Poprire asiguratorie. Decizia nr. 892/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 892/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 22483/3/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 892
Ședința din Camera de Consiliu de la 27 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE S. G. N.
JUDECĂTOR C. M. S.
GREFIER G. M.
====
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta . SRL împotriva Încheierii din 11.07.2014, pronunțată de Tribunalul București –Secția a VI a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata L. E. E CONSTRUCOES SA PORTUGALIA PRIN L. E. E CONSTRUCOES SA – SUCURSALA BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au răspuns apelanta prin avocat M. L. cu împuternicirea avocațială aflată la fila 4 din dosar și intimata prin avocat P. M.T. cu împuternicirea avocațială aflată la fila 65 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată că dintr-o eroare a sistemului informatic, dosarul a fost înregistrat în camera de consiliu, astfel că, față de dispozițiile art. 970 raportat la art.953 alin.3 teza finală N.C.pr.civ. și art.17 din N.C.pr.civ. transpune dosarul în ședință publică.
Intimata prin avocat depune un înscris respectiv „declarație privind cifra de afaceri”, pe care îl comunică în copie apelantei prin avocat.
Apelanta prin avocat nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de înscrisul comunicat, considerând că este irelevant.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri intimatei și nemaifiind cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de recurs.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, modificarea încheierii apelate în sensul admiterii cererii de înființare a popririi. Se susține că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, având în vedere că în cadrul probei cu înscrisuri s-a făcut dovada plății integrale cu deconturile de garanții – anexele 2,4 și 5, din care rezultă plățile lucrărilor în contul garanțiilor de bună execuție, că există procese verbale de recepție finală a lucrărilor dar nu s-au semnat din motive care excedau chestiunii de finalizare a lucrărilor. Consideră că a făcut dovada deplină că intimata avea probleme financiare și că nu a investit în aceste lucrări ci . făcut dovada plății integrale a prețului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului, menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, susținându-se că apelanta a remediat problemele semnalate abia în luna septembrie 2014, astfel că lipsa recepției finale așa cum a reținut în mod corect instanța de fond, este un impediment asupra caracterului cert, lichid, exigibil al creanței. Cheltuielile de judecată le va solicita pe calea unei acțiuni separate.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 30.06.2014, creditoarea A. . solicitat instituirea popririi asiguratorii asupra sumelor de bani datorate debitoarei L. Engeharia E Construcoes SA, prin L. Engeharia E Construcoes SA sucursala București de către terții Primăria Mun. București, Banca R. de Dezvoltare, Millennium Bank, Trezoreria Mun. București pentru realizarea creanței de 1.120.345,78 lei.
În motivare, creditoarea a arătat că între părți a intervenit contractul de subantrepriza nr.1/2007/B1/20.08.2007 având ca obiect lucrări de infrastructură la obiectivul denumit Modul B1- Ansamblu Băneasa, care a fost modificat prin șase acte adiționale, prin actele adiționale nr.5-6 fiind suplimentate lucrările. Pe parcursul derulării contractului creditoarea, în calitate de subantreprenor, a întocmit situații de lucrări confirmate de debitoare, în calitate de antreprenor, si în baza lor au fost emise facturi fiscale pentru contravaloarea lucrărilor executate. Facturile au fost achitate integral, în unele cazuri însă cu mari întârzieri. Fiecare factura a fost emisa pentru o suma mai mica cu 5% decât valoarea lucrărilor executate, constituindu-se în acest fel, în baza art.8.2 alin.2 lit.b) din contract, garanția de buna execuție a lucrărilor în cuantum total de 1.451.737,98 lei.
Lucrările inițial convenite au fost suplimentate prin actele adiționale nr.5 si 6, în baza cărora a fost constituita, de asemenea prin reținere din facturile emise, o garanție de buna execuție de 11.987,73 lei pentru actul adițional 5 si, respectiv, 117.062,92 lei pentru actul adițional nr.6.
În conformitate cu art.8.2 alin.3 lit.a) din contract, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.2, 70% din garanția de buna execuție urma sa ii fie restituita subantreprenorului la terminarea lucrărilor (in termen de 14 zile de la semnarea procesului verbal la terminarea lucrărilor), iar restul de 30% la semnarea procesului verbal de recepție finala – 2 ani de la terminarea lucrărilor.
Lucrările executate în baza contractului au fost terminate în luna mai 2012, iar cele suplimentare, executate în baza actelor adiționale nr.5-6, au fost terminate în luna iulie 2012. Cu toate acestea, între părți nu au fost semnate procese verbale la terminarea lucrărilor, deși creditoarea a cerut acest lucru în repetate rânduri.
Recunoscând executarea lucrărilor, debitoarea a restituit pana în prezent o parte din garanția de buna execuție, în suma de 460.352,85 lei, astfel ca mai are în prezent de restituit suma de 555.863,74 lei din garanția de buna execuție constituita pentru lucrările executate în baza contractului. De asemenea, debitoarea are de restituit 8.328,41 lei, adică 70% din total garanție constituita conform actului adițional nr.5, si 81.844,04 lei, adică 70% din total garanție constituita conform actului adițional nr.6.
În total, la data introducerii cererii, creditoarea are față de debitoare o creanța certă, lichidă si exigibilă în valoare de 646.136,19 lei, garanție de restituit în baza contractului si celor doua cate adiționale.
Întrucât s-a împlinit termenul de doi ani de la terminarea lucrărilor ar fi trebuit semnat procesul verbal de recepție finala, cu efectul exigibilității restului de 30% din garanția de buna execuție constituita conform contractului. Fiind împlinit termenul de doi ani de la terminarea efectiva a lucrărilor inițial contractate fără ca debitoarea sa fi avut obiecțiuni asupra lor în perioada de garanție, este în prezent scadenta si obligația L. de a restitui 30% garanție de buna execuție constituita conform contractului, adică 435.521,39 lei.
Resturile de garanție de restituit la expirarea perioadei de garanție conform actelor adiționale nr.5 si 6 nu sunt încă exigibile.
Creanța cu titlul de garanție de buna execuție de restituit în baza contractului si actelor adiționale nr.5-6 rezulta din facturile fiscale emise de creditoare pentru plata prețului lucrărilor executate. Toate facturile au fost acceptate la plata si achitate integral, întrucât lucrările facturate au fost executate, fiind scăzută valoarea garanției.
În mod normal, În termen de 14 zile de la terminarea lucrărilor, produsa în mai 2012 pentru lucrările executate în baza contractului si în iulie 2012 pentru lucrările executate în baza actelor adiționale, trebuia semnat procesul verbal de recepție finala. De altfel, aproape jumătate din garanție pentru lucrările inițial contractate (70% din total garanție) a fost restituita.
Din indicatorii financiari ai debitoarei rezulta ca aceasta este în dificultate financiara, ceea ce constituie un argument în plus cu privire la riscul considerabil de a nu se putea realiza creanța în ipoteza neinstituirii unei masuri asiguratorii.
Creditoarea a solicitat ca instituirea popririi sa se dispună fără obligarea sa la plata unei cauțiuni sau cu obligarea la plata unei cauțiuni un cuantum minim.
În drept, creditoarea a indicat prevederile art.969 si urm., art.953 si urm. C.pr.civ, art.1411-art.1420 Cod civil, art.111 din Legea nr.71/2011.
Prin încheierea din 11.07.2014, Tribunalul București a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Între creditoarea A. . calitate de subantreprenor, si debitoarea L. Engeharia E Construcoes SA, prin L. Engeharia E Construcoes SA sucursala București, în calitate de antreprenor, a intervenit contractul de lucrări de subantrepriza nr.01/2007/B1 din 20.08.207 având ca obiect lucrări de infrastructura la obiectivul denumit Modul B1- Ansamblu Băneasa.
Potrivit art.5.4 din contract, situațiile de lucrări se întocmesc lunar, pe baza cantităților real executate, conformate de către antreprenor, în termen de 5 zile de la aprobarea societății responsabile cu consultanta tehnica a lucrărilor. Plata se efectua de către antreprenor pe baza facturilor emise de subantreprenor în termen de maxim 5 zile de la încasarea efectiva a contravalorii prestației de la achizitorul public, beneficiarul final, Primăria Mun. București (art.5.5).Termenul de depunere a certificatului de plata către consultanta este de maxim 10 zile după primirea acestuia de la subantreprenor (art.5.6 din contract).
Antreprenorul s-a obligat să confirme lucrările efectuate de către executant prin semnarea situațiilor de lucrări (art.6.3.3) si sa plătească facturile emise de subantreprenor după efectuarea plăților de către achizitorul public (art.6.3.4).
Potrivit art.8.2 din contract, cuantumul garanției de buna execuție este de 10% din valoarea contractului și urma să fie constituită în lei astfel: a) predare de către subantreprenor a unei file cec în cuantum de 5% din valoarea contractului, la data semnării contractului si înainte de începerea lucrărilor si b) prin reținerea a 5% din valoarea situațiilor de plata lunare.
Restituirea garanției urma să se facă astfel: a) 70% din valoarea garanției de buna execuție în termen de 14 zile de la data încheierii procesului verbal la terminarea lucrărilor, daca în aceasta perioada nu sunt înscrise remedieri si/sau completări de nici un fel si riscul unor vicii ascunse este minim; b) 30% din valoarea garanției de bună execuție în termen de 14 zile de la expirarea duratei de garantare a lucrărilor executate, pe baza procesului verbal de recepție finala.
Contractul a fost modificat prin mai multe acte adiționale.
Astfel, art.8.1 din contract a fost modificat prin actul adițional nr.2/10.12.2007 (nedepus în cauza de fata, dar depus în cauza nr._/3/2014, care are ca obiect fondul pretențiilor cu titlul de garanție de buna execuție formulate de reclamanta).
Potrivit actului adițional, părțile modifica conținutul art.VIII, care va avea următoarea redactare: art.8.1. Subantreprenorul va asigura respectarea perfecta a obligațiilor ce reies din contract prin prestarea unei garanții efectuata astfel: a) acordarea unui cec în valoare de 5% din valoarea contractului; b) reținerea din factura lunara ce va fi efectuata la fiecare plata, în valoare corespondenta de 5% din fiecare factura. Art.8.2. Garanția totala va înceta după recepția definitiva a antreprizei, ce va fi efectuata de către beneficiar în termen de 24 de luni de la recepția provizorie a antreprizei.
Potrivit art.2 din actul adițional, în rest se mențin cele stabilite în restul clauzelor contractului de subantrepriza în tot ceea ce nu este contrar celor menționate anterior în cuprinsul actului adițional.
Potrivit art.969 si art.970 alin.1 C.pr.civ., poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite la art. 952. Soluționarea cererii, executarea măsurii, desființarea si ridicarea popririi asiguratorii se vor efectua potrivit dispozițiilor art. 953-958, care se aplica în mod corespunzător.
Potrivit art.952 alin.1 C.pr.civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanța este constatata în scris si este exigibila, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedește ca a intentat cerere de chemare în judecata. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Așadar, potrivit susținerilor creditoarei, aceasta, în calitate de subantreprenor, executa lucrări pe care le supunea apoi spre aprobare antreprenorului, prin prezentarea situațiilor de lucrări. După aprobarea de către antreprenor a situației lunare de lucrări subantreprenorul emitea factura fiscala pentru suma reprezentând contravaloarea lucrărilor executate si aprobate, mai puțin 5% reprezentând garanția de buna execuție. Garanția de buna execuție urma sa fie restituita de antreprenor către subantreprenor în doua transe, reprezentând 70% si, respectiv 30% din suma totala de restituit. Prima transa era scadenta în 14 zile de la semnarea procesului verbal la terminarea lucrărilor, iar cea de a doua transa era scadenta la semnarea procesului verbal de recepție finala, după doi ani de la data terminării lucrărilor.
Creditoarea a afirmat că lucrările executate conform contractului au fost finalizate în luna mai 2012, așa după cum reiese din situația de lucrări anexată facturii nr._/14.08.2012. Cercetând însă aceasta factură, Tribunalul a constatat ca ea nu este însoțită decât de decontul nr.20, care nu a fost semnat de beneficiar. Chiar și în cazul prezenței acestei situații de lucrări la dosar, ea nu ar fi putut fi valorificată în sensul dorit de creditoare, deoarece prin contract părțile nu au dat o valoare probatorie distincta ultimei situații de lucrări, înțelegând ca finalizarea lucrărilor să fie dovedită prin semnarea proceselor verbale.
Creditoarea a afirmat ca lucrările executate conform actelor adiționale nr.5-6 au fost finalizate în luna iulie 2012, așa după cum reiese din situațiile de lucrări anexate facturilor nr._/23.07.2012 si nr._/23.07.2012. Aceste situații de lucrări nu pot fi valorificate în sensul dorit de creditoare, deoarece prin contract părțile nu au dat o valoare probatorie distincta ultimei situații de lucrări, înțelegând ca finalizarea lucrărilor sa fie dovedita doar prin semnarea proceselor verbale.
Creditoarea a arătat în cuprinsul cererii sale că procesul verbal la terminarea lucrărilor si procesul verbal de recepție finală nu au fost semnate de cele doua părți, debitoarea, deși notificată de creditoare în acest sens, refuzând acest lucru.
În explicarea acestei împrejurări, creditoarea a arătat doar că s-a adresat în mai multe rânduri debitoarei, inclusiv în scris, depunând în acest sens adresa nr.8816/25.07.2013 prin care reprezentanților debitoarei li se solicita convocarea comisiei de recepție la terminarea lucrărilor. Tribunalul a observat însă că această unică notificare depusă de creditoare la dosarul cauzei este datată 25.07.2013, la mai mult de un an de la data la care executarea lucrărilor ar fi fost încheiată. Creditoarea nu a depus dovada efectuării unor alte demersuri în vederea asigurării respectării procedurii reglementate prin contract. Creditoarea nu a dovedit efectuarea niciunui demers în vederea semnării de către părți a procesului-verbal de recepție finală privind lucrările executate în baza contractului.
Tribunalul a constatat în aceste condiții că creditoarea nu a fost în măsură să facă dovada aparenței caracterului cert, lichid si exigibil al creanței afirmate în coordonatele contractuale indicate de creditoarea însăși.
Creditoarea a mai afirmat ca, recunoscând executarea integrala a lucrărilor în baza contractului si actelor adiționale nr.5-6, debitoarea a achitat suma de 460.352,85 lei, restituind în acest fel o buna parte din garanția de buna execuție datorata subantreprenorului.
În susținerea acestei afirmații (anexa 7), creditoarea a depus un extras de cont care atesta plata la 7.12.2010 a sumei de 115.057,48 lei de către L. Engeharia E Construcoes SA către A. . fiind „ROC//ff_//RFB/3”, precum si un extras de cont care atesta plata la data de 12.07.2011 a sumei de 90.573,35 lei de către L. Engeharia E Construcoes SA către A. . fiind „ROC//ff_//RFB/1”. Facturile nr._/3.11.2010 si nr._/7.12.2010 au fost emise pentru sume reprezentând „restituire garanții 5% pentru lucrări recepționate”, respectiv „restituire parțial garanții”. în lipsa unor informații suplimentare, nu se poate determina, pe de o parte, de ce facturile au fost emise doar pentru aceste sume, iar nu pentru întreaga garanție, iar pe de alta parte daca achitarea unei părți din garanție reprezintă recunoașterea în întregime a caracterului datorat al acesteia sau, dimpotrivă, reprezintă recunoașterea doar a sumei efectiv achitate.
De asemenea, creditoarea a depus un extras de cont din care reiese achitarea la data de 8.04.2014 a sumei de 254.722,02 lei de către L. Engeharia E Construcoes SA către A. G. Construct SRL, descrierea plății fiind „plata în numele A. . prestații 1”. Aceasta suma a fost plătită de către L. Engeharia E Construcoes SA nu către A. . aceasta cauza si subantreprenorul din contract, ci către către A. G. Construct SRL. Este adevărat că plata este descrisă drept „plata în numele A. . prestații 1”, însă în lipsa unor informații suplimentare natura juridica a acestei plăți nu poate fi determinata.
Creditoarea a mai afirmat că facturile emise pentru sumele reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în baza contractului de subantrepriza au fost achitate integral, chiar dacă aceasta s-a întâmplat cu întârziere în unele cazuri. Cu toate acestea, creditoarea nu a depus nicio dovadă care să sprijine această afirmație.
Prin urmare, a reținut tribunalul, aparenta caracterului cert, lichid si exigibil al creanței afirmate nu a fost demonstrată nici prin depunerea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor si a procesului verbal de recepție finala, nici prin depunerea unor dovezi neechivoce de restituire a unei părți din garanția de buna execuție, nici prin depunerea dovezilor privind achitarea lucrărilor pretins efectuate de creditoare.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, solicitând schimbarea ei în tot și admiterea cererii sale de instituire a popririi asiguratorii.
În motivarea apelului, s-au arătat următoarele:
Încheierea apelată reține greșit situația de fapt, apreciază eronat probatoriul administrat și încalcă prevederile legale incidente. Astfel, se arată, în mod eronat a reținut prima instanță că ultimele facturi emise în temeiul contractului și situațiile de lucrări care le însoțeau nu sunt de natură a face dovada aparenței caracterului cert, lichid și exigibil al creanței și că extrasul de cont prezentat de creditoare nu face dovada recunoașterii creanței de către debitoare, întrucât în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar deconturile de garanții din care rezultă plățile în contul garanțiilor de bună execuție; dacă prima instanță nu era lămurită, acea posibilitatea de a-i pune în vedere să facă precizări și să depună înscrisuri suplimentare.
În opina apelantei, prima instanță nu a dat eficiență faptului că s-a solicitat poprirea asiguratorie pentru un rest de garanție. Achitarea unei părți din garanția de bună execuție ar fi trebuit să semnifice că lucrările au fost finalizate iar toate facturile au fost achitate integral. Considerentele referitoare la faptul că din extrasul de cont reiese că debitoarea ar fi făcut plata către A. G. Construct SRL sunt străine de obiectul cauzei. Dacă beneficiarul final, care nu a semnat procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor și de recepție finală, ar fi avut obiecțiuni cu privire la calitatea lucrărilor, în nici un caz nu ar fi restituit o parte din garanția de bună execuție.
Consideră apelata că în cauză ar fi trebuit aplicate dispozițiile art. 1420 C.civ.. Nerestituirea în integralitate a garanției nu se poate explica decât prin dificultățile financiare cu care se confruntă debitoarea.
Continuă apelanta cu aprecieri privind o pretinsă lipsa de drepturi a subantreprenorului, afirmând, de asemenea, că judecătorul nu cunoaște legea și atribuțiile care îi revin în momentul învestirii cu o cerere de instituire a unei măsuri asiguratorii, în opinia sa soluția instanței de fond fiind arbitrară.
În drept, apelanta a invocat prevederile art. 969 și urm. raportate la art. 952 și 953 alin. 3 N.C.pr.civ., art. 1420 N.C.civ., art. 111 din L 71/2011.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea încheierii atacate.
În motivare, intimata a arătat că obiectivul Modulul B1- Ansamblul Băneasa, care face obiectul contractului de lucrări nr. 1/2007/B1 din 20.08.2007, încheiat între părți și modificat succesiv prin mai multe acte adiționale, este împărțit în trei secțiuni (A, B și C), iar până la data întâmpinării doar secțiunea A a fost rece la data întâmpinării doar secțiunea A a fost recepționată de beneficiar. Sumele pe care le-a plătit creditoarei sunt aferente secțiunii A.
În ceea ce privește secțiunile B și C, arată intimata, recepția la terminarea lucrărilor nu a fost finalizată și, în consecință, garanțiile nu au fost deblocate de către beneficiar. Eliberarea garanțiilor conform contractului (70% în termen de 14 zile de la încheierea procesului-verbal la terminarea lucrărilor și 30% după expirarea perioadei de garanție) depinde de semnarea procesului-verbal de recepție a lucrărilor de către beneficiar, iar acest proces-verbal este în curs de semnare, ultimii semnatari fiind reprezentanții Apa N. București.
A evidențiat intimata faptul că, în conformitate cu art. 8.2 din contractul de lucrări, modificat prin actul adițional nr. 2 din 10.12.2007, garanția totală va înceta după recepția definitivă a antreprizei, ce va fi efectuată de către beneficiar. În termen de 24 de luni de la recepția provizorie a antreprizei, iar până în acest moment recepția definitivă nu a fost efectuată, din cauza unor abateri de la executarea contractului săvârșite de către societatea apelantă.
Astfel, arată intimata că, în urma scrisorii din 04.10.2012 din partea beneficiarului Primăria Municipiului București, prin care se solicita efectuarea unor remedieri ale abaterilor de la proiect, a comunicat în scris societății apelante aceste aspecte la data de 31.10.2012, revenind cu o solicitare către aceasta la 19.11.2012, prin care a somat-o să termine lucrările aferente contractului B1. Aceeași solicitare, se afirmă, a fost trimisă la 05.12.2012 și 14.02.2013.
A mai arătat intimata că la data de 29.10.2013, între părți s-a încheiat o minută prin care apelanta, prin reprezentant, s-a obligat să urgenteze pregătirea și curățarea rețelelor și să convoace reprezentanții Apa N. pentru realizarea inspecției și recepționării rețelelor, la 06.02.2014 a înștiințat beneficiarul despre finalizarea inspecției Apa N., la 29.04.2014 a solicitat recepția la terminarea lucrărilor pentru contractul B1. Comisia de recepție a fost convocată de PMB la 03.06.2014, la 03.09.2014 intimata a trimis apelantei ultimele condiții impuse de utilizatorul rețelelor Apa N. referitoare la lucrările executate de apelantă iar la 20.09.2014 a adus la cunoștința beneficiarului că utilizatorul rețelelor- Apa N. București, a semnat procesul-verbal la terminarea lucrărilor la 09.09.2014.
Concluzionează intimata că, în lumina celor expuse mai sus, este nereală susținerea apelantei în sensul că termenul de doi ani de la terminarea efectivă a lucrărilor inițial contractate s-a împlinit, fără ca intimata să aibă obiecțiuni asupra lor în perioada de garanție. Problemele semnalate au fost remediate de apelantă abia în luna septembrie 2014, iar recepția la terminarea lucrărilor nu a fost încă finalizată.
În opinia intimatei, creanța reprezentând contravaloarea garanției de bună execuție nu este exigibilă.
În legătură cu situația sa financiară, intimata a arătat, de asemenea, că dispune de sumele necesare achitării datoriei și că nu se află în niciuna dintre situațiile enumerate la art. 952 alin. 2 N.C.pr.civ. și că a dovedit bună credință, achitând sumele aferente secțiunii 1 a modulului B1, pentru care lucrările au fost recepționate de către beneficiar.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a susținut că cele relatate de intimată nu reprezintă veritabile apărări față de cererea de înființare a popririi, fiind străine de obiectul cauzei, și nici nu privesc fondul cauzei, întrucât sunt enumerate o . evenimente și înscrisuri întocmite în perioada 2012-2014, neînsoțite de dovada comunicării, timp în care antreprenorul a făcut plăți în contul lucrărilor executate și al garanției de bună execuție.
În opinia apelantei, faptul că procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor nu a fost semnat nu este de natură să împiedice restituirea restului de garanție, întrucât culpa pentru neîndeplinirea acestei formalități aparține intimatei, motiv pentru care a și înțeles să invoce prevederile art. 1420 C.civ.
În plus, afirmă apelanta, în susținerea exigibilității creanței sale există și prezumția care trebuia trasă de judecătorul fondului din împrejurarea că dacă beneficiarul final, care nu a semnat procesele-verbale la terminarea lucrărilor și de recepție finală ar fi avut obiecțiuni cu privire la calitatea lucrărilor, în nici un caz nu ar fi restituit deja o parte din garanția de bună execuție.
Consideră apelanta că, față de obiectul cererii, cercetarea aspectelor invocate excede condițiilor necesar a fi examinate pentru instituirea măsurii popririi asiguratorii și ar reprezenta o prejudecare a fondului. În opinia sa, nerestituirea garanției nu poate fi explicată decât prin dificultățile financiare ale creditoarei, astfel cum aceasta rezultă din indicatorii financiari publicați pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice.
Apreciază apelanta că intimata încearcă să inducă în eroare instanța prin precizarea că atitudinea ei nu ar fi de natură să atragă instituirea unei măsuri asiguratorii și arată că o asemenea măsură a mai fost dispusă și anterior în derularea raporturilor contractuale între părți.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea reține următoarele:
Mai întâi, Curtea subliniază că aprecierile din finalul cererii de apel referitoare la pretinsa necunoaștere a legii și atribuțiilor sale de către judecătorul de fond sunt lipsite de relevanță juridică în contextul căii de atac a apelului, al cărei obiect este limitat la analiza legalității și temeiniciei sentinței atacate; această precizare se impune cu atât mai mult în contextul în care această cerere a fost redactată prin avocat, care, în calitate de profesionist al dreptului, ar fi trebuit să arate o rigurozitate mai mare cu privire la conținutul cererii de apel, în lumina dispozițiilor art. 470 alin. 1 N.C.pr.civ.
Din analiza probelor administrate în apel se constată că, în contextul soluționării cererii la prima instanță fără citarea părții adverse, potrivit prevederilor legale în materia popririi asiguratorii, creditoarea a ales să prezinte tribunalului numai trunchiat situația de fapt, ascunzând împrejurări esențiale, care au reieșit însă din probele administrate în condiții de contradictorialitate în calea de atac a apelului.
Este eronată afirmația apelantei în sensul că cele evidențiate de intimată în cuprinsul întâmpinării exced cadrului procesual, întrucât creditoarea apelantă a invocat în mod repetat tocmai exigibilitatea creanței sale pentru a justifica aplicabilitatea în cauză a art. 969 raportat la art. 952 alin. 1 N.C.pr.civ. Or, câtă vreme, potrivit dispozițiilor contractuale, exigibilitatea creanței este determinată de expirarea unui termen ce curge de la recepția lucrărilor, este în mod relevant a se examina, cel puțin la nivelul aparenței, dacă această recepție a avut loc în conformitate cu dispozițiile contractuale.
Apelanta interpretează eronat noțiunea de „neprejudecare a fondului”, această sintagmă neputând fi utilizată ca argument pentru a justifica ignorarea apărărilor referitoare la situația de fapt, cu atât mai mult cu cât apelanta însăși prezintă o anumită situație de fapt pe care pretinde instanței a o avea în vedere, situație de fapt pe care argumentele din cuprinsul întâmpinării încearcă să o combată.
Astfel cum a reținut în mod corect prima instanță, potrivit prevederilor contractuale, părțile au condiționat restituirea garanției de întocmirea procesului-verbal la terminarea lucrărilor. Este necontestat în cauză că acest proces-verbal nu a fost întocmit, iar afirmațiile apelantei în sensul că lipsa procesului-verbal este cauzată exclusiv de atitudinea culpabilă a intimatei au fost combătute prin probele administrate de către aceasta din urmă în fața instanței de apel.
Astfel, intimata a prezentat adresa ce i-a fost înaintată de către beneficiarului Primăria Municipiului București ( f. 35) la 03.10.2012, prin care se comunicau deficiențele lucrărilor efectuate, precum și comunicările ulterioare în legătură cu această situație și solicitările de remediere adresate de către intimată apelantei.
Fără a combate în mod explicit primirea acestei corespondențe, apelanta a susținut, prin răspunsul la întâmpinare, lipsa dovezilor de comunicare a acestor înscrisuri. Este vădită reaua credință a acestei susțineri, câtă vreme existența unor discuții între reprezentanții părților pe tema refacerii lucrărilor este dovedită de „minuta” din 01.11.2013 (f.55), semnată de reprezentanții ambelor părți, necontestată, prin care apelanta, în calitate de unic executant al rețelelor de canalizare pluvială și menajeră din cadrul contractului B1, se obligă să se implice, să urgenteze pregătirea, curățarea rețelelor și să convoace reprezentanții Apa N. în vederea efectuării inspecției și recepționării acestora.
În ceea ce privește faptul restituirii parțiale a garanției, este eronată susținerea apelantei în sensul că o asemenea plată ar reprezenta o recunoaștere a îndeplinirii condițiilor pentru restituirea integrală a sumelor reținute cu titlul de garanție. Plata voluntară valorează recunoaștere exclusiv cu privire la suma plătită. În plus, în condițiile în care afirmațiile intimatei în sensul existenței mai multor secțiuni ale obiectului contractului (A, B și C), afirmații susținute și de cuprinsul corespondenței dintre părți, ce face referire la secțiunea B, nu au fost contestate de către apelantă, nu se poate susține teza recunoașterii obligației de plată a întregii sume reținute cu titlul de garanție.
Așadar, cu atât mai mult în lumina probelor administrate în apel este susținută concluzia primei instanțe în sensul lipsei aparentei de certitudine și exigibilitate a obligației de restituire a garanției, astfel încât, în temeiul art. 480 alin. 1 N.C.pr. civ., se impune respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelanta . SRL cu sediul în București, ..45 C, sector 3, împotriva Încheierii din 11.07.2014, pronunțată de Tribunalul București –Secția a VI a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata L. E. E CONSTRUCOES SA PORTUGALIA PRIN L. E. E CONSTRUCOES SA – SUCURSALA BUCUREȘTI cu sediul ales la S.P.A.C. si I. în București, ., nr.3C, sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. G. N. C. M. S.
GREFIER,
G. M.
Red.Jud.S.N.
Tehnored.G.M.6 ex.
Fond: Tribunalul București-Secția a VII a Civilă
Președinte: A. B.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 76/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1019/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
