Dizolvare societate. Decizia nr. 1245/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1245/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 1415/2/2014
Dosar nr._ (Număr intern 528/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1245
Ședința publică de la 27 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Judecător P. P.
Grefier E.-R. L.
**************
Pe rol judecarea contestației în anulare formulate de recurenta pârâtă . împotriva deciziei civile nr. 619/27.02.2014, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă și împotriva Sentinței civile nr. 1826/13.02.2012, pronunțate de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București, ambele date în dosarul nr._ având ca obiect recurs și, respectiv, dizolvare societate, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERTULUI prin O. REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea prin avocat I. I., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că nu s-a depus dovada achitării taxelor judiciare, deși contestatoarea a fost citată cu aceste mențiuni conform rezoluției instanței; că intimata a depus întâmpinare în două exemplare și că a fost atașat dosarul de fond nr._ .
Curtea comunică exemplarul doi al întâmpinării formulate de O. Național al Registrului Comerțului contestatoarei, care depune dovada achitării taxelor judiciare în cuantumul stabilit de instanță, respectiv taxa de timbru în sumă de 10 lei și timbre judiciare mobile în cuantum de 0,30 lei, ce sunt anulate de Curte.
La solicitarea instanței, contestatoarea prin avocat precizează că a formulat contestația în anulare atât împotriva Deciziei civile nr.619 din 27.02.2014, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă, cât și împotriva Sentinței civile nr.1826/13.02.2012, pronunțate de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București.
Curtea pune în discuția părții disjungerea din prezenta cauză a contestației în anulare formulate împotriva sentinței civile și înregistrarea acesteia ca dosar separat.
Apărătorul contestatoarei arată că este de acord cu disjungerea contestațiilor.
Curtea, deliberând, avându-se în vedere că prezenta contestație în anulare s-a formulat împotriva a două hotărâri, respectiv împotriva deciziei nr.619 din 27.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă și împotriva hotărârii de fond nr. 1826/13.02.2012, pronunțată de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București, că se invocă motive diferite în susținerea contestațiilor în anulare formulate împotriva fiecăreia dintre aceste două hotărâri, disjunge contestația formulată împotriva sentinței civile nr.1826/13.02.2012 de prezenta cauză, în care acordă termen pentru judecare la 24.06.2014, aceasta urmând a fi înregistrată sub număr nou de dosar. Se vor cita părțile în dosarul disjuns, iar contestatoarei i se pune în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar mobil de 0,3 lei. Urmează ca prezenta cauză să aibă ca obiect numai contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr.619 din 27.02.2014.
Având cuvântul pe cereri prealabile, apărătorul contestatoarei susține că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții în susținerea contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr.619 din 27.02.2014, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă.
Contestatoarea recurentă, prin avocat, solicită admiterea contestației și anularea deciziei civile nr. 619/27.02.2014, invocând prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., cu admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și modificarea hotărârii de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Arată că instanța de recurs în mod greșit nu a procedat la soluționarea fondului și a respins cererea de repunere în termen, deși hotărârea de fond nu le-a fost comunicată și nu au avut posibilitatea apărării nefiind citați.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată în data de 19.01.2011 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamantul O. Național al Registrului Comerțului prin O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se dispună dizolvarea cesteia în temeiul art. 237 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990.
Prin sentința civilă nr.1826 pronunțată la 13.02.2012 în dosarul nr._ Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă (fostă Secția a VI-a Comercială) a admis cererea și a dispus dizolvarea societății pârâte, precum și înregistrarea hotărârii în registrul comerțului, comunicarea acesteia către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala reclamantului, reținând că datele privind sediul societății comerciale pârâte nu au mai fost actualizate de aceasta din urmă.
Împotriva acestei sentințe civile pârâta . a declarat recurs, înregistrat la 27.09.2013, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de dizolvare. Totodată recurenta a formulat cerere de repunere în termenul de recurs.
Prin decizia civilă nr. 619/27.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ s-a respins cererea de repunere în termenul de recurs ca neîntemeiată, s-a admis excepția declarării tardive a recursului și a fost respins recursul ca tardiv declarat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, în ceea ce privește sentința în cauză, termenul de recurs este de 30 de zile și curge de la data efectuării publicității (potrivit art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990), relevanța sub acest aspect revenind publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, opozabilă erga omnes și, deci, și recurentei în cauză. Cum publicarea menționată a intervenit la 12.06.2012 termenul de recurs s-a împlinit la data de 13.07.2012. În raport cu această din urmă dată se impunea ca recurenta să dovedească împiedicarea sa în declararea recursului printr-o împrejurare mai presus de voința ei, motivată și să formuleze recursul în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării conform art.103 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
Recurenta nu are însă susțineri sau dovezi într-un astfel de context și, prin urmare, afirmația că a luat cunoștință la 26.09.2013 despre sentința recurată nu prezintă nicio relevanță sub aspectul repunerii în termenul de recurs, din moment ce recurenta nici nu susține existența unei împrejurări mai presus de voința sa de natură să o fi împiedicat să formuleze recursul în termenul legal generat de publicarea sentinței în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
În consecință, cererea de repunere în termenul de recurs a fost apreciată ca neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare, iar excepția tardivității declarării recursului ca întemeiată, în condițiile în care formularea acestuia a intervenit după împlinirea termenului prevăzut legal în sensul respectiv și în această situație dispozițiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă sancționează cu decăderea neexercitarea căii de atac în termenul legal.
La data de 03.03.2014, sub nr._, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a V-a Civilă contestația în anulare formulată de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr.619 din 27.02.2014 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă și împotriva sentinței civile nr.1826/13.02.2012 pronunțate de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București în temeiul art. 317 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., constând în faptul că pentru termenul de judecată din 13.02.2012, la care a fost soluționată cauza, procedura de citare a fost nelegal îndeplinită, fiind încălcate dispozițiile art. 90 alin. 1, art. 92 alin. 1 și art. 100 pct. 8 din Codul de procedură civilă, pe dovada de citare neexistând semnătura și ștampila societății contestatoare, ceea ce duce la nulitatea actului de procedură (citației).
Ca urmare, s-a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârilor atacate, reluarea judecații de la cel mai vechi act de procedura efectuat in vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate.
În motivare, s-a arătat că prin cererile formulate in recurs contestatoarea a invocat instanței faptul ca judecarea procesului pe fond a fost făcută cu nerespectarea procedurii legale de citare. Astfel, la fila 6 din dosarul de fond se afla citația care s-a întors fara a face dovada citării sale, cu sublinierea „destinatar mutat de la adresa si noul locatar nu permite afișarea” (data de 11.03.2011) fara a se depune minime diligente pentru efectuarea citării, iar la fila 4 apare dovada de citare prin afișare la ușa instanței. Același lucru s-a întâmplat si cu comunicarea hotărârii pronunțate in cauza de prima instanță.
In consecință, a susținut contestatoarea că există o hotărâre definitiva si irevocabila, ilegala pronunțată cu încălcarea drepturilor sale procesuale, care încalcă prevederile art. 6 § 1 din Convenție E.D.O. „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil".
S-a mai precizat faptul că societatea contestatoare are sediul social la aceasta adresa din primul trimestru al anului 2000, poștașul si toți comercianții din jurul societății îi cunosc si ar fi anunțat-o despre primirea hotărârii.
Mai mult, imediat ce a aflat de situația aceasta, respectiv la data de 25.09.2013, contestatoarea a demarat procedurile legale necesare funcționarii legale a societății, sens în care a depus copie de pe Rezoluția nr._/02.10.2013 a O.N.R.C. - O.R.C. de pe lângă Tribunalul București pronunțată in dosarul_/30.09.2013.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 317-321 C. pr. civ. si celelalte texte de lege susprecizate.
La data de 07.05.2014 contestatoarea a depus prin serviciul registratură motive noi la contestația în anulare (fila 6 și urm.), prin care s-a apreciat că decizia din recurs a fost pronunțată fără a se face dovada faptului ca sentința a fost publicata in Monitorul Oficial al României la data respectiva și că hotărârea definitiva si irevocabila este pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 6 § 1 din C.E.D.O.
S-a susținut că prin decizia civila nr. 619/27.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI a Civila, cat si prin sentința civila nr. 1826 din 13.02.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Civila in dosarul nr._ , contestatoarea a fost grav vătămată, întrucât s-a dispus dizolvarea societății la primul termen de judecata, când procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
Apoi, hotărârea pronunțată nu a fost comunicata contestatoarei pentru a putea sa se apere, deși aceasta a avut si are sediul social la aceasta adresa, dovada fiind actul adițional nr. 11 la Contractul de asociere nr. 275/3 1.01.2000.
Totodată, s-a reiterat faptul că în prezent nu mai subzistă temeiul pentru care instanța de fond a dispus dizolvarea societății, întrucât contestatoarea și-a îndeplinit obligația depunerii la O. Registrului Comerțului a dovezii de valabilitate a sediului social după pronunțarea hotărârii instanței de fond (actul adițional nr. 11 la Contractul de asociere nr. 275/31.01.2000 si plata obligațiilor contractuale la zi) potrivit confirmării ORC prin întâmpinare, aflate la dosarul cauzei.
La data de 20.05.2014 intimatul O. Național al Registrului Comerțului prin O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a depus întâmpinare, prin care a arătat că societatea contestatoare și-a îndeplinit obligațiile referitoare la valabilitatea sediului social, aspect față de care lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
La termenul de judecată din data de 27.05.2014, la interpelarea instanței, contestatoarea, prin apărător, a învederat faptul că a formulat contestația în anulare atât împotriva Deciziei civile nr.619 din 27.02.2014, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă, cât și împotriva Sentinței civile nr.1826/13.02.2012, pronunțate de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București.
Față de aceste precizări, după ce a pus în discuția părților, Curtea a dispus disjungerea din dosarul nr._ a contestației formulate împotriva sentinței civile nr.1826/13.02.2012 și formarea unui nou dosar, urmând ca dosarul nr._ să aibă ca obiect numai contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr.619 din 27.02.2014.
Analizând contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr.619 din 27.02.2014 prin prisma motivelor invocate de către contestatoare, Curtea apreciază că nu este fondată și o va respinge.
Se reține că, în drept, potrivit art. 317 alin. 1 C.proc.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivul că procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, sau în situația în care hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În cauză, în cuprinsul cererii formulate contestatoarea a invocat ca temei de drept motivul prevăzut la art. 317 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., iar în concluziile orale a făcut referire la cel prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 2, în cauză nefiind însă incident niciunul dintre acestea.
Astfel, cât privește motivul prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., se observă că se invocă de către contestatoare nelegala sa citare în fața instanței de fond, iar nu a instanței de recurs ce a pronunțat decizia nr.619 din 27.02.2014 ce face obiectul prezentei contestații, de unde caracterul nefondat al acestui motiv.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, din verificarea dosarului nr._ al Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, se constată că recurenta L. I. SRL a fost reprezentată prin apărător la termenul de judecată din data de 27.02.2014, când s-a pronunțat decizia contestată.
De asemenea, se constată că nici motivul prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. (pronunțarea hotărârii cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență) nu este întemeiat, câtă vreme față de prevederile art. 3 pct. 3 C.proc.civ. Curtea de Apel București era competentă să soluționeze recursul formulat împotriva sentinței civile nr.1826/13.02.2012, pronunțate de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de recurenta pârâtă . împotriva Deciziei civile nr.619/27.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERTULUI prin O. REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 mai 2014.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. C.G.I.
Tehnoredactat: C.G.I.
2 ex./.04.08.2014.
Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă
Jud. recurs: A. A.
I. P.
A. M. G.
Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Jud. fond: A. R.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 16-12-2014, Curtea... | Obligatia de a face. Decizia nr. 438/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
