Radiere. Decizia nr. 340/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 34755/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 667/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.340/2014
Ședința publică de la 19 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva Sentinței civile nr.233 din 22.01.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI, prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și S.C. S. I. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata S.C. S. I. S.R.L., prin avocat F. L., cu împuternicirea avocațială nr._/2014, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata S.C. S. I. S.R.L., prin avocat, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimata S.C. S. I. S.R.L., prin avocat, solicită respingerea apelului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, susține că, potrivit art. 458 Noul Cod de procedură civilă, căile de atac pot fi exercitate numai de către părțile din proces și numai în cazurile expres reglementate, de către alte persoane. Or, apelanta a declarat apel în temeiul prevederilor art.60 alin.2 din Legea nr. 31/1990, respectiv a dispozițiilor art. 237 din aceeași lege, care nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Pe fond, susține că din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că există vreun titlu de creanță care să statueze calitatea de creditoare a apelantei, respectiv cea de debitoare a societății.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
P. sentința civilă nr. 233/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ a fost admisă cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului având ca obiect radierea din registrul comerțului a persoanei juridice S.C. S. I. S.R.L., dispunându-se totodată înregistrarea hotărârii în Registrul Comerțului, comunicarea sentinței către Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și măsurile de publicitate prevăzute de lege.
În motivarea sentinței, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.237 alin.8 din Legea nr.31/1990 pentru a dispune radierea societății pârâte. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar și din referatul întocmit rezultă că societatea pârâtă a fost dizolvată conform hotărârii judecătorești pronunțată de Tribunalul București, hotărâre rămasă irevocabilă cu mai mult de 6 luni anterior promovării cererii de radiere. Nici societatea și nici o altă persoană interesată nu au solicitat numirea unui lichidator conform dispozițiilor art.237 alin.7 din lege.
Împotriva acestei soluții, a declarat apel Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1, solicitând modificarea hotărârii pronunțate în sensul respingerii cererii de radiere ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea de dizolvare nu i-a fost comunicată pentru a putea formula recurs și a solicita numirea unui lichidator, în vederea recuperării creanței, astfel cum revăd dispozițiile art. 237 alin. 3 din Legea nr.31/1990.
Societatea în cauză figurează în evidențele AFP Sector 1 cu debite neachitate la bugetul național consolidat în cuantum de_ lei.
Radierea din Registrul Comerțului a societății ar duce la imposibilitatea recuperării debitelor și ar prejudicia bugetul de stat.
Potrivit dispozițiilor articolului unic alin. 4 din Legea nr. 428/2002, radierea este nulă de drept în cazul societăților comerciale cu datorii inclusiv la bugetul de stat.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă.
Intimata S.C. S. I. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității apelului, în subsidiar, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în ce privește excepția invocată, că art. 60 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, în temeiul căruia a formulat apel apelanta nu este incident în prezenta speță și nu-i dă acesteia posibilitatea de a formula apel, întrucât, potrivit alin. 1 al aceluiași art. „încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerțului sunt executorii și sunt supuse numai apelului", iar nu hotărârile judecătorești prin care s-a dispus radierea unei societăți comerciale.
Legea societăților comerciale nr. 31/1990 prevede în mod expres ca „orice persoană interesată poate face numai apel împotriva hotărârii de dizolvare", în cuprinsul legii nefiind cuprinsă o normă potrivit căreia o persoana interesată, alta decât părțile ce au participat la judecată în fond a cauzei, să poată face apel împotriva hotărârii de radiere, cum este cazul de față.
Apelanta nu a avut la fondul cauzei calitatea de parte, neputând exercita calea de atac a apelului în raport de disp. art. 478 alin. 1 N.C.P.C. potrivit căruia prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fata primei instanțe. Apel pot declara persoanele care au avut calitate de parte în proces Ia judecata în primă instanța (reclamant, pârât, intervenient).
Pe fondul apelului, intimata a arătat că apelanta a susținut, fără a proba, faptul că nu i-a fost comunicată hotărârea de dizolvare a societății, pentru a putea formula apel.
De altfel, aceasta susținere este și nefondată întrucât este de notorietate faptul ca Oficiul N. al Registrului Comerțului transmite situația societăților dizolvate către Administrația Fiscală, tocmai pentru ca aceasta să verifice dacă societatea dizolvată are datorii fiscale, în vederea demarării procedurii speciale prevăzute de art. 237 alin. 7 privind numirea lichidatorului și recuperarea creanțelor datorate.
Atâta vreme cât apelanta invocă existența unei obligații fiscale restante în sarcina intimatei, are calitatea de „persoană interesată" în înțelesul art. 237 alin. 5 din lege și putea să facă apel împotriva sentinței de dizolvare în 30 de zile de la data efectuării publicității, respectiv de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii, potrivit aceluiași text de lege.
În drept, a fost invocat art. 205 și urm. Noul cod de procedură civilă.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele :
Referitor la excepția inadmisibilității apelului, Curtea are în vedere caracterul necontencios al procesului de față, în raport de care sunt aplicabile dispozițiile art. 534 alin. 4 NCPC, potrivit căruia apelul poate fi exercitat de orice persoană interesată, nu doar de părți.
În condițiile în care intimata a pus în discuție doar inadmisibilitatea apelului formulat față de lipsa calității de parte a apelantei, iar nu și lipsa de interes, Curtea nu va analiza și această condiție de exercițiu, urmând să respingă, față de cele arătate la paragraful anterior, excepția invocată.
În ce privește fondul cauzei, Curtea are în vedere că societatea intimată a fost dizolvată în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, pentru nedepunerea în termenul legal a situațiilor financiare anuale, prin Sentința civilă nr. 1266/31.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
În cazul societăților dizolvate pe cale judiciară potrivit dispozițiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990, pentru asigurarea certitudinii cu privire la situația juridică a societății și protejarea intereselor terților și a comerțului în general, legiuitorul a oferit oricărei persoane interesate posibilitatea de a solicita numirea unui lichidator, dacă asociații nu au procedat la numirea unui lichidator în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare.
Succesiunea celor două termene de câte trei luni în interiorul cărora asociații sau persoanele interesate pot solicita numirea unui lichidator are drept scop respectarea, cu prioritate, a regulii potrivit căreia numirea lichidatorului se face de către asociați cu respectarea principiului unanimității, prevăzută de art. 262 alin. 1 din lege, fără împiedicarea persoanelor interesate, în special creditori, să poată solicita declanșarea procedurii de lichidare.
Potrivit art. 237 alin. 8 din aceeași lege coroborat cu dispozițiile OUG nr. 116/2009, dacă nu s-a solicitat, în condițiile alin. 7, numirea unui lichidator în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin. 7, persoana juridică se radiază, prin hotărârea instanței de la sediul societății.
P. urmare, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în speță, recurenta, ca persoană interesată, avea posibilitatea recuperării creanțelor bugetare invocate în cadrul procedurii lichidării, determinate de dizolvarea anterioară a societății intimate, scop în care avea și posibilitatea de a solicita numirea unui lichidator, în condițiile și termenele legale.
Dispozițiile Legii nr. 428/2002 de aprobare a OUG nr. 181/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 314/2001 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât actul normativ invocat de recurentă se referă la sancțiunea dizolvării de drept și radierii societăților comerciale care nu și-au majorat în termen legal capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990. Or, în speță, societatea intimată a fost dizolvată pe un alt temei legal, respectiv art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Față de cele reținute, Curtea constată că toate cerințele legale care atrag aplicarea dispozițiilor art. 237 alin. 8 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, au fost îndeplinite, legiuitorul instituind o procedură legală de dizolvare și radiere a societăților comerciale cu termene precise tocmai pentru a asigura previzibilitatea situației juridice a acestora în interesul general al protejării comerțului.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că susținerile apelantei nu sunt întemeiate, astfel că, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția inadmisibilității apelului.
Respinge apelul formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, cu sediul în București, . Gerota nr.13, sector 2, împotriva Sentinței civile nr.233 din 22.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI, prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 3 și S.C. S. I. S.R.L., cu sediul în București, ..38, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./30.05.2014
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București
Președinte:C. R.E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1542/2014. Curtea de Apel... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3312/2014. Curtea de... → |
|---|
