Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3312/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3312/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 18826/3/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 768
Ședința publică de la 09.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta ., împotriva sentinței civile nr.3312 din 24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . și ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de Domnul consilier juridic M. S. S., cu delegație la dosar, intimata ., reprezentată de Doamna avocat P. A., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata ., reprezentată de Doamna consilier juridic B. N., cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul intimatei . depune la dosar încheierea din 16.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._/3/2014, având ca obiect constatare nulitate act, prin care s-a dispus suspendarea acestuia până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale privind suspendarea obligațiilor de plată prevăzute de contractele de închiriere încheiate cu ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului asupra fondului ce face obiectul dosarului nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă, având ca obiect constatare nulitate act, cu cheltuieli de judecată. Susține că a fost încălcată o normă de ordine publică, respectiv cea a soluționării cu celeritate a unei cauze urgente. Arată că sentința a fost pronunțată și motivată cu depășirea termenului prevăzut de art. 998 NCPC. Susține că prin încălcarea acestei norme partea pe care o reprezintă a fost împiedicată să-și valorifice niște drepturi procesuale și opinează că acesta ar fi un motiv de anulare a sentinței atacate. Pe fondul cauzei consideră că instanța fondului a reținut și motivat în mod greșit lipsa calității procesuale pasive a ., faptul că nu s-a aplecat deloc asupra înscrisurilor depuse la dosar și nici asupra concluziilor orale formulate de apelantă. Susține că drepturile și obligațiile intimatei . din contractele de închiriere încheiate cu apelanta au un singur izvor de drept respectiv contractul de concesiune de lucrări publice nr. 4390 din 02.06.2008. Menționează că solidaritatea obligațională a concesionarului existentă în cadrul contractului de concesiune se menține și în contractele încheiate de către concesionar cu furnizorii de rețele de comunicații electronice. Însăși intimata . își recunoaște, prin contractele de închiriere încheiate cu apelanta, apartenența la și dependența față de .. Solicită, de asemenea, admiterea cererii de suspendare a obligațiilor de plată prevăzute de contractele de închiriere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului asupra fondului. Arată că instanța, reținând doar susținerile intimatelor și fără să analizeze înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a pronunțat în mod greșit că în cazul de față nu sunt îndeplinite condițiile aparenței dreptului, a urgenței și a neprejudecării fondului. Instanța de fond trebuia să dea eficiență și prioritate aplicării art. 10 alin. 3 și art. 38 alin. 3 din Legea nr. 154/2012 privind regimul infrastructurii rețelelor de comunicații electronice. În cauza de față instanța nu este investită să analizeze natura juridică a avizului ANCOM ci dreptul apelantei consfințit de lege de a solicita intimatelor modificarea contractelor deja încheiate cu acestea. Solicită suspendarea integrală a obligațiilor de plată, în condițiile în care, apelanta este îndreptățită să plătească mai puțin decât ceea ce este stipulat în contractele încheiate cu . în calitatea sa de companie de proiect a concesionarului .. Cu privire la urgența măsurii, arată că apelanta a suferit prejudicii materiale importante, iar iminența acestora se va extinde până când intimatele vor respecta obligațiile legale ce le sunt impuse de Legea nr. 154/2012 și avizul ANCOM. Motivul pentru care iminența pagubei materiale și viitoare suferită de apelantă este previzibilă și mai mult decât atât cuantificabilă la suma de 32.000 de euro pe lună. Din corespondența depusă la dosarul cauzei rezultă opinia juridică a intimatei . și a intimatei . de a nu modifica clauzele contractuale astfel încât să dea eficiență prevederilor legale și în mod abuziv a blocat accesul apelantei la aplicația NIMS ca element de constrângere, ceea ce a dus la pierderea clientelei apelantei.
Apărătorul intimatei . solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Susține că nerespectarea termenului de 48 de ore prevăzut pentru redactare nu poate afecta valabilitatea hotărârii pronunțate, nefiind sancționată cu nulitatea hotărârii, având în vedere că este un termen relativ. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a . arată că aceasta nu este asociat unic al ., ci . este o societate pe acțiuni în care . deține sub 1% din acțiuni. Cu privire la aparența dreptului, aceasta nu este în favoarea apelantei, deoarece nu ANCOM stabilește condițiile de acces la infrastructură, ci acestea vor fi stabilite după emiterea avizului de către Primăria Municipiului București, avizul fiind un act administrativ. Cu privire la urgență susține că nu vede care este urgența în condițiile în care apelanta achită încă din anul 2009 tarifele prevăzute în contract, iar afacerea s-a dezvoltat apelanta făcând chiar achiziții de alte companii. Situația apelantei nu este nici măcar îngrijorătoare deoarece aceasta are prețurile construite în funcție de costurile care le are de mai mulți ani și nu au intervenit majorări ale tarifelor în ultimul an care să fi dat peste cap bugetul apelantei și care să justifice urgența. În privința blocării accesului la aplicația NIMS arată că aceasta este o aplicație soft care asigură evidența segmentelor de infrastructură și a fost realizată pentru .. Intimata . a oferit accesul la aplicație și operatorilor de telecomunicații neavând obligația să asigure accesul la aceasta. Prin blocarea accesului de fapt apelanta nu mai are o imagine facilă a infrastructurii închiriate, ci trebuie să verifice propriile evidențe.
Reprezentantul intimatei . solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală. Arată că partea pe care o reprezintă nu este parte în convențiile încheiate între apelantă și intimata ., iar împrejurarea că aceasta ar avea calitatea de concesionar în contractul de concesiune nu îi justifică calitatea procesuală pasivă întrucât raportul juridic dedus judecății este reprezentat de contractele de închiriere de tubele și branșamente și de contractele de închiriere de racorduri în care . nu figurează ca parte contractantă. Mai arată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3312/24.06.2014 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . și s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Între reclamanta I. G. SRL și pârâta N. T. SA au fost încheiate contractul de închiriere tubete nr.008/09.02.2009, contractul de închiriere tubete nr. 63/B74C/11002C din data de 01.09.2010, contractul de închiriere branșamente nr.016/11.02.2009, contractul de închiriere racorduri nr. 63/B74E/11053C din data de 01.09.2010, contractul de închiriere tubete nr.008/09.02.2009, Contractul de închiriere branșamente nr.016/11.02.2009, contractul de închiriere tubete nr.63/B74C/11002C din data de 01.09.2010, contractul de închiriere racorduri nr. 63/B74E/11053C din data de 01.09.2010, contractul de închiriere tubete nr.63/B74C/11002C din data de 01.09.2010, cu actele adiționale aferente (filele 31-76).
Aceste contracte au fost încheiate de către pârâta N. T. SA în calitatea sa de concesionar al lucrărilor publice pentru execuția și administrarea rețelei metropolitane de fibră optică de telecomunicații a Municipiului București, conform procedurii de atribuire nr. 3391/1/25.09.2007 al Comisiei de Evaluare, în temeiul prevederilor OUG nr. 34/2006. Contractul de concesiune a fost încheiat ca anexa la HCGMB nr. 108/2008 între Municipiul București în calitate de concedent și . și afiliatul său N. T. SRL, ambele societăți având calitatea de concesionar (filele 164-191).
Prin cererea de ordonanță președințială formulată, reclamanta I. G. SRL a solicitat suspendarea obligațiilor de plată asumate în temeiul contractelor menționate anterior ca urmare a emiterii la data de 30.05.2013 de către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (prescurtat ANCOM) a Avizului nr.DER/928/30.05.2013 privind condițiile tehnice și economice în care se realizează accesul furnizorilor de rețele de comunicații electronice la infrastructura „Rețelei metropolitane de fibră optică a municipiului București pentru telecomunicații – N. (filele 138-162).
S-a susținut că prin acest Aviz, până la definitivarea ofertei de referință a concesionarului U. prin compania sa de proiect N. T. și până la avizarea acestei oferte de referință de către ANCOM, toate clauzele referitoare la tarife din contractele încheiate între N. T., în calitate de companie de proiect a U. și furnizorii de rețele de comunicații electronice, printre care și reclamanta, sunt declarate nelegale și pe cale de consecință anulate, singura condiție economică rămasă în vigoare fiind cea referitoare la tarifele maximale prevăzute în Contractul de concesiune și confirmate de autoritatea de reglementare ANCOM, respectiv cele prevăzute la pct. VII. I. 13 din Avizul conform nr.DER/928 din data de 30.05.2013. S-a menționat în acest sens faptul că ANCOM a impus prin Avizul conform anumite condiții, relevant fiind faptul că tarifele practicate de N. T. nu trebuie să depășească 85 de euro/km/lună, fără TVA, pentru serviciul de închiriere tubetă, inclusiv pentru serviciile furnizate până acum de N. T. sub denumirea de „racord"; 22 de euro/km/lună, fără TVA, pentru serviciul de închiriere fibră optică neechipată (dark fiber), inclusiv pentru serviciile furnizate până acum de N. T. sub denumirea de „branșament FTTB".
Împotriva Avizului conform nr.DER/928 din data de 30.05.2013, pârâta . a formulat cerere prin care a solicitat suspendarea efectelor Avizului, până la soluționarea definitivă de către instanța de fond a cererii având ca obiect revocarea Avizului ANCOM, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel București Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal. Prin sentința civilă nr. 2812/26.09.2013, pronunțată în acest dosar, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect suspendarea și anularea Avizului conform nr.DER/928 din data de 30.05.2013 al ANCOM. În motivarea sentinței, instanța de contencios administrativ a reținut că avizul ANCOM nu are caracterul unui act administrativ în accepțiunea art. 1 lit. c din legea nr. 544/2004, fiind lipsit de unul dintre elementele definitorii ale acestuia, astfel încât nu are aptitudinea legală de-a produce prin el însuși efecte juridice. Aceasta întrucât acest aviz reprezintă o operațiune procedurală anterioară emiterii actului administrativ de către Municipiul București, ce creează obligația acestei din urmă entități de-a emite actul administrativ prin care se stabilesc condițiile tehnice și economice în care se realizează accesul la infrastructură al furnizorilor de rețele de comunicații electronice.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. G. S.A., tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a învestit instanța de judecată cu o solicitare de suspendare a obligațiilor de plată asumate în temeiul contractelor menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și atașate acesteia (filele 31-76). Însă, observând părțile contractante ale acestor convenții, acestea au fost încheiate între reclamantă și pârâta ., dar nu și cu pârâta U. G. S.A.
Reclamanta a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtei U. G. S.A prin faptul că aceasta ar avea calitatea de concesionar iar pârâta . având doar calitatea de afiliat al acesteia, respectiv companie de management, dar explicația nu poate fi însă primită pentru cel puțin două considerente.
În primul rând, raportul juridic litigios dedus judecății este reprezentat de contractele de închiriere tubete și branșamente și contractele de închiriere racorduri, în care, parte contractantă nu figurează pârâta U. G. S.A, astfel încât consecințele juridice ale cererii de chemare în judecată nu se pot răsfrânge asupra patrimoniului acestei societăți, cu atât mai mult cu cât cele două societăți au un patrimoniu distinct, reprezentând entități juridice distincte.
În al doilea rând, contractul de concesiune încheiat cu concedentul Municipiul București, nu reprezintă raportul juridic care constituie temeiul juridic al cererii de chemare în judecată. Și chiar în măsura în care acest contract de concesiune stă la baza încheierii contractelor de închiriere, s-a reținut că acestea au fost încheiate în considerarea calității de concesionar a pârâtei N. T. SA, calitate menționată expres în cuprinsul contractului de concesiune depus la dosar (filele 164-191).
În ceea ce privește solicitarea de suspendare a obligațiilor de plată a reclamantei, s-a reținut că ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun. Astfel, potrivit disp. art. 996 C.proc.civ., cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor dispuse, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Instanța a apreciat că aceste condiții nu se justifică în totalitate în cauza de față.
Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea primei condiții, respectiv aparența dreptului, s-a reținut că reclamanta justifică aparența dreptului său prin încercarea sa de renegociere a contractelor prin care îi sunt impuse obligații de plată, având în vedere caracterul nelegal, în opinia sa, al respectivelor obligații de plată, determinată de adoptarea la data de 30.05.2013 de către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (prescurtat ANCOM) a Avizului nr.DER/928/30.05.2013 privind condițiile tehnice și economice în care se realizează accesul furnizorilor de rețele de comunicații electronice la infrastructura „Rețelei metropolitane de fibră optică a municipiului București pentru telecomunicații – N..
Instanța a considerat că nu se poate erija în instanța de control judiciar al sentinței pronunțate de Curtea de Apel București Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, fiind obligată a lua în considerare la pronunțarea prezentei sentințe faptul că avizul ANCOM pe care reclamanta își fundamentează aparența dreptului nu poate fi considerat a produce efecte juridice.
În consecință, s-a apreciat că reclamantul nu poate justifica și nici nu poate forma convingerea instanței în sensul că măsura solicitată a fi adoptată prezintă toate garanțiile de justețe și de conformitate cu dispozițiile legale și contractuale dintre părți, din moment ce din probele administrate în cauză rezultă că dimpotrivă, aparența dreptului este în favoarea pârâtei N. T. SA. Cu alte cuvinte, din moment ce în privința garanțiilor de legalitate ale contractelor ale căror efecte se solicită a fi suspendate nu a fost justificată nicio încălcare a acestora, o astfel de măsură ar prejudicia interesele patrimoniale ale pârâtei, fără ca pentru aceasta să existe nici măcar o aparență de legalitate.
S-a apreciat că nici condiția privind existența urgenței măsurii solicitate nu este îndeplinită. Reclamanta evocă drept argumente ale primei ipoteze, respectiv păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere faptul că prin contractele de închiriere încheiate cu pârâta N. T. SA i se impune acesteia plata unor tarife declarate nelegale prin avizul conform DER/928/30.05.2013 al ANCOM. În ceea ce privește obligativitatea acestui aviz, sunt însă aplicabile și acestei condiții mutatis mutandis argumentele reținute anterior, respectiv că nu se poate imputa pârâtei reaua credință în aplicarea unor tarife și facturarea în mod corespunzător a acestora.
În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că pârâta N. T. SA îi blochează accesul la aplicația NIMS, aducându-i astfel grave perturbări în activitatea comercială și prejudiciind în același timp utilizatorii finali prin întârzierea nejustificată a accesului acestora la serviciile de comunicații electronice, instanța a considerat că o astfel de ipoteză nu poate fi primită având în vedere că nu își găsește suport probator în cadrul probelor administrate în cauză.
Teza privind existența unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara nu poate în opinia instanței reprezenta un just motiv pentru reținerea ca incidentă în cauză a condiției urgenței. Justificarea oferită de către reclamantă acestei condiții constă în invocarea de către aceasta a unui pretins prejudiciu în cuantum de 347.986,64 euro, reprezentată în viziunea acesteia de lipsa veniturilor virate pârâtei și care îi sunt pretinse în mod nedatorat.
Însă instanța a reținut că aceste sume au fost achitate pârâtei în temeiul contractelor încheiate cu aceasta, astfel încât există o justificare legală a plății sumelor, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că plățile ar fi fost efectuate nedatorat. Astfel, pe lângă faptul că avizul ANCOM nu poate constitui suficient temei pentru suspendarea executării contractelor în discuție, chiar prin eliminarea acestui argument prezenta cerere nu poate fi primită. Astfel, reclamanta solicită suspendarea integrală a obligațiilor de plată în condițiile în care nici măcar prin avizul conform al ANCOM nu s-a reținut că aceasta ar fi scutită de orice obligații de plată.
Tribunalul a considerat că solicitarea reclamantei este neîntemeiată întrucât intervenția instanței în contractul încheiat între părți ar aduce atingere principiului libertății contractuale, ar lipsi de cauză obligațiile asumate de către pârâta N. T. SA și ar împiedica pârâta să solicite rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată de către reclamantă.
. a declarat apel împotriva acestei sentințe solicitând anularea hotărârii și în rejudecarea cauzei, să se dispună în sensul admiterii cererii de emitere a ordonanței președințiale privind suspendarea obligatiilor de plată, prevăzute în Contractele de închiriere încheiate cu N. T. SA - în calitate de companie de proiect a concesionarului U. G. SA, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului asupra fondului ce face obiectul Dosarului nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București ce are ca obiect constatare nulitate act.
Cu privire la constatarea nulității absolute a Sentinței civile nr.3312/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a Civilă se arată că potrivit art.174 NCPC, un act de procedură - în cazul de față Sentința civilă atacată - este lovit de nulitate dacă este efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, iar nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public.
Hotărârea nr. 3312/24.06.2014 încalcă prevederile art. 998 alin. (4) NCPC., deoarece instanța competentă care a soluționat o cerere de ordonanță președințială este obligată să se pronunțe imediat, putând amâna pronunțarea cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței să se facă în cel mult 48 de ore de la pronunțare. O altă critică invocată este aceea că instanța de fond a reținut în mod greșit că apelanta reclamantă nu a justificat calitatea procesuală a pârâtului U. G. SA prin existența unei identități între persoana acestuia și cel obligat în raportul litigios dedus judecății, potrivit art.36 NCPC. Învederează că instanța fondului nu s-a aplecat absolut deloc asupra înscrisurilor depuse la dosarul cauzei si nici asupra concluziilor orale .Este însă posibil, atunci când în raportul juridic sunt implicate mai multe subiecte, ca mai multe persoane să fie împreună pârâte [sau intimate] „dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună sau dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură", așa cum arată dispozițiile art.59 NCPC care instituie coparticiparea procesuală. Or, ar fi trebuit observat că drepturile și obligațiile pârâtului N. T. SA din contractele de închiriere au un singur izvor de drept: Contractul de concesiune de lucrări publice nr.4390 din data de 02.06.2008 pentru executarea „Rețelei metropolitane de fibră optică a municipiului București pentru telecomunicații «N.»". Acest Contract de concesiune este încheiat între Municipiul București, în calitate de concedent și U. G. SA [fost U. SYSTEMS SA], împreună cu afiliatul său N. T. SA, ambele în calitate de „concesionar". Procedura de achiziție publică a fost câștigată de către U. G. SA [pag.4 ultimul paragraf din Contractul de concesiune], care în calitate de asociat unic, deci de organism decizional, a înființat „Societatea de administrare "N. T. SA în scopul realizării și exploatării „Rețelei N." [definiția de la pct.36, pag.10 din Contractul de concesiune], realizându-se astfel solidaritatea obligatională instituită prin Contractul de concesiune. Conform acestui Contract de concesiune, ambele companii [U. G. SA și N. T. SA], respectiv pârâții din prezenta cauză, sunt laolată denumiți generic în cuprinsul contractului drept „Concesionarul", în sarcina lor fiind stabilite în mod solidar următoarele drepturi și obligații: - la art.5.1.8.1 obligația de a „concepe si implementa contracte de închiriere de tubulatură, fibră optică sau de impulsuri în vederea încheierii acestor contracte cu Clienții" și dreptul să „impună în contractele cu operatorii de telecomunicații obligația acestora de a nu subînchiria infrastructura N.",
-la art. 6.24.3 dreptul „să actualizeze tarifele practicate" și obligația „să stabilească tarifele cu respectarea prevederilor legale aplicabile".
Or, nu doar în virtutea premizei că decizia aparține în totalitate asociatului unic al unei societăți comerciale, ci și prin aplicarea principiului subsidiarității, apare ca evident faptul că această solidaritate obligațională a concesionarului existentă în cadrul Contractului de concesiune se menține și în contractele încheiate de către concesionar cu furnizorii de rețele de comunicații electronice, precum apelanta. Mai mult decât atât, din Certificatele constatatoare emise de către ONRC și aflate la dosarul cauzei reiese faptul că U. G. SA este acționar al N. T. SA, iar membrii consiliului de administrație ai U. G. SA sunt în același timp și membrii ai consiliului de administrație al N. T. SA, rezultând astfel fără putință de tăgadă legătura de dependență și de decizie dintre cele două persoane juridice, U. G. SA fiind cea care controlează în mod direct N. T. SA, iar ca o consecință firească, patrimoniul U. G. SA fiind afectat și direct proporțional cu patrimoniul N. T. SA. Prin urmare, chiar dacă pârâtul U. G. SA nu apare in mod direct si explicit ca parte contractantă în contractele de închiriere de infrastructură N., totuși în prezentul proces trebuie să opereze instituția coparticipării procesuale pasive, cei doi pârâți având drepturi și obligații comune, cu aceeași cauză și în strânsă legătură.. Instanța a reținut în mod complet eronat că apelanta își întemeiază aparența dreptului exclusiv pe Avizul ANCOM nr. DER/928/30.05.2013 .Hotărârea judecătorească menționată [Sentința civilă nr.2812/2013] se află deja în faza de recurs pe rolul înaltei Curți de Casație și justiție, unde poate fi casată în totalitate și atunci toate hotărârile ulterioare care s-au bazat pe considerentele unei hotărâri casate sunt supuse revizuirii.Instanța de fond trebuia să dea eficiență si prioritate aplicării art. 10 alin. (3^ și art. 38 alin. (3) din Legea nr.154/2012 privind regimul infrastructurii rețelelor de comunicații electronice. Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 154/2012, condițiile tehnice și economice în care se realizează accesul la infrastructură al furnizorilor de rețele de comunicații electronice, precum apelanta se stabilesc cu avizul conform al ANCOM . Potrivit art. 38 alin. (3) din Legea nr. 154/2012, furnizorii de rețele de comunicații electronice [printre care și subscrisa] au dreptul, iar titularii dreptului de concesiune [adică U. G. SA și N. T. SA] au obligația să modifice contractele deja încheiate conform condițiilor tehnice și economice stabilite prin Avizul ANCOM. Apelanta susține că instanța fondului trebuia să observe că nu este investită să analizeze natura juridică a avizului ANCOM, ci dreptul consfințit de lege de a solicita pârâților N. T. SA și U. G. SA modificarea contractelor deja încheiate cu aceștia, drept care se extinde și asupra dreptului de acces la infrastructura N., respectiv asupra sumelor de bani pe care le datorează cu titlu de chirie. Solicită suspendarea integrală a obligațiilor de plată, în condițiile în care, potrivit reglementărilor legale în vigoare, este îndreptățită să plătească mai puțin decât ceea ce este stipulat în momentul de față în contracte. Consideră că în cazul în care dreptul de a cere modificarea contractelor îi aparține, rezultă, fără putință de tăgadă, că și aparența dreptului de a solicita suspendarea obligațiilor de plată stabilite prin aceste contracte este în favoarea apelantei. Prin nerespectarea cu rea-credință de către pârâți a obligației prevăzută la art.38 alin.(3) din Legea nr.154/2012, respectiv de a modifica clauzele cuprinse în contractele deja existente conform condițiilor tehnice și economice de acces la infrastructura N. stabilite prin Avizul conform nr.DER/928 emis de către ANCOM la data de 30.05.2013, apelanta a suferit prejudicii materiale importante, iar iminența acestora se va extinde până când pârâții vor respecta obligațiile legale ce le sunt impuse de Legea nr. 154/2012 și Avizul conform al ANCOM.
S.C. N. T. S.A și . au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită de către reclamanta . cu o cerere de ordonanță președințială îndreptată împotriva pârâtelor . și ., cererea având ca obiect suspendarea obligațiilor de plată prevăzute în contractele de închiriere încheiate de către reclamantă cu pârâta . în calitate de companie de proiect a concesionarului . până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/3/2014 având ca obiect constatare nulitate act. Prin sentința apelată s-a respins cererea de ordonanță președințială ca neîntemeiată, admițându-se totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..
Referitor la prima critica adusă sentinței atacate și anume, că hotărârea este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea dispozițiilor art. 994 alin. 4 din c.p.c respectiv că motivarea hotărârii nu s-a făcut în termenul de 48 de ore, Curtea constată că nu poate fi primită ca valabilă întrucât termenul de 48 de ore pentru redactare este un termen de recomandare iar nesocotirea acestuia nu atrage sancțiunea nulității dat fiind că nu s-a dovedit existența unei vătămări suferite de apelanta prin nerespectarea termenului, vătămare ce nu ar putea fi remediată în alt mod decât prin constatarea nulității hotărârii.
O a doua critică a apelantei privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtele . . pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea obligațiilor de plată asumate de reclamantă în contractele de închiriere încheiate de aceasta cu N. G. SA, astfel că în mod întemeiat a apreciat instanța de fond că nu au fost invocate, justificate și probate motive care să legitimeze calitatea de pârât în ceea ce privește pe ., care nu este parte în contractele de închiriere respective.
În ceea ce privește critica adusă soluției de respingere a cererii de emitere a unei ordonanțe prin care să se suspende obligațiile de plată ale reclamantei din contractele de închiriere încheiate cu pârâta ., Curtea reține că în prezent sunt în vigoare aceste contracte de închiriere de infrastructură de telecomunicații dintre apelanta . și . și în care se prevede în mod evident un anumit preț în schimbul utilizării infrastructurii.
Potrivit prevederilor art.996 alin.1 c.p.c, „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Apelanta susține că aparența dreptului rezultă din nerespectarea de către pârâte a obligației prevăzute de art.38 alin.3 din legea nr.154/2012 și anume de a modifica clauzele cuprinse în contractele deja existente conform condițiilor stabilite prin Avizul conform nr. DER /928 emis de către Ancom la data de 30.05.2013.
Or, instanța de contencios administrativ și fiscal a reținut în cadrul dosarului nr._, prin sentința civilă nr. 2812/26.09.2013 având ca obiect suspendarea și anularea Avizului Ancom că acesta nu are caracterul unui act administrativ și deci nu are aptitudinea legală de a produce prin el însuși efecte juridice în lipsa adoptării de către Municipiul București a actului administrativ prin care se stabilesc condițiile tehnice și economice în care se realizează accesul la infrastructură al furnizorilor de rețele de comunicații electronice.
Curtea consideră că invocarea dispozițiilor art. 38 alin. 3 din legea nr.154/2012 nu justifică urgența și temeinicia cererii de ordonanță președințială privind suspendarea obligațiilor de plată a chiriei asumate prin contractele încheiate cu pârâta N. G. SA, întrucât textul de lege are în vedere modificarea clauzelor contractuale ceea ce presupune acordul de voință al ambelor părți contractante și totodată, stabilirea prealabilă a condițiilor tehnice și economice de acces la infrastructură de către titularul dreptului de administrare, respectiv Municipiul București.
Curtea apreciază că în mod corect a constatat instanța fondului că prin cererea de ordonanță președințială reclamanta nu pretinde ocrotirea unui drept al său și nici prevenirea unei pagube care nu s-ar putea repara altfel, ci, dimpotrivă, implică intervenirea instanței în contractul părților,în sensul suspendării executării obligațiilor de plată asumate de reclamantă și lipsirii de „cauză” a obligațiilor ce revin pârâtei N..
Separat de faptul că Avizul Ancom nu constituie un temei justificat pentru suspendarea executării obligațiilor de plată ce revin apelantei, având în vedere sentința civilă nr.2812/26.09.2013 pronunțată de instanța de contencios administrativ, apelanta nu a demonstrat nici existența pagubei iminente care nu s-ar mai putea repara dat fiind că sumele de bani pe care le achită intimatei Network reprezintă c/val. serviciilor pe care aceasta le păstrează în favoarea sa și nu pot constitui un prejudiciu.
Curtea mai reține în raport de încheierea pronunțată la data de 16.09.2014 de Tribunalul București Secția a VI a civilă în dosarul nr._/3/2014 că judecata în dosarul având ca obiect constatarea nulității contractelor de închiriere a fost suspendată în temeiul art.413 alin.1 pct.1 c.p.c. până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul ÎCCJ. Prin urmare, urgența ce caracterizează măsura ce poate fi dispusă printr-o ordonanță președințială nu este nicidecum justificată și probată în prezenta cauză atât timp cât însăși judecata în dosarul până la care se cere aplicarea măsurii suspendării obligațiilor de plată a fost suspendată până la soluționarea unui alt dosar.
În concluzie, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod corect că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art. 996 alin.1 c.p.c. privind aparența dreptului și urgența măsurii solicitate și în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 și 999 c.p.c. urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta ., cu sediul în București, ..2-6, sector 1, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr.J40/_/1993, CUI nr._ împotriva sentinței civile nr.3312 din 24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . cu sediul în București, ., . și 10, sector 2 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ..31, sector 2, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr.J40/_/2007, CUI nr._ și ., cu sediul în București, ., sector 2, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr.J_, CUI nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. P. A. M. G.
GREFIER,
L. E. A.
Red.Jud.I.P.
6 ex.
Tribunalul București – Secția a VI a Civilă
Președinte – M. B.
| ← Radiere. Decizia nr. 340/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligatia de a face. Decizia nr. 1662/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
