Obligatia de a face. Decizia nr. 144/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 48180/3/2010
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2414/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 144/2014
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR V. D.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta ., împotriva sentinței civile nr. 2595 din data de 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SIERRA QUADRANT SPRL și C. E. BANK SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.02.2014, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2014, 26.02.2014, 05.03.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă la data de 07.10.2010 sub nr._ reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții . și C. E. Bank (Romania) SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se restabilească echilibrul contractual perturbat de actuala criză economică și să se dispună modificarea valorii contraprestației (plata prețului la care s-a obligat promitentul cumpărării .), respectiv diminuarea sa valorică funcție de prețul de piață actual al imobilului obiect derivat al (ante) Contractului nr. 39 perfectat la 30.06.2008, imobil situat în București, sector 2, ., apartament nr. B-3-1 situat în ., construcție și teren aferent ("în cota indiviza ce se va defini la Cadastru"). Totodată, a solicitat să se stabilească cine este creditorul prețului în urma notificării cesiunii de creanță nr. 876.1/02.03.2009, contract încheiat între Antecontractantul . și C. E. BANK ROMANIA SA.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1066 Cod Civil, art. 998 Cod Civil, art.977 Cod Civil, art.1 alin.1 Cod Comercial Român, art. 970 alin. 1 Cod Civil.
Reclamanta a formulat precizări cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată prin care a arătat următoarele:
1. Primul capăt de cerere constă în adaptarea contractului, prin restabilirea echilibrului contractual constând în distribuirea echitabilă între părți a pierderilor și beneficiilor rezultante ca urmare a scăderii valorii contraprestației primite, concretizată în determinarea prețului de piață actual al imobilului ce constituie obiect derivat al Antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 39/ 30.06.2008.
2. Ca urmare a determinării prețului imobilului să se dispună ca pârâta . să-și revoce factura . nr._ din data 13.02.2009 în sumă de 763.105,99 lei Ron echivalentul sumei de 178.400 Eur.
3. Stabilirea titularului creanței reprezentând rest de preț al imobilului contractat în baza aceluiași antecontract de vânzare-cumpărare nr. 39/30.06.2008, ca urmare a Notificării cesiunii de creanță nr. 137/19.03.2009.
Pârâta . (Romania) SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. A invocat totodată și excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . ROMANIA SA.
În drept, au fost invocate pe dispozițiile art.115 și următoarele C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 2595 din 01.04.2013 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . (ROMANIA) SA și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., prin administrator judiciar provizoriu Activ Lichidator IPURL, ca neîntemeiată, obligând reclamanta la plata sumei de 2159,77 lei cheltuieli de judecată către pârâta . (ROMANIA) SA.
Pentru a pronunța această soluție, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . (ROMANIA) SA, tribunalul a reținut că între reclamanta . - în calitate de promitent-cumpărător - și pârâta . - în calitate de dezvoltator imobiliar - s-a încheiat Antecontractul de vânzare cumpărare nr.39 prin care dezvoltatorul se obliga să vândă (transfere în condițiile și la termenele stabilite dreptul de proprietate) asupra .-1 situat în ., în suprafață totala de 132.55 mp, ce urma să fie edificat la adresa poștală din București, sector 2, ., într-un complex rezidențial de 4 imobile ridicate întru-un regim de înălțime de P+11 ridicate în baza Autorizației de Construcție nr.1560/57D emisă de Primăria București la 28.12.2006 pe un teren de 6442,82 mp înscris în Cartea Funciara_ București, OCPI sector 2.
S-a mai reținut că, între . (ROMÂNIA) SA - în calitate de împrumutător - și . - în calitate de împrumutat - s-a încheiat Contractul de Limita de Creditare nr. 710/26.04.2007, astfel cum a fost modificat și/sau completat, prin actele adiționale ulterioare, prin care pârâta a acordat . o facilitate de credit.
În vederea garantării obligațiilor de plată ale . decurgând din Contractul de Limita de Creditare, între C. E. Bank și . s-a încheiat Contractul de Cesiune nr. 876/25.07.2008, modificat ulterior prin act adițional, în baza căruia . a cesionat în favoarea pârâtei, cu titlu de garanție conform dispozițiilor Titlului VI din Legea nr. 99/1999 (în vigoare la momentul perfectării contractului de cesiune), o . creanțe printre care și sumele datorate de către reclamanta . către . în baza contractului de construire cu promisiune bilaterala de vânzare-cumpărare (antecontract de vânzare-cumpărare) nr. 39/30.06.2008, încheiat între . și ..
Prin Notificarea cesiunii de creanță nr.137/19.03.2009 . a fost înștiințată că de la data primirii notificării, în baza art.85 din Legea nr.99/1999, Titlul VI, toate plățile urmau a fi efectuate în contul deschis de cedent la C. E. Bank SA – Sucursala Militari.
Cesiunea de creanță s-a realizat cu titlu de garanție, potrivit art.2 lit. a Titlul VI din Legea nr.99/1999 pentru garantarea obligațiilor de plată asumate prin contractul de limită de creditare, nefiind o cesiune în accepțiunea dispozițiilor art.1391-1393 vechiul Cod civil.
Astfel, titularul creanței decurgând din contractul de construire nr.39/30.06.2008 este pârâta ., însă plata se efectuează direct în contul pârâtei C. EuropeBank SA, având în vedere Contractul de credit nr.710/26.04.2007.
Constatând faptul că pârâta C. E. BANK SA nu este parte în antecontractul de vânzare-cumpărare nr.39/2009 a cărui adaptare se solicită, iar creditorul restului de preț este pârâta ., Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta . (ROMANIA) SA ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Pe fondul cauzei s-a reținut faptul că prin art.4 din contractul încheiat între părți, promitentul-vânzător s-a obligat să finalizeze apartamentul până la sfârșitul lunii februarie 2009, când trebuia încheiat un proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, termenul putând fi prelungit cu numărul de zile în care promitentul - cumpărător întârzia plata.
Potrivit art. 970 din vechiul Cod civil, toate contractele trebuie executate cu bună-credință și în conformitate cu echitatea.
Buna-credință și echitatea sunt reguli sau principii de interpretare a clauzelor îndoielnice sau de completare a lacunelor contractului; judecătorul nu poate recurge la aceste principii în prezența clauzelor exprese, clare și precise prin care părțile au stabilit prestațiile la care se obligă și întinderea lor.
A reținut prima instanță că a plăti un preț mai mare sau mai mic decât valoarea reală a bunului din momentul executării prestațiilor nu este în toate cazurile contrar bunei-credințe și echității întrucât fluctuația prețurilor este un fenomen care ține de esența vieții economice.
La încheierea unor contracte cu executare succesivă sau afectate de un termen de executare, dacă nu sunt stipulate clauze de indexare sau de revizuire, părțile consimt să-și asume riscurile acestor fluctuații. Cel care contractează în vederea obținerii, într-o anumită perioadă de timp, de bunuri sau servicii, urmărește să-și asigure o situație certă și stabilă; nimic nu poate dovedi că ar fi consimțit chiar tacit, la încheierea contractului, la readaptarea sau revizuirea lui ulterioară.
Clauza rebus sic stantibus poate fi prezumată numai în intenția uneia dintre părți, a debitorului de produse și servicii; dimpotrivă, nu se poate susține că o astfel de clauză s-ar subînțelege în ce privește intenția creditorului. Or, pentru interpretarea unui contract, este insuficient să ne referim numai la intenția uneia din părți. Interpretarea contractului se face după voința comună a părților.
Solicitarea creditorului de bunuri și servicii pentru obligarea debitorului contractual la executarea contractului valabil încheiat, nu este un abuz de drept, deoarece convențiile au putere de lege între părți și trebuie executate așa cum s-a convenit, potrivit principiului pacta sunt servanda, potrivit art.969 vechiul Cod Civil. Pe de altă parte, avantajele economice pe care le obține o parte ca urmare a dezechilibrului survenit între prestațiile sale și prestațiile celeilalte părți nu pot constitui o îmbogățire fără justă cauză. Îmbogățirea uneia din părți își are cauză justă în contractul respectiv și în forța sa obligatorie.
Totodată s-a constatat și faptul că prin art. 8 lit. b) din antecontract, reclamanta, în calitate de promitent-cumpărător, a declarat pe propria răspundere (cunoscând prevederile art.292 Cod Penal), că deține la momentul semnării antecontractului și ca va deține suficiente resurse financiare necesare achitării prețului apartamentului la termenele și în cuantumul stabilit.
În temeiul art.274 C.pr.civ. a fost obligată reclamanta, ca parte care a căzut în pretenții, la plata sumei de 2159,77 lei cheltuieli de judecată către pârâta . (ROMANIA) SA, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat apel reclamanta ., solicitând schimbarea în tot a sentinței civile apelate.
În motivare, se arată că soluționarea excepției invocată de pârâta intimată . (România) SA este greșită întrucât se încalcă voința legiuitorului de la 1999 care în Titlul VI din cuprinsul Legii nr. 99/1999 nu a intenționat să înlăture în aplicarea sa regimul juridic al cesiunii așa cum se găsea reglementat în vechiul cod civil -1864 în dispozițiile art. 1391- art. 1393, instanța neobservând că nu există în textul legal invocat o reglementare diferită față de dreptul comun și prin urmare acesta se aplică garanțiilor constituite potrivit art. 4 din legea specială.
De asemenea, și notificarea cesiunii de creanță potrivit notificării nr. 137/19.03.2009 către debitoarea apelantă este un alt argument în favoarea tezei că regimul cesiunii de creanță, așa cum era reglementată în vechiul Cod Civil, nu a fost îndepărtată de art.4 respectiv art.2 din Legea nr. 99/1999, aceasta neconsacrând o altă reglementare alternativă a acestei instituții juridice ci dimpotrivă, sprijinindu-se pe accepția clasică a cesiunii, căreia nu-i opune norme noi, îi stabilește doar o cauză proximă diferită și anume aceea de "garanție".
Un ultim argument este faptul că instanța fondului, admițând excepția, nu a ținut cont de situația în care pronunțându-se favorabil pe cererea de chemare în judecată, datorită efectului relativ al hotărârilor judecătorești, o revizuire a contractului pe acest temei ar fi condus în mod obligatoriu la un preț mai mic, chestiune neopozabilă intimatei C. E. Bank cu consecința că deși între părțile antecontractului s-ar fi restabilit echilibrul contractual, cesionarul ar fi putut totuși să urmărească apelanta reclamantă pentru diferența inițială de preț.
Cu privire la fondul cauzei, apelanta arată că rolul pe care sentința civilă atacată îl acordă bunei-credințe este extrem de limitativ, considerându-se, în parte și eronat, că aceasta doar completează lacunele contractului și că prin urmare judecătorul nu ar putea recurge la principiile dreptului în prezența clauzelor exprese, clare și precise.
Apreciază apelanta că buna - credință în materia impreviziunii se reduce din vastul său domeniu de aplicație la executarea contractelor formându-se un binom format din fidelitatea în executare și îndatorirea de colaborare a părților. În materia impreviziunii, fidelitatea debitorului constă în executarea fidelă a obligației și întocmai, dar nu ca o noțiune rigidă ci privită prin teoria valorii. Pentru creditor, obligația de fidelitate constă în abținerea de la orice atitudine neloială de natură să determine, în materia pendinte, onerozitatea excesivă a prestației debitorului.
A doua componentă a bunei credințe în materia impreviziunii este îndatorirea de colaborare a părților afirmată în doctrina franceză și îmbrățișată și în doctrina noastră. Fluctuația prețurilor pe care sentința atacată o asimilează unui fapt economico-juridic care nu este contrar bunei-credințe în ciuda plății unui preț mai mare sau mai mic decât valoarea reală a bunului din momentul executării prestațiilor, nu este criticabilă în sine pe terenul abstracțiilor absolute aplicate la nivelul principiilor. În sens juridic însă trebuie precizat cât din jocul circumstanțelor economice a fost previzionat de părți la facerea contractului și cât a fost "alea", respectiv cât a depășit ceea ce au înțeles părțile să se oblige printr-un fenomen, și numim aici criza economică mondială actuală pe care unii teoreticieni ai dreptului o asimilează în contractele în care se invocă clauza "rebus sic standibus" forței majore. Dacă prețul convenit este mult mai mare din punct de vedere al teoriei valorii decât valoarea bunului, iar adăugirile cantitative sunt determinate de un fapt imprevizibil care depășea puterea de predicție economica a părților - criza economică mondială, cantitatea schimbă calitatea sistemului și în consecință acest aspect tinde să fie contrar bunei-credințe.
Susține apelanta că este greșită și „cerința”, care în opinia primei instanțe ar trebui satisfăcută pentru a putea fi aplicată teoria impreviziunii, respectiv revizuirea contractului, a stipulării unei clauze de indexare sau de revizuire prin care părțile consimt să-și asume riscul fluctuațiilor. Alături de doctrină apelanta consideră că premiza evidențiază aplicarea teoriei impreviziunii exclusiv în ipoteza inexistenței în contract a unor clauze de adaptare (indexare sau renegociere). Explicația consta în aceea că prezența unor asemenea clauze ar avea semnificația aplicării principiului libertății contractuale a părților și nu a impreviziunii, deoarece cele două noțiuni nu se completează reciproc ci dimpotrivă, se exclud în principiu.
Ultima critică adusă de apelantă este faptul că instanța, în hotărârea sa, se prevalează pentru a soluționa facil de art. 8, lit. b din antecontract prin care reclamanta, a declarat că deține la momentul semnării antecontractului resurse financiare necesare achitării prețului apartamentului și că acestea vor fi deținute în măsură suficientă la termenele stabilite. Instanța nu ia în calcul caracterul de irezistibilitate sau insurmontabilitate a evenimentului factorul social, economic, politic și efectele acestuia asupra obligației contractuale care nu putea fi prevăzut.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 296, teza a II-a C.pr. civ.-1865.
La termenul din 12.02.2014 instanța a pus în discuția părților cererea de suspendare a cauzei formulată de intimata . prin notele scrise depuse la data de 08.08.2013, fila 12 dosar. Asupra acestei cereri, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. În raport cu obiectul prezentei acțiuni, instanța apreciază că în speță nu sunt incidente aceste dispoziții legale, câtă vreme nu se tinde la realizarea unei creanțe asupra intimatei pârâtă ..
Față de aceste considerente urmează a fi respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a cauzei.
Analizând sentința atacată, în limitele cererii de apel, în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește critica privind greșita soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. E. BANK SA, instanța de apel constată că în mod corect s-a reținut că între intimatele C. E. BANK SA și . s-a încheiat un contract de cesiune de creanțe cu titlu de garanție reală mobiliară, și nu o cesiune de creanță propriu-zisă, reglementată de dispozițiile vechiului Cod Civil.
Principala diferență dintre cele două tipuri de cesiune de creanță este că spre deosebire de cesiunea de creanță propriu-zisă, cesiunea de creanță cu titlu de garanție este o cesiune condițională de creanță, respectiv o cesiune de creanță care se încheie sub condiția neîndeplinirii unei alte obligații.
Astfel, „Contractul de cesiune de creanță” încheiat ca accesoriu la un contract de credit și prin care singura implicare a băncii creditoare (respectiv cesionar în cesiunea de creanță) este aceea de a obliga pe debitorul său (respectiv cedentul din cesiunea de creanță) să depună sumele de bani colectate din executarea creanței respective într-un cont deschis de debitor la bancă, reprezintă de fapt o garanție reală mobiliară asupra unei creanțe. Chiar dacă sumele depuse în contul debitorului deschis la bancă reprezintă „proprietatea” băncii (în considerarea faptului că fiind vorba de un depozit neregulat, banca devine proprietara banilor depuși, dar îi incumbă obligația de a restitui clientului o sumă echivalentă), debitorul păstrează un drept de creanță împotriva acesteia pentru restituirea sumelor respective. De fapt scopul acestui act este să-l determine pe debitor să restituie împrumutul, în caz contrar urmând ca cesiunea să devină perfectă și banca să preia creanța, respectiv sumele depuse în cont.
Pe de altă parte, în cazul cesiunii de creanță propriu zise, cesionarul achită cedentului prețul cesiunii și își asumă toate riscurile cu privire la recuperarea creanței cedate.
Această interpretare a contractului de cesiune încheiat între intimați este în concordanță cu dispozițiile art.4 din contract (fila 44 dosar de fond) precum și cu dispozițiile art. 84 din Legea nr.99/1999, care enumeră în mod expres drepturile pe care le are creditorul garantat cu o garanție reală asupra unor drepturi de creanță.
În consecință, în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză, în raport cu obiectul pricinii, adaptarea contractului nu se poate face decât în contradictoriu părțile contractante, astfel încât calitatea procesuală pasivă nu este justificată decât în privința pârâtei intimată ..
În privința teoriei impreviziunii, instanța reține că aceasta a fost dezvoltată în doctrină, în vechea reglementare a Codului civil neexistând niciun temei legal care să permită intervenția instanței pentru modificarea prețului într-un contract. În consecință, nefondate sunt și criticile privind soluția primei instanțe care a dat prevalență principiului forței obligatorii a contractului, potrivit art.969 din vechiul Cod Civil.
De asemenea, apelanta reclamantă pretinde aplicarea teoriei impreviziunii susținând că pe fondul crizei economice ar fi apărut un dezechilibru evident între prestațiile reciproce ale părților, de natură să facă obligația de plată a prețului prea oneroasă. Instanța reține însă că invocata criză economică a afectat în egală măsură ambele părți, față de creditoarea prețului fiind în prezent chiar deschisă procedura insolvenței, tocmai pentru că la rândul său a avut creditori cărora nu a putut să le achite creanțele din lipsă de lichidități, astfel încât se apreciază că o eventuală reducere a prețului la care este îndreptățită creditoarea nu este justificată de existența vreunui dezechilibru contractual. Și creditoarea avut la rândul său încheiate contracte pentru realizarea construcției cu privire la care se solicită reducerea prețului, în aceleași condiții economice în care a fost încheiat și executat și contractul a cărui revizuire se solicită.
Nefondată este și critica privind faptul că în mod greșit prima instanță ar fi reținut că pentru aplicarea teoriei impreviziunii ar fi fost necesară stipularea unei clauze de indexare sau de revizuire. Astfel, prima instanță a reținut doar că, pentru adaptarea contractului prin restabilirea echilibrului contractual, așa cum a fost formulat petitul primului capăt de cerere al acțiunii, părțile ar fi trebuit să insereze în contract anumite clauze, care să permită eventual și intervenția instanței.
Chiar dacă s-ar admite că între cele două concepții diametral opuse cu privire la principiul libertății contractelor și forța lor obligatorie, respectiv pacta sunt servanda și rebus sic standibus, nu trebuie să se stabilească un raport de excludere ci, dimpotrivă, de complinire, tot astfel pacta sunt servanda nu trebuie socotit un principiu cu valoare de fine de neprimire, iar valorificarea principiului rebus sic standibus nu trebuie exagerată.
În acest context, inserarea unor clauze de indexare și de revizuire în convenția dintre părți are semnificația prevederii de către acestea a posibilității revizuirii contractului în anumite circumstanțe, iar judecătorul sesizat în acest scop nu ar face decât să aplice prevederile contractului, respectând astfel forța sa obligatorie.
Rezultă deci că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, precum și a dispozițiilor legale incidente, astfel încât, față de toate aceste considerente, în temeiul art.296 Cod Procedură Civilă, constatând că nici una din criticile aduse sentinței nu poate fi reținută, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a judecății apelului ca neîntemeiată.
Respinge apelul formulat de apelanta ., împotriva sentinței civile nr. 2595 din data de 01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SIERRA QUADRANT SPRL și C. E. BANK SA ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
I. G. V. D. M. I.
Red.I.G./dact.I.G.
| ← Radiere. Decizia nr. 53/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Poprire asiguratorie. Decizia nr. 133/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
