Obligatia de a face. Decizia nr. 1430/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1430/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 9046/300/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 594/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1430/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR V. D.
JUDECĂTOR I. C.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ILFOV împotriva sentinței civile nr. 304 din data de 17.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta prin avocat F. J. cu delegație la dosar și intimata prin avocat R. D. cu delegație la dosar.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, Curtea acordă părților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare și apoi pe recurs.
Intimata prin avocat, arată că a invocat excepția inadmisibilității recursului, argumentat de faptul că motivele de recurs nu au nicio legătură cu art. 304 pct. 9 C.p.c. având în vedere că motivul invocat privind greșita aplicare a legii nu intră sub incidența art. 304 pct. 9 C.p.c., consideră că recurenta încearcă o rejudecare a cauzei.
Recurenta prin avocat, solicită respingerea excepției invocată prin întâmpinare, arată că a indicat în cadrul motivelor de recurs dispozițiile care au fost aplicate greșit și pentru care a solicitat aplicarea art. 304 pct. 9 C.p.c., mai arată că nu încearcă o rejudecare a cauzei ci doar solicită aplicarea dispozițiilor legale.
Recurenta prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul București în sensul respingerii apelului cu consecința menținerii sentinței de fond. În susținerea motivelor de recurs, arată că instanța de apel în mod eronat a interpretat faptul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 4 C.p.c., cu referire la nerespectarea contradictorialității și nepunerea în discuția părților a unui înscris pe care recurenta l-a depus la dosar și l-a comunicat părții adverse, faptul că apărătorul intimatei nu a avut nimic de spus nu incumbă recurentei și nici instanței fondului. Apreciază că instanța de apel în mod eronat a reținut că Hotărârea nr. 11/2008 a Consiliului Județean Ilfov nu a reprezentat temei legal al contractului de asociațiune investițională încheiat între părți, la punctul 2.1 se arată că această hotărâre a reprezentat temei de drept alături de alte hotărâri. Un alt moment în care s-a interpretat greșit legea este cel în care s-a interpretat că această Hotărâre nr. 11 este un act administrativ nelegal emis de Consiliul Județean Ilfov.
Mai arată că instanța de apel în mod eronat a reținut faptul că recurenta nu ar fi probat că și-a îndeplinit obligația de a permite accesul reprezentanților intimatei în interiorul spitalului, arată că a făcut dovada că în perioada 2009 – 2012 nici un reprezentant al intimatei nu s-a prezentat. Toate facturile au ca și dată de emitere 2009.
În concluzie, solicită admiterea recursului cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat, arată că nu a fost indicată o normă de drept care să fi fost încălcată. Arată că instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii că a fost încălcat principiul contradictorialității însă a ajuns la concluzia că acest aspect nu a adus vreo vătămare, hotărârea instanței de apel nu s-a bazat pe susținerile intimatei privind încălcarea art. 129, ci doar în mod tangențial s-a referit la susținerile intimatei. Cu privire la celelalte motive de recurs, arată că nu sunt norme de drept material astfel încât să atragă incidența art. 304. În nici un moment nu s-a considerat că aceste hotărâri ale Consiliului Județean ar fi nule. Cu privire la aspectele privind dovedirea cererii intimatei, arată că exced căii de atac a recursului, instanța în mod suveran a apreciat și coroborat probele administrate la dosar.
În concluzie, consideră că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică întrucât situația de fapt este aceea a încheierii unui contract între o persoană juridică și un spital public în care spitalul public a considerat neprofitabil acest contract și a denunțat contractul. Cu cheltuieli pe cale separată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6511/17.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul S. C. Județean de Urgență Ilfov, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între reclamanta S.C. P. S. S.R.L. și pârâtul S. C. Județean de Urgență Ilfov a intervenit contractul de asociațiune investițională înregistrat de către pârâtă sub nr.3349/24.03.2008, contractul având ca temei legal art. 251-256 C... 4 pct. c din Legea nr. 95/2006, dispozițiile art. 28 C.fiscal și Hotărârile Consiliului Județean Ilfov nr. 11/2008 și 49/2008, respectiv adresa Consiliului Județean Ilfov nr. 2791/14.03.2008, conform art. 2.1 din contract, durata asociațiunii fiind de 20 de ani, respectiv 24.03._28, potrivit art. 3.1 din contract. S-a reținut că, potrivit art. 10.1 din contract, astfel cum a fost modificat prin actul adițional, în accepțiunea părților contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul contractanților, iar în cazul în care notificarea se face pe cale poștală ea va fi transmisă prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, considerându-se primită de destinatar la data menționată de oficiul poștal primitor pe această confirmare, conform art. 10.2 din contract. Prima instanță a constatat astfel că pârâtul nu a notificat-o pe reclamantă cu privire la încetarea contractului, câtă vreme pârâtul nu a probat faptul comunicării notificării către reclamantă potrivit contractului, înscrisul depus de către pârât, nefiind apt de a dovedi recepționarea de către reclamantă a notificării referitoare la încetarea contractului, reprezentând doar un registru de ieșire. Pe de altă parte, reclamanta susține că a efectuat o . lucrări de amenajare a spațiului asociațiunii, în vreme ce pârâtul susține că reclamanta nu a efectuat asemenea lucrări, dar înscrisul depus de către reclamantă și înregistrat de către pârât sub nr. 9160/05.10.2009 nu certifică faptul că reclamanta a efectuat investiții în martie 2008 – septembrie 2009, acordarea unui număr de înregistrare neconstituind o recunoaștere din partea pârâtului cu privire la efectuarea de către reclamantă a unor lucrări asupra spațiului asociațiunii. Or, este cu neputință a constata că reclamanta a efectuat anumite lucrări începând cu luna martie 2008, câtă vreme din art. 2.3 paragraful 3 din contract, așa cum a fost modificat prin actul adițional, reiese în mod clar că pârâtul a pus la dispoziție spațiul asociațiunii începând cu data de 01.11.2008.
A reținut prima instanță că prin art. 1 din Hotărârea nr. 153/22.09.2011, adoptată de Consiliul Județean Ilfov, s-a prevăzut că, începând cu data de 22.09.2011, Hotărârea Consiliul Județean Ilfov nr. 11/2008, privind acordul de principiu în vederea demarării unor proceduri de asociere pentru realizarea unor noi obiective medicale la S. C. Județean de Urgență Ilfov, și-a încetat aplicabilitatea. De asemenea, în art. 2 din Hotărârea nr. 153/22.09.2011 s-a menționat că Direcțiile de specialitate din cadrul Consiliului Județean Ilfov și S. C. Județean de Urgență Ilfov vor asigura ducerea la îndeplinirea a hotărârii. Or, Hotărârea Consiliului Județean Ilfov nr. 11/2008, care a stat la baza contractului, și-a încetat aplicabilitatea la data de 22.09.2011.
În drept, prima instanță a reținut faptul că nu își găsește aplicabilitate actualul Cod civil, ci vechiul Cod civil, care, în art.969 alin.1, reglementează principiul forței obligatorii a contractului, în timp ce art. 1073 C.civ. prevede dreptul pe care-l are creditorul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar dreptul la dezdăunare. S-a reținut că dacă reclamanta apreciază că este în vigoare contractul, iar pârâtul susține că acesta ar fi încetat prin notificarea pe care a realizat-o, Hotărârea Consiliului Județean Ilfov nr. 11/2008, care a stat la baza contractului, și-a încetat aplicabilitatea la data de 22.09.2011, sens în care nu se poate reține existența unei obligații de a face sau de a nu face în sarcina pârâtului. Totodată, cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de face nu poate fi primită, câtă vreme art. 5803 alin. 5 C.proc.civ. prevede că pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol (obligații de a face strict personale) nu se pot acorda daune cominatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta S.C. P. S. S.R.L.
Prin decizia civilă nr. 304 din 17.12.2013 instanța a admis apelul formulat de apelanta S.C. P. S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.6511/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ILFOV, a schimbat sentința civilă apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul să permită reclamantei accesul în spațiul ce face obiectul contractului de asociațiune investițională nr.3349/24.03.2008, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/05.05.2009, în vederea desfășurării activității asocierii și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Totodată, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.508,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și la plata sumei de 4.188,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în ceea ce privește primul motiv de apel, că într-adevăr, s-au încălcat de către prima instanță dispozițiile art.129 alin.4 C.pr.civ., care dau dreptul judecătorului să aibă în vedere orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, însă cu obligația de a le pune în dezbaterea părților.
Astfel, prima instanță a reținut inexistența unei obligații de a face sau de a nu face în sarcina intimatului-pârât, întrucât a încetat aplicabilitatea Hotărârii Consiliului Județean Ilfov nr.11/2008 ca urmare a Hotărârii Consiliului Județean Ilfov nr.153/22.09.2011, fără a pune în dezbaterea contradictorie a părților efectele pe care acest din urmă act administrativ l-a produs asupra raportului contractual existent între părți. În condițiile în care intimatul-pârât nu a invocat încetarea efectelor contractului de asociațiune investițională nr.3349/24.03.2008 ca urmare a Hotărârii Consiliului Județean Ilfov nr.153/22.09.2011, prima instanță trebuia să supună dezbaterii efectele acestui act, pentru a da posibilitate părților să-și precizeze poziția și să-și formuleze apărările.
Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că nulitatea în condițiile art.105 alin.2 C.pr.civ. nu afectează hotărârea apelată, din moment ce înlăturarea vătămării este posibilă prin pronunțarea deciziei din apel, judecata în calea de atac a apelului dând posibilitatea apelantei să-și formuleze toate apărările privind efectele produse de Hotărârea Consiliului Județean Ilfov nr.153/22.09.2011.
În plus, s-a reținut și că trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță nu este posibilă, având în vedere că această măsură nu a fost solicitată prin cererea de apel, astfel cum dispune art.297 alin1teza a II-a C.pr.civ.
În ceea ce privește celelalte motive de apel, referitoare la fondul raportului juridic dedus judecății, tribunalul a reținut că Hotărârea Consiliului Județean Ilfov nr.153/22.09.2011 nu a avut ca efect încetarea contractului de asociațiune investițională nr.3349/24.03.2008, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/05.05.2009.
În acest sens, tribunalul a constatat că prin Hotărârea Consiliului Județean Ilfov nr.11/23.01.2008, s-a aprobat acordul de principiu în vederea demarării unor proceduri de asociere pentru realizarea unor noi obiective medicale la S. C. Județean de Urgență Ilfov, respectiv: centru de investigații imagistice prim tomografie cu emisie pozitronică și ciclotronul aferent; laborator de medicină nucleară cuprinzând echipament de rezonanță magnetică nucleară și gamma-camera pentru investigații scintigrafice; centru de hemodializă renală; farmacie cu circuit deschis; centru medical dotat cu echipament de litrotriție extracorporală cu ultrasunete; amenajarea în incinta spitalului a unor saloane cu condiții hoteliere deosebite, destinate pacienților care beneficiază de asistență medicală cu coplată: centru de diagnostic și tratament medicale.
După cum rezultă din art.2.1 din contractul de asociațiune investițională nr.3349/24.03.2008, încheierea contractului a avut la bază acordul de principiu conform Hotărârii Consiliului Județean Ilfov nr.11/23.01.2008. Acest acord reprezintă consimțământul dat de organul administrației publice locale pentru efectuarea de investiții în cadrul Spitalului C. de Urgență Ilfov, investiții concretizate inclusiv prin încheierea contractului de asociațiune investițională nr.3349/24.03.2008.
Prin Hotărârea Consiliului Județean Ilfov nr.153/22.09.2011, s-a hotărât că, începând cu data de 22.09.2011 (data adoptării hotărârii), Hotărârea Consiliului Județean Ilfov nr.11/2008 privind acordul de principiu în vederea demarării unor proceduri de asociere pentru realizarea unor noi obiective medicale la S. C. Județean de Urgență Ilfov își încetează aplicabilitatea. Din terminologia utilizată – încetarea aplicabilității începând cu data de 22.09.2011– tribunalul a reținut că actul nu poate fi interpretat în sensul că a revocat hotărârea anterioară, o astfel de revocare nefiind nici posibilă, față de dispozițiile art.1 alin.6 teza I din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, care prevăd că autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
De altfel, s-a reținut și că din cuprinsul hotărârii nu reiese dacă încetarea aplicabilității hotărârii anterioare a avut loc pentru motive de nelegalitate ori pentru motive de oportunitate, neputându-se considera, pe cale de consecință, că efectele sale retroactivează, mai ales în condițiile în care actul prevede că încetarea aplicabilității Hotărârii nr.11/2008 are loc începând cu data de 22.09.2011.
Prin urmare, contrar concluziei primei instanțe, tribunalul a constatat că Hotărârea Consiliului Județean Ilfov nr.153/22.09.2011 nu a produs efecte asupra contractului dedus judecății.
Analizând efectele contractului de asociere investițională nr.3349/24.03.2008, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/05.05.2009, tribunalul a reținut că acestea nu au încetat ca urmare a notificării nr.4035/07.05.2010 emise de către intimatul-pârât. Sub acest aspect, prima instanță a constatat în mod corect că nu s-a făcut dovada comunicării notificării către societatea apelantă, întrucât înscrisul depus de către intimatul-pârât – extras din registrul de intrare – nu este apt a dovedi recepționarea acestei notificări de către destinatar, căci emană chiar de la parte și consemnează, potrivit mențiunilor din registru, numai data de înregistrare a actului.
Era necesar, față de clauza contractuală cuprinsă în art.10.pct.1, astfel cum a fost modificată prin actul adițional nr.1/05.05.2009, ca notificarea să fie transmisă la sediul apelantei și cu respectarea condițiilor prevăzute de art.10.2 și art.10.3, nefiind suficientă, pentru a se considera reziliat contractul, doar emiterea notificării.
Este adevărat că potrivit art.7.2 din contract părțile și-au rezervat dreptul de a denunța unilateral contractul, cu obligația de a plăti daune interese, însă o astfel de manifestare de voință trebuia să fie neîndoielnică și să fie adusă la cunoștința cocontractantului în condițiile art.10.1-10.4 din contract. Or, în cauză, dimpotrivă, din cuprinsul notificării nr.4035/07.05.2010 rezultă că intimatul-pârât a considerat încetat contract prin efectul art.7 lit.q, având în vedere lipsa de profitabilitate a asocierii ca urmare a neîndeplinirii de către apelantă a obligațiilor asumate prin contract, reieșind astfel cu evidență faptul că intimatul-pârât nu a înțeles să se prevaleze de dreptul de reziliere unilaterală.
Încetarea contractului ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către apelantă nu poate avea însă loc prin simpla declarație în acest sens din partea intimatului-pârât, având în vedere dispozițiile art.969 alin.1 din Codul civil de la 1864. În lipsă de pact comisoriu stipulat expres în contract, încetarea raportului contractual ca urmare a neîndeplinirii de către cocontractant a obligațiilor asumate poate avea loc doar ca efect al rezoluțiunii judiciare, în condițiile dreptului comun, cale care nu a fost urmată de către intimatul-pârât.
Prin urmare, tribunalul a constatat că actul juridic încheiat între părți este pe deplin producător de efecte juridice, inclusiv în ceea ce privește obligația asumată de către intimatul-pârât prin art.4.1, având ca obiect punerea la dispoziția asocierii a spațiului în suprafață de 598 m.p., compus din 27 de camere în corpul de clădire E, etajul I din cadrul Spitalului, în vederea desfășurării activității.
Constatând astfel că apelanta este creditoarea obligației de a face sus menționate, sarcina probei în ceea ce privește executarea obligației revine intimatului-pârât, în calitate de debitor, potrivit regulii cu aplicabilitate generală înscrisă în art.1082 din Codul civil de la 1864. Proba executării obligației nu a fost făcută în cauză, astfel încât prezumția de neexecutare subzistă. Prezumția este întărită de răspunsul intimatului-pârât la întrebarea nr.3 din interogatoriul administrat, prin care acesta a arătat că nu s-a prezentat la întâlnirea cu reprezentanții apelantei, considerând reziliat contractul, astfel încât refuzul de executare a obligației de a pune spațiul la dispoziția asocierii apare ca fiind recunoscut implicit. Ca atare, din moment ce obligația intimatului-pârât este activă pe toată perioada în care contractul își produce efectele, în temeiul art.1073 din Codul civil de la 1864, apelanta este îndreptățită să solicite permisiunea privind accesul în spațiul asocierii, în vederea desfășurării activității investiționale, conform contractului nr.3349/24.03.2008.
Intimatul-pârât nu poate invoca drept cauză străină exoneratoare de răspundere neîndeplinirea obligațiilor asumate de către apelantă, cât timp, astfel cum s-a reținut în considerentele anterioare, contractul nu a fost desființat, iar excepția de neexecutare nu a fost invocată, pentru ca instanța să fie legal învestită cu privire la cercetarea îndeplinirii condițiilor pentru invocarea cu succes a unei astfel de apărări.
Cu referire la daunele cominatorii, tribunalul a reținut că în cauză obligația dispusă în sarcina pârâtei poate fi executată conform art.5802 C.pr.civ., neexistând astfel o justificare pentru acordarea daunelor cominatorii. De asemenea, după pronunțarea deciziei nr.XX/din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, legiuitorul, prin Legea nr.459/2006, a prevăzut în art.5803 C.pr.civ. că pentru obligațiile intuitu personae nu se pot acorda daune cominatorii. Cu atât mai mult în cazul unei obligații de a face pentru executarea căreia nu este necesar concursul personal al debitorului, daunele cominatorii nu-și găsesc nici rațiunea și nici utilitatea, creditorul putând solicita executarea silită în condițiile art.5802 C.pr.civ., iar pentru prejudiciul încercat prin neexecutare ori executare cu întârziere, daune compensatorii.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, tribunalul a reținut că prin contractul de asociațiune investițională nr.3349/24.03.2008, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/05.05.2009, intimatul-pârât nu și-a asumat obligația de a nu efectua nici o lucrare, constând în modificări, remodelări sau schimbări de orice natură în spațiul asocierii, astfel cum susține în mod greșit apelanta.
Deși în motivarea acestui capăt de cerere apelanta-reclamantă a invocat clauza contractuală cuprinsă în art.4.5, partea a omis a avea în vedere conținutul clauzei ulterior modificării prin actul adițional nr.1/05.05.2009.
Astfel, tribunalul a constatat că, prin modificarea adusă prin actul adițional, interdicția impusă de clauza cuprinsă în art.4.5 a fost explicată prin chiar convenția părților, în sensul că în privința asociatului secund – respectiv a intimatului-pârât – clauza se referă doar la o altă eventuală asociere cu un alt partener privat, nefiind interzisă pentru asociatul secund amenajarea unor astfel de spații și folosirea acestora în regim hotelier la standarde de calitate superioară pentru specialitățile/activitățile menționate, dacă acestea se fac din fondurile publice ale spitalului.
D. consecință, apelanta nu se poate prevala de clauza cuprinsă în art.4.5 pentru a solicita îndeplinirea de către intimatul-pârât a obligației de nu face constând în interzicerea efectuării de modificări, remodelări sau schimbări de orice natură a spațiului asocierii.
Conform art.274 alin.1 și art.276 C.pr.civ., față de soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, culpa procesuală a părților fiind concurentă, tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.508,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 2.500 lei – 1/2 din onorariul de avocat achitat conform chitanței nr.CSE0025/19.09.2012 emisă de C.av. „D. E.” și 8,3 lei – taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente capătului de cerere admis.
În privința cheltuielilor aferente apelului, tribunalul, în baza acelorași texte legale – art.274 alin.1 și art.276 C.pr.civ. – a obligat intimata la plata către apelată a sumei de 4.188,40 lei, cu acest titlu, reprezentând: 4.184,25 lei – 1/2 din onorariul de avocat achitat conform facturii și extrasului de cont depuse la filele 119-120 dosar apel și 4,15 lei – taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat recurs pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENTA ILFOV, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului promovat de către intimata-reclamantă, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
În motivare se arată că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, ca urmare a unei interpretări greșite a acesteia, respectiv a dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod Procedură Civilă.
Astfel, se arată că în momentul procesual în care instanța de fond a dat părților cuvântul pe probe, recurentul a solicitat și i s-a încuviințat proba cu înscrisuri, iar la termenul următor, a depus și comunicat părții adverse Hotărârea nr. 153/22.09.2011 a Consiliului Județean Ilfov, prin care s-a prevăzut că începând cu data de 22.09.2011, Hotărârea Consiliului Județean Ilfov nr. 11/2008, privind acordul de principiu în vederea demarării unor proceduri de asociere pentru realizarea unor obiective medicale la S. C. Județean de Urgenta Ilfov, și-a încetat aplicabilitatea.
Instanța de fond a pus în discuția părților acest document, precum și situația juridică pe care a creat-o, aspecte cuprinse în încheierile de ședință, precum și în considerentele sentinței civile nr. 6511/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București. Astfel, instanța de fond a dat efectivitate principiilor generale ale fazei procesuale de judecată a fondului, și nu le-a eludat, astfel cum instanța de apel, în mod eronat, reține.
O altă critică vizează faptul că în mod eronat instanța de apel a reținut că Hotărârea Consiliului Județean Ilfov nr. 153/22.09.2011 nu a avut ca efect încetarea contractului de asociațiune investițională nr. 3349/24.03.2008 deoarece o astfel de revocare nu este posibilă față de dispozițiile art. 1 alin. 6 teza I din Legea nr. 554/2004.
HCJ nr. 11/2008 nu a fost un act administrativ nelegal, ci un act administrativ care și-a produs efectele pentru o anumită perioadă, încetându-și aplicabilitatea la data de 22.09.2011, data emiterii HCJ nr. 153/2011, astfel, acesta nu intră sub incidența articolului menționat din Legea contenciosului administrativ, însă instanța de apel a reținut și și-a însușit doar susținerile apelantei-reclamante.
În lipsa altor documente suplimentare, instanța de fond a interpretat corect prevederile HCJ Ilfov nr. 153/2011, în sensul că, de la data încetării aplicabilității HCJ Ilfov nr. 11/2008, încetează toate actele care au avut temei de drept respectiva hotărâre.
Se mai critică și faptul că instanța de apel nu a făcut vorbire despre înscrisul datat 26.06.2012 care a fost depus la dosar, și care aducea la cunoștința instanței faptul că nu a fost îngrădit accesul reprezentanților sau angajaților reclamantei în spațiul spitalului în luna august 2010 și nici ulterior, pentru simplul motiv că din luna iulie 2009 de când este în funcție managerul nu s-a prezentat la spital nici o persoană din partea reclamantei. Această susținere a managerului recurentei nu a fost în nici un fel combătută de către reclamantă, nu s-a demonstrat contrariul.
Mai mult decât atât, din lecturarea tuturor înscrisurilor depuse de apelanta - reclamantă în faza de apel, reiese faptul că, pe de o parte, acestea nu au nici o legătura cu cauza, iar pe de altă parte, toate sunt datate 2008-2009, ceea ce demonstrează că, după luna iulie 2009 nu s-a mai prezentat nimeni din partea intimatei la Spital.
Mai arată recurenta că din anul 2009 nici o persoana din partea intimatei-reclamante nu s-a prezentat la sediul spitalului în vederea derulării contractului, astfel că acesta s-a dovedit a fi neprofitabil prin pasivitatea acesteia, situație în care recurentul arată că l-a denunțat unilateral.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele din Cod Procedură Civilă, 304 alin. 9 C..
Intimata . a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității recursului motivat de faptul că în speță nu ar fi incident niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de Codul de Procedură Civilă, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În ce privește excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata ., Curtea reține că o eventuală imposibilitate de încadrare a criticilor formulate de recurentă în dispozițiile art. 304 Cod Procedură Civilă este de natură a atrage altă sancțiune procesuală și nu inadmisibilitatea recursului, astfel încât excepția va fi respinsă.
Cu privire la critica referitoare la greșita aplicare a legii, în sensul că că în mod greșit instanța de apel ar fi reținut încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod Procedură Civilă, Curtea constată că aceasta este nefondată. Astfel, din examinarea conținutului încheierilor de ședință, se reține că nu a fost pusă în discuția părților situația juridică creată de Hotărârea nr. 153/22.09.2011, iar recurenta pârâtă nu a invocat sau susținut niciodată o apărare bazată pe acest înscris.
Nu poate fi reținută nici greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 alin.6 teza I din Legea nr.554/2004. Astfel, este nefondată susținerea recurentei în sensul că Hotărârea nr. 11/2008 ar fi fost un act administrativ care și-a produs efectele numai pentru o anumită perioadă de timp, câtă vreme nicăieri în cuprinsul acestei hotărâri nu există o mențiune în acest sens. În consecință, chiar dacă intenția recurentei a fost aceea de a revoca acordul de principiu dat prin Hotărârea nr.11/2008, în mod corect a constatat instanța de apel că o astfel de revocare nu mai era posibilă în condițiile în care actul administrativ a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
În privința celorlalte critici, Curtea constată că acestea vizează greșita interpretate a probelor, motiv de recurs ce nu poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 Cod Procedură Civilă, astfel că nici nu pot fi analizate în prezenta cale de atac.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod Procedură Civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat, neputând fi reținută nici una din criticile aduse sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității recursului ca neîntemeiată.
Respinge recursul formulat de recurenta S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ILFOV împotriva sentinței civile nr. 304 din data de 17.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata . ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. G. V. D. I. C.
GREFIER
Red.I.G./dact.I.G. M. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1308/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Radiere. Decizia nr. 714/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
