Obligatia de a face. Decizia nr. 438/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 438/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 17170/3/2013

Dosar nr._ (Număr în format vechi 909/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

…..

DECIZIA CIVILĂ Nr.438

Ședința publică de la data de 18 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - I. C.

JUDECĂTOR - A. P.

GREFIER - M. I.

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta S.N.T.G.N. T. S.A. împotriva Sentinței civile nr.6946 din data de 04.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S. C. DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE SI TERMICE TERMOELECTRICA S.A. prin lichidator judiciar M. & ASOCIAȚII RESTRUCTURING & INSOLVENCY SPRL.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin consilier juridic F. C. cu delegație la dosar și intimata prin lichidator judiciar reprezentat de practician în insolvență M. T., cu delegație la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Curtea pune în discuție faptul că prin întâmpinarea formulată de intimată se invocă excepția lipsei de interes și pune în vedere intimatei să precizeze dacă lipsa de interes se invocă ca excepție sau ca apărare în combaterea apelului.

Reprezentantul intimatei, arată că este invocată ca apărare în combaterea apelului, nefiind invocată ca excepție și în fața instanței de fond.

Curtea acordă părților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe.

Apelanta prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Intimata prin reprezentant, solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar copia scrisorii de confirmare furnizori transmisă către T., precizează că are legătură cu tabelul creanțelor.

Apelanta prin avocat, arată că această adresă are legătură cu faptul că s-a modificat creanța.

În urma deliberării, Curtea încuviințează proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată și administrată, și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra cererii de apel.

Apelanta prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate și reanalizând cererea să se dispună admiterea contestației și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din fond și apel.

În susținerea apelului, arată că, intimata s-a înscris în tabelul creditorilor cu o sumă inferioare, dacă instanța de fond ar fi verificat creanța ar fi observat că aceste facturi erau emise după data deschiderii procedurii de lichidare.

Intimata prin reprezentant, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală, conform susținerilor din întâmpinare. Arată că în mod corect a reținut Tribunalul București valoarea creanței și solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile formulării contestației, nefiind depuse la dosar probe în susținerea acesteia. Mai arată că la data formulării contestației Termoelectrica prin firma de lichidare a întocmit tabelul creditorilor și T. a fost înscrisă cu suma ce rezulta din acele facturi inclusiv o sumă mult mai mare decât cea pretinsă prin contestație. Mai arată că prin contestația formulată se recunoaște faptul că facturile au apărut după un an de zile.

Curtea reține apelul în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă la data de 30.04.2013 sub nr._, S.N.T.G.N T. SA a formulat contestație împotriva întinderii creanței în raport cu S. Comercială de Producție a Energiei Electrice și Termice Termoelectrica S.A.

În motivare contestatoarea a arătat că în cadrul procedurii de dizolvare și lichidare S.C. Termoelectrica București creditorii pot introduce contestație referitoare la existența sau întinderea unei creanțe. În ceea ce o privește administratorul unic al S.C. „Termoelectrica” S.A. a stabilit că valoarea creanței este de 77.600.390,05 lei, iar în realitate valoarea este de 78.575.907,49 lei, care se compune din:

- 78.369.220,61 lei sume datorate de Termoelectrica în baza hotărârilor judecătorești, definitive și executorii, existente la data notificării deschiderii procedurii de dizolvare și lichidare.

- 203.433,75 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate pentru serviciile de transport efectuate în baza contractului de transport al gazelor naturale (pentru rezervare de capacitate fermă) nr. 37/20 iunie 2012;

- 3.253,13 lei majorări de întârziere calculate până la data de 13.03.2013.

În privința primei categorii contestatoarea a arătat că între părți au avut loc mai multe litigii în urma cărora s-au stabilit în sarcina Termoelectrica obligații de plată, astfel cum rezultă din sentințele pronunțate în dosarele:_/3/2007,_/3/2006,_ și 4879/2005, toate pe rolul Tribunalului București.

Cu referire la creanța decurgând din facturi neachitate, contestatoarea a arătat că și-a îndeplinit in întregime obligațiile rezultate din contractul de transport, iar debitoarea nu a achitat contravaloarea serviciilor de transport, astfel încât aceasta datorează și debitul principal și majorări de întârziere potrivit art. 5 și 13 din convenție.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii 137/2002, 31/1990 și ale Ordonanței de Urgență nr.88/1997.

Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă prezentă la judecată a solicitat respingerea cererii deoarece contestatoarea este înscrisă în tabelul creditorilor cu o creanță în cuantumul solicitat.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă nr.6946/04.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ / 2013 Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a respins contestația ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că față de pârâta Termoelectrica S.A. a fost inițiată deschiderea procedurii de dizolvare și lichidare voluntară în temeiul Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

La data de 9.04.2013 a fost publicat anunțul informativ referitor la deschiderea acestei proceduri pentru ca potrivit art.34 alin.1 din actul normativ mai sus menționat, cei care dețin o creanță împotriva debitorului să poată formula declarația de creanță.

De asemenea, contestatoarea a fost notificată în mod direct de către debitoarea cu privire la deschiderea acestei proceduri astfel cum rezultă din notificarea înregistrată sub nr.1899/8.04.2013.

A mai reținut tribunalul că după cum rezultă din registrul creditorilor întocmit la data de 30.04.2013, la poziția 405, contestatoarea este înscrisă cu o creanță în valoare de 78.575.907,49 lei, creanță admisă.

De asemenea din procesul verbal al adunărilor creditorilor încheiat la 8.11.2013, a rezultat că societatea contestatoare a fost desemnată președinte al asociaților creditorilor pentru T. S.A. Mediaș având în vedere că deține ponderea ce mai mare din totalul creanțelor.

Constatând că valoarea creanței admise este valoarea afirmată de contestatoare, instanța a reținut că nu sunt probate în cauză motive pentru a se admite contestația formulată.

Nu au fost primite susținerile contestatoarei în sensul că această valoare obținută și menționată în registrul creditorilor este calculată în funcție de alte facturi fiscale decât cele pe care le-a avut în vedere la momentul formulării contestației deoarece în registrul creditorilor este precizată valoarea globală a creanței fără a se putea verifica împrejurarea că debitoarea a calculat această sumă în funcție de alte documente justificative.

Tribunalul a apreciat că din moment ce valoarea creanței este exact valoarea precizată în contestație, nu există nici un temei pentru a se interveni în prezenta procedură de dizolvare și lichidare voluntară pe motivul întinderii creanței, astfel că a respins contestația ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 02 aprilie 2014, a declarat apel reclamanta, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 11 aprilie 2014.

Prin cererea de apel, apelanta a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate de S.N.T.G.N. T. S.A., ca temeinică și legală.

În motivare apelanta arată că prin contestația formulată de S.N.T.G.N. T. S.A. la data de 24.04.2013 a solicitat ca instanța să ia act de faptul că întinderea creanței T. față de S.C. „Termoelectrica” S.A. este d e78.575.907,49 lei și nu de 77.600.390,05 lei, cum a stabilit intimata prin Notificarea transmisă. Se mai arată că prin actele depuse la dosar apelanta a dovedit faptul că la data formulării contestației sumele stabilite de administrator ca fiind datorate de către T. erau semnificativ mai mici față de realitate.

Se mai adaugă că intimata nu a formulat întâmpinare, dar la ultimul termen a depus două facturi aferente contractului nr.37/2012 având ca obiect prestarea serviciilor de transport de gaze naturale, și, deși a învederat instanței că sumele cuprinse în cele două facturi nu sunt incluse în creanța datorată de Termoelectrica și stabilită prin contestație instanța a înlăturat susținerile fără o minimă analiză și a respins contestație.

Se subliniază că motivarea tribunalului conform căreia nu sunt probate în cauză motivele de admitere a contestației deoarece valoarea creanței este exact cea precizată în contestație nu este legală, instanța trebuind să țină cont de faptul că sumele datorate de Termoelectrica și actele care stau la baza lor, în speță facturi, sunt diferite de cele cu prinse în contestație și reprezintă facturi emise după data deschiderii procedurii de lichidare.

După cum se poate observa, afirmă apelanta – reclamantă, instanța de fond, fără o minimă analiză a situației de fapt a respins contestația motiv pentru care se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și reanalizând cererea T., admiterea contestație și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată atât în fond cât și în apel.

În drept au fost invocate prevederile art.466 și urm. C.pr.civ.

Apelul a fost legal timbrat cu suma de 6.933,72 lei, taxă judiciară de timbru.

La data de 08 mai 2014, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă, prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, intimata – pârâtă arată că reclamanta a fost notificată de către administratorul unic al S.C. „Termoelectrica” S.A. cu o sumă inferioară în cuantum de 77.600.390,05 lei, fapt care, în realitate, s-a datorat comunicării și înregistrării unor facturi în contabilitatea S.C. „Termoelectrica” S.A. după data notificării. Cu ocazia întocmirii Registrului creditorilor S. T. S.A. a fost înscrisă cu suma pretinsă în cuantum de 78.575.907,49 lei.

Mai arată intimata că prin sentința criticată, tribunalul București a constata în mod corect faptul că „valoarea creanței admise este valoarea afirmată de contestatoare” și că în cauză nu sunt probate motivele pentru admiterea contestației.

Se mai afirmă că apelul formulat de S.N.T.G.N. T. S.A. este la acest moment lipsit de interes, întrucât la data de 17.10.2013 firma de lichidare a întocmit tabelul de creanțe, iar apelanta a fost înscrisă cu suma totală de 78.657.224,02 lei.

În concluzie se solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței civile apelate ca temeinică și legală.

În apel a fost admisă și administrată proba cu înscrisuri.

Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 N.C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:

Prin Notificarea înregistrată la apelanta - contestatoare sub nr.1899/8.04.2013 administratorul unic al Societății Comerciale de Producere a Energiei Electrice și Termice Termoelectrica S.A. a Notificat apelantei deschiderea procedurii de dizolvare voluntară a Termoelectrica și a indicat că debitoarea are o datorie față de S.N.T.G.N. T. S.A. în cuantum total de 77.600.399,05 lei.

Ulterior, conform extrasului din registrul creditorilor întocmit la data de 30.04.2013, la poziția 405, contestatoarea a fost înscrisă cu o creanță în valoare de 78.575.907,49 lei, creanță admisă.

Având în vedere suma indicată prin Notificare - 77.600.399,05 lei – apelanta a formulat contestația de față susținând că nivelul debitului este în realitate de 78.575.907,49 lei, iar ulterior respingerii cererii de către tribunal, a arătat, prin prezenta cale de atac, că suma menționată în registrul creditorilor nu reprezintă o rectificare a sumei din Notificare ci este rezultatul adăugării la debitul în valoare de 77.600.399,05 lei a contravalorii unor facturi fiscale emise ulterior și depuse la ultimul termen de judecată.

Față de criticile formulate prin cererea de apel, respectiv faptul că apelanta contestatoare a fost înscrisă în registrul creditorilor cu o sumă egală cu cea solicitată prin contestație ca urmare a adunării la suma notificată a contravalorii unor facturi ulterioare, Curtea constată că nu poate fi respinsă ca lipsită de interes contestația, după cum arată intimata, prin întâmpinare, urmând a se analiza dacă susținerile apelantei se coroborează cu probele administrate în cauză.

Sub acest aspect, Curtea constată că apelanta – contestatoare a fost notificată pentru un debit în valoare de 77.600.399,05 lei, însă ulterior, în registrul creditorilor a fost înscrisă cu suma solicitată prin contestație, adică cu suma de 78.575.907,49 lei.

Nu pot fi primite susținerile apelantei – contestatoare în sensul că valoarea creanței admise a rezultat din adunarea la valoarea notificată a contravalorii facturilor fiscale înregistrate la termoelectrica sub nr.2314/23.05.2013 și nr.2020/17.04.2013, deoarece, dintr-un simplu calcul matematic rezultă că prin adunarea contravalorii facturilor la suma notificată ar rezulta un debit în valoare de 77.681.715,66 lei, adică o sumă diferită de cea indicată prin contestație.

Mai mult, Curtea constată că suma solicitată prin contestație era înscrisă în registrul creditorilor la data de 30.04.2013, iar factura fiscală de la fila 102 din dosarul de fond a fost înregistrată de debitoare la data de 23 mai 2013, fiind astfel imposibil ca un document fiscal care a ajuns la debitoare ulterior datei de 30 aprilie 2013 să fi fost avut în vedere la înscrierea creanței admise în registrul creditorilor.

În atare condiții nu se verifică afirmațiile apelantei – contestatoare care, prin cererea de apel, a susținut că la o verificare mai atentă tribunalul ar fi putut observa că nu trebuia inclusă în valoarea creanței contravaloarea facturilor prezentate la ultimul termen de intimată.

Prin urmare, având în vedere criticile formulate prin cererea de apel, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, și cu observarea prevederilor art.480 alin.1 N.C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta S.N.T.G.N. T. S.A., înregistrată la ORC Sibiu sub nr. J_, C. RO_, cu sediul în Mediaș, Piața C.I. M., nr.1, județul Sibiu, împotriva Sentinței civile nr.6946 din data de 04.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S. C. DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE SI TERMICE TERMOELECTRICA S.A. prin lichidator judiciar M. & ASOCIAȚII RESTRUCTURING & INSOLVENCY SPRL, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI_, cu sediul în București, ..1-3, sector 2, prin lichidator judiciar M. & Asociații Restructuring & Insolvency S.P.R.L, cu sediul în București, ., etaj 1, camera 2, sector 1, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 Iunie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

I. C. A. P.

GREFIER

M. I.

Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./M.I.

2 ex/

Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă

Judecător fond – M. – O. D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligatia de a face. Decizia nr. 438/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI