită admiterea excepției nulității având în vedere că nu este motivată contestația în anulare potrivit dispozițiilor art.317-318 Cod procedură civilă.

Contestatorii, prin apărător, solicită respingerea excepției întrucât la data depunerii contestației, hotărârea nu era motivată.

Curtea, după deliberare, respinge excepția nulității contestației în anulare, având în vedere că, contestația a fost motivată, motivele acesteia regăsindu-se la dosar.

Intimata . SRL, prin apărător, depune la dosar dovada efectuării cheltuielilor de judecată.

Părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea acordă cuvântul pe contestația în anulare.

Contestatorii, prin apărător, arată că potrivit dispozițiilor art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța nu s-a pronunțat cu privire la faptul că părțile contestatoare au dublă calitate. D. S. putea face racordarea numai cu acceptul scris al contestatorilor care sunt proprietari. Solicită admiterea contestației în anulare, respingerea recursului D. S., respingerea recursului S. P. G. SRL și admiterea recursului contestatorilor, modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului D. S. ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește capătul de cerere de acordare de daune morale în valoare de 100.000 lei, fără cheltuieli de judecată. Depune note scrise la dosar.

Intimata . SRL, prin apărător, solicită respingerea contestației în anulare. Arată că motivul prevăzut de dispozițiile art.318 teza a II-a nu se regăsește în speță, decizia fiind pronunțată în recurs. Motivele la care contestatorii se referă nu sunt corelate cu motivul contestației. Cu cheltuieli de judecată.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra contestației de față reține următoarele:

Prin decizia civilă nr.978/14.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă in dosarul nr._ a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâtă . SRL împotriva deciziei nr.239/06.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă, s-au respins recursurile formulate de recurenții M. I., M. G. și . SRL împotriva aceleiași decizii, ca neîntemeiate și a fost schimbată decizia nr.239/6.11.2013 in sensul că s-a admis apelul formulat de . SRL, s-a respins apelul formulat de M. I. și M. G., s-a schimbat in tot sentința civilă nr.1617/18.02.2013 in sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, s-a respins acțiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate și s-a respins cererea de chemare in garanție ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a recurenților reclamanți M. I., M. G., invocate de către recurenta-pârâtă S.C. D. S. Rețele S.R.L.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 737 din 20.02.2001 la BNP M. D., reclamanții M. G. și M. I. au dobândit în deplină proprietate și posesie de la M. E., M. I. și D. P. un imobil teren în suprafață de 109,81 mp. Potrivit mențiunilor contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 779/21.02.2001de BNP M. D. reclamanții au achiziționat, împreună cu vecinii acestora ( file 12-15 dosar fond) o suprafață de teren de 35 mp – desemnată ca fiind Lotul 37.

În anul 2008 pârâta . a încheiat Contractul de proiectare și execuție extinderi și branșamente aferente de gaze naturale nr. 3526-_/30.04.2008 cu . SRL, acesta urmând să realizeze accesul la sistemul de distribuție a gazelor naturale a unor imobile construite pe .-33 prin dezvoltarea unor extinderi de rețea, extindere realizată inclusiv pe terenul care face obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.779/21.02.2001de BNP M. D., în suprafață de 35 mp, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în fața primei instanțe

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea a constatat că terenul pe care se află conducta de gaze a pârâtei este drumul de servitute creat de proprietarii loturilor de la nr. 29-33, pe ., București, astfel cum sunt identificați prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 779/21.02.2001 de BNP M. D., imobil asupra căruia fiecare coproprietar are o cotă de 1/25, cotă care nu este individualizată material, și asupra căruia nu s-a sistat starea de indiviziune.

În ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâtei la desființarea extinderii de rețea, Curtea apreciază că, spre deosebire de proprietatea exclusivă, care, potrivit art.480 Cod civ. este dreptul pe care îl are o persoană de a se bucura și de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolute în cazul în care bunul aparține mai multor proprietari, ale căror drepturi nu sunt limitate asupra unei părți materiale din bun, ci numai asupra unor cote abstracte, dreptul fiecărui coindivizar afectează totalitatea bunului. De aceea, coindivizarul nu poate dispune decât de cota sa abstractă, fără a avea dreptul să transforme modul de folosință sau să facă acte de administrare, chiar și în folosul comun, decât cu acordul tuturor coproprietarilor, deoarece, prin executarea unor asemenea lucrări, s-ar aduce o știrbire a dreptului de proprietate al celorlalți.

În consecință, un coproprietar, nu poate solicita efectuarea anumitor lucrări într-o modalitate definitivă asupra bunului aflat în proprietate comună, decât cu acordul tuturor Este cazul solicitării reclamanților de a se desființa extinderea de rețea realizată de către pârâta . pe terenul asupra cărora aceștia au doar o cotă de 1/25, fără a face dovada existenței consimțământului tuturor coproprietarilor.

Dacă în regimul proprietății exclusive proprietarul este îndreptățit să dispună de bunul său, în schimb, în cazul în care bunul sau o parte din el aparține mai multor proprietari, ale căror drepturi nu sunt concretizate asupra unei părți din bun, coproprietarul nu poate dispune decât de cota sa abstractă, fără a avea dreptul să transforme modul de folosință sau să îndeplinească acte de administrare, chiar și în folosul comun, decât cu acordul tuturor, instanța apreciind că orice act îndeplinit fără respectarea acestui principiu reprezintă, în mod evident, o știrbire a dreptului de proprietate al celorlalți.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că în mod nelegal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active, soluție menținută și prin decizia instanței de apel. Reținând că este întemeiat acest motiv de recurs invocat de către recurenta-pârâtă S.C. D. S. Rețele S.R.L., dar și caracterul și efectele produse prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, Curtea nu a mai analizat celelalte motive de recurs invocate în cauză.

Împotriva acestei decizii contestatorii M. I. și M. G. au formulat contestație in anulare, solicitând admiterea acesteia și respingerea recursului . SRL ca nefondat.

In motivarea contestației s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat pe faptul că M. I. și M. G. au dublă calitate procesuală activă, fiind proprietarii terenului cu o cotă indiviză de 1/25, cât și proprietarii conductei de gaz de pe ., având dublă calitate procesuală activă, . SRL trebuia să le ceară acordul pentru a efectua extinderea conductei pe proprietate privată, conform expertizei tehnice.

Arată contestatorii că la data la care s-au racordat la conducta stradală au achitat față de investitorul inițial dl.Motamed Maghreb o despăgubire bănească, iar acesta a dat o declarație in fața unui notar, fiind mulțumit de suma dată.

Pe cale de consecință au devenit proprietarii conductei de gaz de pe .-33, iar cine se racorda la conducta de gaz trebuia la rândul lor să-i despăgubească.

Prin urmare nu are nicio legătură cu cotele de proprietate.

In drept s-au invocat prevederile art.318 teza a II-a C.pr.civ.

Intimata S. P. G. SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat nulitatea contestației in anulare față de împrejurarea că aceasta nu este motivată in fapt și in drept, contestatorii neindicând motivele limitativ prevăzute de lege in art.317-318 C.pr.civ.

In drept s-au invocat prevederile art.105 alin.2, art.317-318, art.320 alin.2 C.pr.civ.

In ședința publică din 2.10.2014 Curtea a respins excepția nulității contestației in anulare.

Analizând decizia contestată prin prisma motivelor invocate de contestatori și in raport de actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:

Contestatorii și-au întemeiat contestația in anulare pe dispozițiile art.318 teza a II-a C.pr.civ, potrivit cărora hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație(…) când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai in parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

In cauza de față, contestatorii invocă faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe faptul că au dublă calitate procesuală activă fiind atât proprietarii terenului cu o cotă de 1/25, cât și proprietarii conductei de gaz de pe .> Curtea constată că cei doi contestatori au formulat recurs împotriva deciziei 239/6.11.2013 a Tribunalului București prin care au criticat soluția instanței de apel sub aspectul diminuării daunelor morale de la 100.000 la 10.000 lei. Prin urmare, prin recursul contestatorilor, instanța de recurs nu a fost învestită cu un motiv de modificare sau casare referitor la calitatea procesuală activă a acestora raportat la dubla lor calitate de proprietari asupra terenului și asupra conductei de gaz.

Astfel, față de formularea clară a textului legal, contestația poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv cu care a fost învestită, iar dubla calitate de proprietari ai contestatorilor nu a reprezentat un motiv de recurs, fiind doar un argument folosit pentru susținerea motivului de recurs invocat de contestatori.

Având in vedere aceste considerente, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru formularea contestației in anulare specială, motiv pentru care in temeiul art.318 C.pr.civ o va respinge ca neîntemeiată.

In temeiul art.274 C.pr.civ, Curtea va obliga contestatorii, căzuți in pretenții, la plata către intimata . SRL a sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform facturilor fiscale nr.247/01.10.2014 și 158/12.206.2014 (filele 23-26 dosar).

PENTRU ACETE MOTIVE

ÎN NUMELEL LEGII

DECIDE

Respinge contestația in anulare formulată de contestatorii M. I. și M. G. împotriva deciziei civile nr.978/14.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . SRL și . SRL, ca neîntemeiată.

Obligă contestatorii M. I. și M. G. la plata către intimata . SRL a sumei de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată in ședință publică azi 2.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A. C. L. C. Ș. C.

S. C.

GREFIER

C. G. MIGLEȘ

Red.jud.A.C/thred.A.C

2 ex/4.11.2014.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligatia de a face. Decizia nr. 1662/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI