Dizolvare societate. Decizia nr. 138/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 10146/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3623/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 138/2014
Ședința publică de la 5 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR V. D.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 3548 din data de 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta prin administrator G. F. A., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se învederează instanței că atât apelanta cât și intimata au depus la dosar concluzii scrise.
Curtea acordă apelantei cuvântul pe cereri prealabile și pe probe.
Apelanta prin administrator, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă apelantei cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta prin administrator, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat având în vedere actele atașate cererii de apel.
CURTEA
P. cererea formulată de reclamantul Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr._ s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., în temeiul art.237 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990, să se dispună dizolvarea judiciară a societății pârâte, precum și publicarea hotărârii de dizolvare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, conform dispozițiilor art.237 alin.4 din Legea nr.31/1990.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.194 și următoarele Cod procedură civilă, art.237 din Legea nr.31/1990, Legii nr.26/1990 și Legii nr.105/1992.
P. sentința civilă nr. 3548 din 26.04.2013 instanța a admis cererea formulată de reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta . și a dispus dizolvarea societății pârâte.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.237 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990, la cererea oricărei persoane interesate, precum și a O., tribunalul poate pronunța dizolvarea societății dacă societatea nu are sediul social cunoscut sau nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut sau nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută.
În speță, societatea pârâtă are sediul expirat și, deși cunoștea ce obligații îi incumbă în conformitate cu dispozițiile art.21 lit.a) coroborate cu art.22 alin.1 din Legea nr.26/1990 nu a întreprins demersurile legale pentru actualizarea sediului. Importanța actualizării datelor cu privire la sediul social rezultă din chiar dispozițiile art.7 și 8 din Legea nr.31/1990, acesta reprezentând un element esențial de identificare a unei societăți comerciale (acesta trebuie să fie real și serios), iar obligația de actualizare a datelor cu privire la sediu reprezintă o condiție esențială și în conformitate cu Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.09.2009.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat apel . solicitând anularea în tot a sentinței civile nr. 3548 din data de 26.04.2013 și pe fondul cauzei, respingerea cererii intimatului-reclamant ca rămasă fără obiect.
În motivare se arată că ulterior înregistrării pe rolul Tribunalului a cererii de dizolvare și înainte de a avea loc dezbaterile în fond, apelanta a depus la ORC București la data de 01.04.2013 cerere de depunere și menționare acte, în urma căreia s-a înregistrat dovada sediului social, reprezentat de contractul de închiriere înregistrat la AFP Sector 2 sub nr._ din data de 05.03.2013.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele NCPC, ale Legii nr. 26/1990 și ale Legii nr. 31/1990.
Intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului a formulat întâmpinare, arătând că având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut o sancțiune de drept și doar posibilitatea dizolvării judiciare, depunerea unui înscris care să ateste drepturile de folosință asupra spațiilor cu destinație de sediu social atrage rămânerea fără obiect a acțiunii inițiale promovate de instituția noastră.
Societatea I. A. SRL, deși a prelungit valabilitatea sediului social cu cererea nr._/01.04.2013, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, admisă prin rezoluția nr._/03.04.2013, acesta a expirat la data de 31.12.2013.
În acest context, intimata arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, OUG nr. 116/2009, aprobat și modificat și ale Codului de procedura civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate de apelantă Curtea apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din rezoluția nr. 6002 din 21.01.2014, fila 36 dosar apel, s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului și a mențiunilor cu privire la sediul actual.
Rezultă deci că apelanta, deși nu și-a îndeplinit în termenele prevăzute de lege obligația de a-și actualiza datele la Registrul Comerțului, iar art. 237 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 30/1991 modificată reglementează, pentru instanță, posibilitatea sancționării acesteia cu dizolvarea judiciară, având în vedere că totuși, anterior pronunțării unei hotărâri definitive aceasta și-a îndeplinit obligația, Curtea va admite apelul.
Pentru aceasta Curtea are în vedere dispozițiile art. 237 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 modificată, ce nu au un caracter imperativ, ci unul facultativ (dispozitiv), concluzia ce se desprinde din conținutul său fiind aceea că legiuitorul nu a înțeles să prevadă o sancțiune de drept, scopul esențial al acestei reglementări fiind acela de a fi adusă la îndeplinire obligația de înregistrare în Registrul Comerțului a sediului real și actual al societății.
Cum acest scop a fost îndeplinit, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge cererea de dizolvare a societății pârâte, ca neîntemeiată.
De asemenea, Curtea va dispune și efectuarea cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului în sensul radierii mențiunii privind dizolvarea societății-pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 3548 din data de 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge cererea de dizolvare a . ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
I. G. V. D. M. I.
Red.I.G./dact.I.G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 303/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 147/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
