Pretenţii. Decizia nr. 303/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 37644/3/2010*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 303
Ședința publică de la 08.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. M. G.
JUDECĂTOR – L. C.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta R.A.- A.P.P.S.- prin Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București, împotriva sentinței civile nr._/18.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) București.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic G. A., cu delegație la dosar, și intimata, reprezentată de consilier juridic D. I., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că apelanta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă.
Reprezentantul apelantei depune la dosar obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă în original precum și înscrisurile la care a făcut referire în obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă care au fost comunicate și intimatei.
Curtea acordă cuvântul părților asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză contabilă formulate de către apelantă.
Apărătorul apelantei solicită admiterea obiecțiunilor la raportul de expertiză contabilă astfel cum au fost formulate, având în vedere că doamna expert a avut în vedere doar devizele depuse la dosarul cauzei, care calculează doar o parte din facturile de prestări servicii, respectiv partea tehnică, fără să cuprindă tarifele pentru pază și curățenie. Doamna expert nu a luat în considerare nici actul adițional prin care s-au modificat tarifele, conform anexei doi la acest adițional care conține modul de clacul al acestor prestări de servicii detaliat. Fiecare factură de prestări servicii are o specificație, care la rândul său conține modul de calcul detaliat al prestărilor de servicii, care nu conțin TVA. Pentru serviciile de pază și curățenie a depus la dosar graficele și pontajele pentru persoanele care au deservit acel spațiu și care au fost plătiți și pe care doamna expert nu le-a luat în considerare.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză contabilă formulate de către apelantă, ca neîntemeiate.
Curtea, după deliberare, apreciază că în cauză nu se impune încuviințarea obiecțiunilor la raportul de expertiză contabilă formulate de către apelantă. În opinia Curții expertul a răspuns motivat obiectivului stabilit în cauză, în limitele investirii sale, și urmează ca instanța de control judiciar să facă aprecieri asupra conținutului obiecțiunilor când va analiza temeinicia apelului.
În continuare, Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii de suplimentare a onorariului de expert.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea cererii de suplimentare a onorariului de expert, considerând suficient de mare suma plătită inițial, deoarece raportul de expertiză nu a fost efectuat în mod corect astfel încât nu poate fi de acord cu această cerere.
Reprezentantul intimatei lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de majorare a onorariului de expert.
Curtea, după deliberare, constată că cererea de majorare a onorariului de expert este motivată, prezentându-se devizul lucrărilor efectuate, acesta fiind depus la fila 42 din dosar, astfel încât va încuviința cererea de majorare și va dispune suplimentarea onorariului cu suma de 3750 lei, stabilind onorariul definitiv la suma de 5750 lei în sarcina apelantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea cererii de apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii precizate, cu obligarea intimatei la plata sumei reprezentând contravaloare prestări servicii, cu cheltuieli de judecată. Susține că a depus la dosarul cauzei înscrisuri în dovedirea efectuării prestărilor de servicii, că a avut oameni în acel spațiu care au fost plătiți și că au fost efectuate utilitățile într-un mod optim. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Susține că intimata a achitat utilitățile așa cum s-a stabilit prin protocol. În perioada ianuarie 2009 – februarie 2010 între părți nu mai exista nici un contract, motiv pentru care intimata nu mai datorează nici o sumă pentru această perioadă. Susține că serviciile facturate de apelantă nu sunt reale.
CURTEA ,
P. cererea înregistrată în data de 05.08.2010 la Tribunalul București – Secția a VI-a Comercială, reclamanta Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat prin Sucursala Pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar a chemat în judecată pârâta A. Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor – ANSVSA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata sumei de 582.072,23 lei debit neachitat compus din:
- 385.588,8 lei reprezentând contravaloarea facturilor de prestări servicii emise în perioada 01-12.2009 aferente perioadei 01-12.2009;
- 195.219,22 lei reprezentând contravaloare facturi de utilități.
La data de 27.06.2011 reclamanta a formulat cerere precizatoare, solicitând obligarea pârâtei doar la plata sumei de 386.853,01 lei reprezentând contravaloare facturi de prestări servicii emise în perioada 01-12.2009 aferente perioadei 01-12.2009, suma de 195.219,22 lei reprezentând contravaloare facturi de utilități fiind achitată.
La data de 17.10.2011 reclamanta a formulat o nouă cerere precizatoare, solicitând obligarea pârâtei la plata cuantumului prestărilor de servicii majorat la suma de 447.101,05 lei aferent perioadei ianuarie 2009 – februarie 2010.
P. sentința civilă nr._ pronunțată la 18.11.2011 în dosarul nr._ Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că între părți s-a incheiat contractul de locatiune si prestari servicii nr.571/27.09.2004 avand ca obiect inchirierea spatiului situat in Bucuresti, . B, sector 2, valabil pana la data de 30.09.2008 – conform actului aditional nr. 878/25.10.2007.
La data de 15.06.2009 imobilul a fost restituit in natura proprietarilor, fiind incheiat intre reprezentantii RA A. – SAIFI si proprietar procesul-verbal de punere in posesie nr.592.
La data de 04.01.2010 s-a incheiat intre proprietari, RAAPPS – titular al contractelor incheiate cu furnizorii de utilitati – si ANSVSA – beneficiar, Protocolul nr.6787 ce reglementa modul de livrare al utilitatilor, valabil, initial, pana la data de 28.02.2010 – data prezumata ca fiind data eliberarii imobilului de catre ANSVSA .
P. procesul – verbal de conciliere 18.06.2010, este mentionata datoria in cuantum de 386.853,01 lei si 195.219,22 lei ce urma a fi achitata in patru transe lunare incepand cu luna iulie 2010 si pana in luna octombrie 2010, insa procesul-verbal nu este asumat de parata, fiind semnat numai de creditor.
P. procesul-verbal de conciliere nr.6590/1 7.08.2010 parata s-a obligat sa achite suma de 194.701,64 lei c/v utilitati, conform cererii precizatoare formulate de reclamanata si OP de plata (fila 111) rezultand ca s-a realizat aceasta operatiune, instanta ramanand investita cu actiunea precizata in pretentii privind debitul in cuantum de 386.853,01 lei reprezentand c/valoare facturilor de prestari servicii emise in perioada 01-12.2009 aferente perioadei 01-12.2009.
Instanta a fost investita cu o actiune ce se intemeiaza pe raspunderea delictuala deoarece de la data expirarii contractului de locariune si prestari servicii nr.571/27.09.2004, respectiv 30.09.2008 si pana la de eliberarii spatiului din . B intre parti nu a mai existat contract, iar parata si-a intemeiat actiunea pe disp. art. 998-999 C.civ.
Reclamanta isi intemeiaza pretentiile in cuantum de 447.101,05 lei pe facturi de prestari servicii emise in perioada 01.2009 – 02.2010. Pentru perioada mentionata au fost emise facturi pentru utilitati – energie electrica, gaze, apa, salubritate, parata asumandu-si obligatia prin Protocol nr. 6787/04.01.2010 si achitand facturile privind utilitatile potrivit procesului-verbal de conciliere nr. 6590/1 7.08.2010.
Eliberarea imobilului a avut loc la data de 01.06.2010, potrivit procesului-verbal incheiat in acest sens (fila 125), insa in sustinerea facturilor privind prestarile de servicii pentru perioada ianuarie 2009 - februarie 2010 reclamanta depune devize (filele 127-168) privind intretinere instalatii sanitare, instalatii incalzire, instalatii pompe, instalatii electrice, intretinere, supraveghere si deservire centrala termica, intre parti neexistand relatii contractuale in acest sens, reclamanta nedemonstrand executarea si asumarea acesor lucrari de catre parata, disp. art.1 lit.b din contract nefiind aplicabile ulterior expirarii valabilitatii si in conditiile in care se evoca raspunderea delictuala potrivit art.998-999 C.civ.
Împotriva acestei Împotriva acestei sentințe civile reclamanta RA A. a declarat apel, în termen legal, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea apelului s-a arătat că tribunalul a respins în mod greșit cererea de chemare în judecată apreciind că reclamanta nu a demonstrat executarea lucrărilor de prestări servicii și asumarea lor de către pârâtă. Reclamanta a făcut referire la art.1 lit.b din contractul expirat, în care au fost prevăzute, pentru a preciza în ce constau lucrările de prestări servicii, acestea fiind prestate și după încetarea contractului, astfel că plata contravalorii lor a fost solicitată în baza răspunderii civile delictuale, conform art.998-999 Cod civil.
Protocolul nr.6787/04.01.2010 încheiat între părți și reprezentantul proprietarului clădirii a avut ca obiect livrarea utilităților, în condițiile în care titular al contractelor încheiate cu furnizorii de utilități era reclamanta, iar aceasta, aferent obligației de livrare a utilităților, avea și obligația de a asigura întreținerea instalațiilor prin care se furnizau utilitățile. Apelanta a demonstrat executarea lucrărilor de prestări servicii prin devizele aferente fiecărei facturi și prin faptul că livrarea utilităților s-a efectuat în condiții optime.
Asumarea acestor lucrări de către pârâtă s-a dovedit prin semnătura reprezentantului acesteia, numitul Ș. A., pe devizele în discuție. De altfel lucrările de prestări servicii nu au fost niciodată refuzate de către pârâtă.
Din cele arătate rezultă că erau îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale.
P. decizia civilă nr. 167 din 05.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI a Civilă în dosarul nr._ a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT prin SUCURSALA PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI IMOBILIAR.
P. decizia nr.2130 din 30 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta RAAPPS prin Sucursala pentru ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI IMOBILIAR BUCUREȘTI, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VI a Civilă sub nr._ *.
În apel după casare Curtea, în considerarea dispozițiilor deciziei de casare, a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatei pârâte A. Național Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (filele 24-25 dosar nr._ *) și expertiză contabilă (filele 43 și urm. dosar nr._ *).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților, Curtea apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Constată Curtea ca și situație de fapt că relațiile contractuale între părți au luat naștere ca urmare a încheierii contractului de locațiune și prestări servicii nr.571/27.09.2004, privind luarea în folosință temporară de către pârâta ANSVSA în calitate de locatar beneficiar, a imobilului situat în . B, sector 2 București, de la reclamanta RA A., în calitate de locator prestator. P. actul adițional nr.878/25.10.2007 durata de valabilitate a contractului a fost extinsă până la 30.09.2008. P. actul adițional nr.957/19.12.2007 se actualizează valoarea lunară, prevăzută la art.3 din contract, a prestării serviciilor din art.1 lit.b, la suma de 25.314,3 lei/lună, începând cu data de 01.01.2008 până la data expirării 30.09.2008. După data de 01.10.2008 pârâta ANSVSA a continuat să ocupe imobilul din ., cu toate că durata de valabilitate a contractului de locațiune și prestări servicii expirase și nu exista încheiat cu RAAPPS nici un contract, înțelegere sau protocol.
În data de 19.12.2008, după expirarea valabilității contractului, reclamanta apelantă RA A. notifică pârâtei ANSVSA că începând cu data de 01.01.2009 tarifele de prestări servicii se actualizează conform Deciziei SAIFI nr.156/12.12.2008.
În data de 15.06.2009 imobilul a fost retrocedat foștilor proprietari, prin procesul verbal de punere în posesie nr.592. Și în perioada 15.06._09, cu toate că RA A. nu mai avea calitatea de locator prestator asupra imobilului, a continuat să emită facturi de prestări servicii către pârâta ANSVSA. În data de 04.01.2010 are loc semnarea Protocolului nr.6787, între proprietari, RA A. în calitate de prestator și ANSVSA în calitate de beneficiar, prin care este stabilită data eliberării imobilului de către ANSVSA, respectiv 28.02.2010. Ulterior data eliberării imobilului este prelungită până la data de 28.03.2010.
Protocolul stabilește obligațiile beneficiarului ANSVSA față de prestatorul RA A., în ceea ce privește achitarea prestațiilor privind furnizarea utilităților: apă, salubritate, gaze naturale și energie electrică, în baza contractelor pe care prestatorul RA A. le avea încheiate cu furnizorii primari de utilități.
P. cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul analizei instanței de fond, astfel cum a fost precizată în datele de 27.06.2011 și apoi 17.10.2011, apelanta reclamantă RA A. a solicitat obligarea pârâtei intimate ANSVSA la plata sumei de 447.101,05 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de prestări servicii, emise în perioada ianuarie 2009-februarie 2010.
Soluția instanței de fond de respingere a cererii introductive a fost motivată prin aceea că reclamanta nu a probat executarea acestor lucrări și asumarea lor de către pârâtă.
Constată Curtea că prin decizia de casare Înalta Curte a stabilit obligația instanței de control judiciar de a cerceta cauza sub aspectul stării de fapt, prin administrarea unui probatoriu suplimentar care să lămurească dacă serviciile facturate au fost efectiv prestate pentru a asigura livrarea utilităților la care recurenta RA A. s-a obligat prin Protocolul nr.6787 din 4 ianuarie 2010 și dacă aceste servicii sunt sau nu dovedite prin devizele aferente fiecărei facturi de prestări servicii. A apreciat Înalta Curte de Casație și Justiție că se impune a se stabili dacă s-au livrat utilități de apă, salubritate, gaze naturale și energie electrică în condiții optime, dacă aceasta implică sau nu executarea tuturor lucrărilor de reparații sau înlocuire a elementelor defecte ale instalațiilor.
Cu caracter premergător, Curtea evidențiază că analiza sa va avea în vedere că raporturile contractuale dintre părți au încetat la data de 30.09.2008, astfel încât pretențiile reclamantei nu pot valorifica clauzele contractuale cuprinse în contractul de locațiune și prestări servicii nr.571/27.09.2004.
În urma administrării de probe noi în apel, Curtea constată că parte din serviciile facturate de către reclamantă și pretinse pe calea acțiunii au fost prestate de către RA A. în strânsă legătură cu livrarea în condiții optime a utilităților de care pârâta intimată a beneficiat.
Astfel, reține Curtea că anterior Protocolului nr.6787 din 4 ianuarie 2010, în perioada ianuarie 2009-4 ianuarie 2010, pârâta ANSVSA a continuat să folosească imobilul din ., deși între părți nu a mai existat contract de locațiune și prestări servicii. În plus, după data de 15.06.2009, când imobilul a fost retrocedat foștilor proprietari, un astfel de contract nici nu mai putea fi încheiat întrucât reclamanta RA A. nu mai putea avea calitatea de locator. În timpul folosirii imobilului, respectiv până în martie 2010, pârâta a beneficiat de utilități reprezentând apă, salubritate, gaze naturale și energie electrică, a căror contravaloare a fost facturată de către furnizori pe numele reclamantei RA A., deoarece aceasta era titulara contractelor privind utilitățile.
Constată Curtea că părțile au înțeles să reglementeze situația privind plata utilităților prin Protocolul nr.6787 din 4 ianuarie 2010, convenind printr-un document acceptat și de către proprietarii imobilului retrocedat ca beneficiarul ANSVSA, în calitate de beneficiar, să plătească contravaloarea utilităților aferente folosirii imobilului.
Sumele achitate de către reclamantă au fost facturate ulterior către pârâtă care, în cursul litigiului de fond, a înțeles să le achite către RA A..
Cu toate acestea, pârâta ANSVSA a refuzat să plătească RA A. facturile emise cu titlu de contravaloare prestări servicii (curățenie, pază clădire, PSI, servicii de telefonie secundară, transport persoane și mărfuri, lucrări de reparație și întreținere clădire, reparație și întreținere instalații electrice, sanitare), motivând, pe de o parte, că nu s-a angajat contractual să suporte plata acestor servicii, iar pe de altă parte arătând că nu a beneficiat de o parte dintre aceste servicii.
Cu referire la aceste susțineri, Curtea apreciază că sunt doar în parte întemeiate. Astfel, Curtea consideră că în cauză pârâta era ținută a achita contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă în legătură cu furnizarea în condiții optime a utilităților de care ANSVSA a beneficiat. Astfel, atât timp cât, convențional, pârâta a acceptat să achite contravaloarea utilităților pentru toată perioada în care a folosit imobilul, fiind singura beneficiară a acestora, în timp ce reclamanta a asigurat furnizarea utilităților în condiții corespunzătoare, ca titular de contract, cheltuielile făcute în strânsă legătură cu aceasta nu se justifică a rămâne în sarcina RA A.. În consecință, în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei ANSVSA, în sensul că aceasta, în mod nejustificat, a refuzat să achite contravaloarea serviciilor prestate, în beneficiul său și în legătură cu furnizarea utilităților, de către RA A., cauzând un prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Din analiza probelor administrate în apel, după casare, Curtea concluzionează că valoarea serviciilor care au fost prestate în legătură cu furnizarea utilităților este de 72.795,92 lei. Aceste servicii constau în întreținere instalații sanitare, întreținere instalații de încălzire, întreținere pompe, întreținere instalații electrice, întreținere, supraveghere și deservire centrală termică, PSI și dezinsecție și deratizare.
În stabilirea acestei valori Curtea a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă care a avut ca obiectiv identificarea sumei reprezentând contravaloare prestări servicii, în perioada ianuarie 2009-februarie 2010, despre care RA A. pretinde că ar fi fost efectuate în beneficiul ANSVSA, în legătură cu asigurarea de livrare în condiții optime a utilităților de apă, salubritate, gaze naturale și energie electrică.
Instanța de control judiciar nu a primit obiecțiunile formulate de către apelanta reclamantă la concluziile raportului întrucât, pe de o parte, prin acestea se solicita recalcularea sumelor în raport de specificația fiecărei facturi de prestări servicii, după modul de calcul al serviciilor astfel cum au fost prevăzute în anexa nr.2 a actului adițional nr.957. Or, din verificarea raportului și a anexelor la acesta, Curtea constată că expertul a avut în vedere, așa cum i s-a cerut prin obiectivul stabilit, numai acele facturi care au legătură cu prestarea de servicii în legătură cu furnizarea utilităților și emise numai în baza devizelor însușite de către angajatul pârâtei ANSVSA; totodată, expertul a efectuat calculul luând în considerarea valorile înscrise pe facturi de către RA A..
Pe de altă parte, obiecțiunile reclamantei apelante au privit neluarea în seamă a facturilor privind prestări servicii legate de control acces poartă, întreținere curățenie pentru spații cu parchet, mozaic, mochetă, linoleu, întreținere curățenie alei de acces, parcări și curți interioare. Or, în opinia instanței, aceste facturi nu au intrat în obiectivul stabilit.
În legătură cu corecta stabilire a situației de fapt, chestiune impusă de decizia de casare, Curtea reține că în cauză probele relevă că utilitățile au fost furnizate în condiții optime. Astfel, pârâta intimată, în cadrul apărărilor formulate, nu a contestat în nici un moment faptul că a beneficiat de aceste utilități, procedând, de altfel, la plata contravalorii lor, și nici nu a afirmat că furnizarea nu a fost efectuată în condiții optime.
Totodată, în ceea ce privește probarea prestării serviciilor în beneficiul pârâtei, în condițiile în care ANSVSA a reclamat faptul că RA A. nu a dovedit această împrejurare, Curtea reține că expertiza a avut în vedere numai acele sume rezultând din facturi care au avut atașate devize semnate de reprezentantul pârâtei ANSVSA, numitul Ș. A.
Potrivit răspunsurilor la interogatoriu (filele 24 și urm.), pârâta a recunoscut că prin Protocolul nr.6787 din 4 ianuarie 2010 s-a obligat să plătească livrarea utilităților; cu toate acestea, pârâta a răspuns în mod evaziv la întrebarea nr.5 cu referire la legătura dintre respectarea obligațiilor din Protocol privind livrarea utilităților în condiții optime și asigurarea întreținerii tuturor instalațiilor electrice, termice și sanitare. Totodată, pârâta a recunoscut că numitul Ș. A. este angajatul său, dar a precizat că acesta nu este reprezentantul legal al ANSVSA. În opinia instanței, însușirea prin semnătură, de către angajatul pârâtei, a conținutului devizelor ce priveau lucrări necesare furnizării utilităților reprezintă o recunoaștere a prestării acelor servicii, nefiind necesar ca un astfel de document să fie semnat de Președintele Autorității.
Raportat la apărarea intimatei pârâte prin invocarea mențiunii cuprinse în raportul de expertiză, potrivit cu care nu s-au prezentat expertului înscrisuri din care să rezulte existența unui contract încheiat între părți cu valabilitate în perioada ianuarie 2009-februarie 2010, Curtea evidențiază că acest aspect nu prezintă relevanță atât timp cât temeiul de drept invocat de către reclamanta apelantă este reprezentat de dispozițiile art.998-999 Cod civil, iar nu art.969 din același cod.
Pe de altă parte, instanța nu găsește întemeiată cererea reclamantei în integralitatea ei deoarece, în parte, nu s-a probat prestarea tuturor serviciilor facturate, iar pe de altă parte activități ale reclamantei nu pot fi date în plată pârâtei deoarece nu au legătură cu furnizarea utilităților. Faptul că RA A., care în perioada relevantă nu mai era locator al imobilului, a înțeles să efectueze și activități care nu erau necesare folosirii în condiții optime a clădirii nu justifică suportarea costului lor de către ANSVSA.
D. urmare, pentru toate aceste motive, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 72.795,92 lei. Vor fi respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate.
În considerarea măsurilor dispuse în cadrul ședinței publice din 8 mai 2014, Curtea va încuviința cererea doamnei expert B. Rozmari Catherinne de majorare a onorariului expert și va obliga apelanta reclamantă RRAPPS la plata sumei de 3750 lei diferență onorariu expert.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă va fi obligată intimata pârâtă ANSVSA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5750 lei, cheltuieli suportate în cadrul procesului de către reclamantă cu titlu de onorariu definitiv expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta R.A.-A.P.P.S.- prin Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București, cu sediul în București, . nr.3A, sector 2, împotriva sentinței civile nr._/18.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) București, cu sediul în București, Piața Presei Libere nr.1, Corp D1, sector 1.
Schimbă sentința atacată în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta R.A.-A.P.P.S.- prin Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar București, în contradictoriu cu pârâta A. Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) București.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,92 lei.
Respinge celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Încuviințează cererea doamnei expert B. Rozmari Catherinne de majorare a onorariului de expertiză și obligă apelanta la plata sumei de 3750 lei reprezentând diferență onorariu expert.
Obligă intimata pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 5750 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu definitiv expert.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 8 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. G. L. C.
GREFIER,
L. E. A.
Red. AMG/4ex
Jud. fond R. A.
Tribunalul București Secția a VI a Civilă
| ← Obligatia de a face. Sentința nr. 525/2014. Curtea de Apel... | Dizolvare societate. Decizia nr. 138/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
