Poprire asiguratorie. Decizia nr. 133/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 33445/3/2013
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.133
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTELILIANA C.
JUDECĂTORDUMITRU V.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta S.C. C. S.A., împotriva Încheierii din data de 24.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata S.C. M. E. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta prin avocat T. M. L. care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2014 și intimata prin avocat M. R. care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură, la data de 28.02.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare și set de înscrisuri, în 2 exemplare.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării și al înscrisurilor depuse la dosar de către intimată, apărătorului apelantei.
Apelanta, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, respectiv chitanța nr._/27.02.2014 și totodată învederează că nu timbrează cererea de suspendare întrucât aceasta a rămas fără obiect, poprirea asiguratorie fiind deja executată.
Apelanta, prin avocat, în combaterea excepției tardivității apelului, solicită proba cu înscrisuri.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru apelantă proba cu înscrisuri în combaterea excepției tardivității.
Apelanta, prin avocat, depune la dosar set de înscrisuri, comunicând un exemplar apărătorului intimatei.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției tardivității apelului invocată de către intimată prin întâmpinare.
Intimata, prin avocat, solicită admiterea excepției tardivității introducerii apelului, având în vedere că art.970 N.C.P.C. rap. la art.953 alin.3 N.C.P.C. instituie un termen imperativ, peremptoriu pentru formularea căii de atac, în materia popririi asigurătorii. Apreciază că termenul de apel este de 5 zile de la momentul la care debitorul a luat cunoștință despre această măsură. Solicită să se observe că la dosar există dovada notificării debitorului S.C. C. S.A. privind înființarea popririi asigurătorii emisă la 04.12.2013 de către executorul judecătoresc R. N.. Totodată, solicită să se observe că însăși apelanta susține în cererea de apel că a luat cunoștință despre încheierea de înființare a măsurii asiguratorii la data de 09.12.2013. Față de toate aceste aspecte solicită admiterea excepției tardivității introducerii apelului.
Apelanta, prin avocat, învederează că la acest termen de judecată a depus la dosar dovada că înștiințarea privind poprirea i-a fost comunicată la data de 12.12.2013, conform datei poștei menționată pe plicul expediat de Biroul Executorului Judecătoresc R. N., iar apelul a fost formulat la data de 16.12.2013. Mai arată că la data de 09.12.2013 nu a luat cunoștință de încheierea prin care s-a dispus înființarea măsurii asiguratorii, ci a aflat de la bănci că au fost blocate conturile societății pe care o reprezintă. Totodată, învederează că la data de 10.12.2013 a depus la Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă o cerere de fotocopiere a încheierii apelate și care i-a fost comunicată la data de 20.12.2013.
Intimata, prin avocat, arată că, la acest moment în urma verificării înscrisurilor a observat că apelanta a primit înștiințarea la data de 12.12.2013, împrejurare față de care arată că nu mai susține excepția tardivității apelului.
Curtea ia act de faptul că apelanta nu mai susține excepția tardivității apelului.
Apelanta, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri în susținerea apelului, respectiv un dosar cu toate plățile efectuate de S.C. C. S.A. în valoare de 25.000.000 lei de la data de 01.02.2012 și până în prezent, comunicând un exemplar apărătorului intimatei.
Intimata, prin avocat, arată că nu solicită alte probe în afara celor deja existente la dosar. În ceea ce privește înscrisurile depuse la dosar de către apelantă, apreciază că acestea nu au legătură cu cauza, întrucât reprezintă plăți efectuate pe parcursul derulării relațiilor comerciale dintre cele două societăți.
Apelanta, prin avocat, învederează că sunt plăți care se referă și la perioada care face obiectul cauzei.
La întrebarea instanței, apărătorul apelantei învederează că dovezile referitoare la plăți se referă la obiectul litigiului de fond și au legătură cu chestiunile privind stabilirea creanței ca fiind certă, lichidă și exigibilă.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către apelantă.
Apelanta, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, iar față de faptul că apelanta a menționat că nu mai susține cererea de suspendare, arată că nu mai insistă în excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea provizorie invocată de intimată prin întâmpinare.
Curtea ia act de faptul că intimata nu mai susține excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea provizorie.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fond respingerea cererii de poprire asiguratorie formulată de intimată. Apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, constatând în mod greșit că ar fi îndeplinite condițiile prev. de art.952 alin.2 NCPC. Având în vedere cele trei condiții prev. de art.952 alin.2 N.C.P.C., respectiv existența unei creanțe certe și exigibile, introducerea unei acțiuni de fond și depunerea odată cu cererea a unei cauțiuni în cuantum de jumătate din valoarea reclamată, solicită să se observe că în cauză nu este îndeplinită decât cea de a doua condiție. Astfel, intimata S.C. M. E. S.R.L. a făcut dovada numai a faptului că a introdus o acțiune de fond și nicidecum că ar fi depus odată cu cererea și o cauțiune în cuantum de jumătate din valoarea reclamată și de asemenea, nu a făcut nici dovada că are o creanță certă și exigibilă. În ceea ce privește condiția existenței unei creanțe certe și exigibile, învederează faptul că a depus la dosar înscrisuri prin care a dovedit că toate cererile promovate de S.C. M. E. S.R.L. în fața instanțelor judecătorești cu privire la această creanță au fost respinse, întrucât instanțele au constatat că nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă. Totodată învederează că, în dosarul de fond ca și în toate celelalte dosare derulate între părți, S.C. C. S.A. are pretenții proprii, respectiv a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat discounturi neacordate de către intimată. Solicită a se avea în vedere că prin înscrisurile pe care le-a depus la dosar la acest termen de judecată a făcut dovada că dosarul de fond, în baza căruia a fost dispusă această măsură asiguratorie a fost suspendat până la soluționarea cererii S.C. C. S.A. privind acordarea discounturilor. În ceea ce privește schimbarea temeiului de drept al cererii de către instanță, apreciază că acesta nu poate fi schimbat având în vedere disp. art.9 alin.2 NCPC și art.22 alin.5 N.C.P.C., limitele cererii de chemare în judecată fiind stabilite de către reclamant în virtutea principiului disponibilității. Totodată, invocă și decizia Curții Constituționale 1397/2011 prin care s-a stabilit că măsurile asiguratorii au întotdeauna ca scop utilizarea bunurilor urmăribile pentru a evita dispariția lor sau diminuarea activului. Astfel, pentru a fi întemeiată o măsură asiguratorie trebuie să existe o primejdie ca patrimoniul debitorului să fie diminuat sau conduita debitorului să fie prejudiciabilă pentru creditor. Or, apreciază că a făcut dovada că nu există o diminuare a patrimoniului S.C. C. S.A., respectiv a depus la dosar ultimele situații financiare anuale care dovedesc faptul că are active imobilizate și circulante de peste 82 milioane lei, iar pretențiile solicitate sunt de sub 3% din valoarea patrimoniului societății. Apreciază că prin acest demers al instituirii unor măsuri asiguratorii se dorește crearea unui prejudiciu de imagine apelantei având în vedere că S.C. M. E. S.R.L. are un lanț concurent de farmacii. Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală. Învederează că cererea formulată de către ..R.L. în fața tribunalului a fost întemeiată pe disp. art.969 N.C.P.C. rap. la art.952 N.C.P.C., iar în conformitate cu disp. art.22 N.C.P.C. potrivit principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, judecătorul are posibilitatea de a restabili calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății chiar dacă părțile au dat o încadrare eronată sau incompletă. De asemenea, solicită a se avea în vedere că S.C. M. E. S.R.L., astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, a îndeplinit condițiile prevăzute de lege privind înființarea popririi asiguratorii, respectiv dovada existenței pe rolul unei instanțe a unui proces între cele două părți. Mai arată că ulterior, prin citație i s-a pus în vedere achitarea unei cauțiuni în cuantumul și la termenul prev. de instanță, obligație procesuală îndeplinită conform dovezilor de la dosar. În ceea ce privește afirmațiile apelantei în sensul că S.C. M. E. S.R.L. ar dori să creeze prejudicii de imagine apelantei S.C. C. S.A., învederează faptul că datorită depășirii cu foarte multe zile a termenelor de plată pentru această din urmă sumă de către S.C. C. S.A. a determinat ca S.C. M. E. S.R.L. să promoveze cererea de instituire a măsurii popririi asiguratorii. În ceea ce privește susținerea apelantei, în sensul că executorul judecătoresc a dispus în mod greșit indisponibilizarea unei sume de 13.000.000 lei din conturile debitoarei, respectiv a sumei de câte 1.800.000 lei pentru fiecare din cele 7 conturi asupra cărora au fost emise adresele de poprire de către executorul judecătoresc, învederează faptul că executorul judecătoresc nu a poprit de 7 ori sume de câte 1.800.000 lei, ci a emis adresele de poprire către toate unitățile bancare urmând a autoriza transferul din conturile S.C. C. S.A. până la strângerea sumei de 1.800.000 lei aferentă adresei de înființare a acestei popriri. Pentru toate aceste motive și considerentele expuse pe larg prin întâmpinare, solicită respingerea apelului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă sub nr._ reclamanta M. E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. SA înființarea popririi asiguratorii în baza dispozițiilor art. 969 și urm. raportat la art. 952 alin.2 din Noul Cod de Procedură Civilă (NCPC) pentru suma de 2.206.062,28 lei asupra conturilor pârâtei.
Prin încheierea din 24.10.2013 Tribunalul București Secția a VI - a Civilă a admis cererea și în temeiul art. 969 și urm. raportat la art. 952 alin.1 și alin.2 și art.1056 alin.2 din Noul Cod de Procedură Civilă, a dispus înființarea popririi asigurătorii până la concurența creanței de 2.206.062,28 lei asupra conturilor pârâtei și a pus în vedere reclamantei să depună o cauțiune de 220.000 lei în termen de 5 zile de la comunicare, sub sancțiunea desființării de drept a măsurii asigurătorii, reținând, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă sub nr._/3/2013 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.900.757,62 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise de reclamantă în perioada 1.02._12. Ulterior, reclamanta și-a restrâns pretențiile solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.206.062,28 lei.
Reclamanta a emis, potrivit contractului nr.1951/25.01.2006 și comenzilor emise de pârâtă, facturi fiscale pentru produsele livrate în perioada 01.02._12, valoarea totală a debitului pretins fiind de 2.206.062,28 lei, reprezentând contravaloare produse livrate și neachitate.
Părțile au convenit prin art.6 din contract un termen de achitare de maxim 60 de zile de la data emiterii facturii pentru diviziile M. Pharma, Ozone și OTC Ozone, respectiv de maxim 30 de zile de la data emiterii facturii fiscale pentru diviziile Vivafarm, Farmactiv, Elantis, Cosmetics, Plurifarm.
Creanța este constatată prin înscris, are caracter exigibil, iar reclamanta a intentat acțiune.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, anularea încheierii atacate si respingerea ca neîntemeiata a cererii, precum și suspendarea executării provizorii a măsurii asigurătorii.
În motivarea apelului, apelanta a susținut, în esență, următoarele:
Nu sunt îndeplinite condițiile art. 952 alin. 2 C.pr.civ. privind existența unei creanțe certe și exigibile și depunerea unei cauțiuni în cuantum de jumătate din valoarea reclamată.
Toate cererile promovate de reclamanta impotriva C. au fost respinse de instanțele de judecata, iar pretinsul debit ce face obiectul dosarului de fond nu reprezintă o creanța certa si exigibila. In dosarul de fond C. a formulat cerere reconventională pentru pretenții constând in discounturi datorate si neacordate de către derivate din aceeași relație comerciala.
In mod nelegal tribunalul a schimbat temeiul de drept al cererii, reținând in considerente condițiile descrise la art.952 alin. l NCPC, deși acest text de lege nu a fost invocat si nu a fost indicat in mod expres in considerentele hotărârii.
Nu exista primejdie ca patrimoniul C. sa fie diminuat, acesta fiind suficient de mare astfel incat M. sa isi satisfacă orice eventuala creanța derivata din relația comerciala derulata.
Instituirea unor masuri asigurătorii vizează crearea de prejudicii de imagine C. și o publicitate negativa a societății in piața farmaceutica.
Intimata S.C.M. E. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Asupra apelului:
Prin cererea de înființare a popririi asigurătorii reclamanta a invocat dispozițiile art. 969 și urm. raportat la art. 952 alin. 2 din Noul Cod de Procedura Civila, menționând faptul că a promovat pe cale separată o acțiune în pretenții ce face obiectul dosarului nr._/3/2013 al Tribunalului București Secția a VI-a Civilă.
În considerentele hotărârii atacate instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile de înființare a popririi asigurătorii conform art. 969 și urm. raportat la art. 952 alin. 2, precum și dispozițiile art. 951 alin. 1 raportat la art. 1056 alin. 2 din Noul Cod de Procedura Civila.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 4 din Noul Cod de Procedura Civila, judecătorul da sau restabilește calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecații, chiar daca părțile le-au dat o alta denumire, fiind însă obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
Rezultă că în temeiul acestor dispoziții legale, invocarea greșită a unui text de lege de către o parte nu impietează asupra dreptului judecătorului de a stabili și aplica textul corect situației fundamentate juridic de către parte.
În speță, cererea de înființare a popririi asigurătorii a fost soluționată fără citarea părților, iar acestea nu au încheiat un acord prin care să fi stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile.
În consecință, Curtea nu poate reține că tribunalul a schimbat temeiul juridic al cererii creditoarei cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente.
Totodată, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru înființarea popririi asigurătorii.
Astfel, cu privire la existența unei creanțe certe și exigibile, în mod corect prima instanță a reținut că aceasta rezultă din facturile fiscale pentru produsele livrate în perioada 01.02._12, emise de reclamantă în baza contractului nr.1951/25.01.2006 și a comenzilor emise de pârâtă, precum și că prin art.6 din contract s-a prevăzut termen de achitare de maxim 60 de zile de la data emiterii facturii pentru diviziile M. Pharma, Ozone și OTC Ozone, respectiv de maxim 30 de zile de la data emiterii facturii fiscale pentru diviziile Vivafarm, Farmactiv, Elantis, Cosmetics, Plurifarm.
Cu privire la cauțiune, se reține că instanța de fond, prin hotărârea atacată a pus în vedere reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 952 alin. 1 și art. 1056 din Noul Cod de procedură civilă, să depună o cauțiune de 220.000 lei în termen de 5 zile de la comunicare sub sancțiunea desființării de drept a măsurii asigurătorii. Reclamanta a consemnat cauțiunea dispusă la data de 22.11.2013 în termenul stabilit de către instanță (filele 34 și 36 dosar fond).
Totodată, instanța de judecata a reținut în mod corect faptul că reclamanta a dovedit ca a promovat cerere de chemare in judecata, iar împrejurarea că alte cereri formulate de aceasta au fost respinse, ori faptul că în dosarul de fond C. a formulat cerere reconvențională pentru pretenții proprii, sunt nerelevante în prezenta cauză, condiția legală referindu-se la dovada înregistrării unei cereri de chemare in judecata.
Susținerile apelantei conform cărora prin cererea promovată se urmărește crearea unor prejudicii de imagine nu au legătură cu cererea dedusă judecății și nu au relevanță asupra temeiniciei și legalității acesteia, scopul masurilor asigurătorii fiind asigurarea părții asupra posibilității de realizare efectivă a obligațiilor asumate, în situația obținerii unui titlu executoriu.
Cu privire la cererea de suspendare a executării, Curtea va lua act de faptul că aceasta nu a mai fost susținută, reprezentantul apelantei menționând că hotărârea atacată cu prezentul apel a fost executată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta S.C. C. S.A., înregistrată la registrul comerțului sub nr.J_, cu sediul în București, ., ..10-16, sector 2, împotriva Încheierii din data de 24.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata S.C. M. E. S.R.L., înregistrată la registrul comerțului sub nr.J_, cu sediul ales la S.C.P. „R. & Asociații”, în București, ., corp 3, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.03.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. C. D. V.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.L.C
Fond: Tribunalul București Secția a VI-a Civilă
Președinte: M. C.
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 144/2014. Curtea de Apel... | Obligatia de a face. Sentința nr. 525/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
