Obligaţie de a face. Decizia nr. 87/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 33483/3/2012*
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3611/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 87/2014
Ședința publică de la 12 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR V. D.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta ., împotriva sentinței civile nr. 5672 din data de 12.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata H. D. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin avocat A. O. cu delegație la dosar și intimata prin avocat M. G. cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
La interpelarea instanței, cu privire la sediul ales al apelantei, apărătorul apelantei precizează că este vorba de . și nu de nr. 11, dar primește și corespondența trimisă la nr. 11.
Curtea, față de precizarea formulată de apărătorul apelantei la acest termen, în sensul că apelanta are sediul ales în .. 31, având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată la nr. 11, constată că la dosar nu există o dovadă a legalei comunicări a sentinței pronunțată de Tribunalul București.
Curtea acordă părților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe.
Apărătorii părților, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, arată că au fost două dosare în care partea a fost reprezentată de același avocat, consideră că 50% din onorariul actual ar fi un cuantum suficient.
Intimata prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, se susține că nu există o dovadă suficientă privind achitarea onorariului, arată că la dosar este depusă chitanța în original. Se mai arată că valoarea pricinii este de 300.000 euro, consideră că față de această valoare, de faptul că dosarul a avut 6 termene și concilierea la care a fost prezent, onorariul de 10.000 lei nu este foarte mare, conform art. 274 C.p.c., cererea de diminuare a onorariului nu este motivată. În concluzie, solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamanta . a chemat în judecata pe pârâta H. D. G. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata daunelor provocate urmare a actelor de concurență neloială efectuate de pârâtă, estimate provizoriu la 300.00 euro și să se dispună încetarea imediată a actelor de concurență neloială efectuate de pârâtă împotriva reclamantei și grupului de companii din care face parte.
În drept, se invocă dispozițiile Legii nr. 11/1991.
Prin încheierea din data de 18.04.2012 s-a admis excepția necompetenței funcționale și cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Tribunalului București Secția a VI-a Civilă, unde a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 5672 din 12.09.2013 instanța a admis excepția anulări cererii și a anulat cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta H. D. – G. ca netimbrat. Totodată, a fost obligată reclamanta la plata sumei de 10.500 lei cheltuieli de judecată onorariu avocat către pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit art.20 al.1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în caz de neîndeplinire a acestei obligații intervine sancțiunea anularii cererii ca netimbrate.
În cauză reclamantei i s-a pus în vedere obligația legală menționată, cuantumul taxelor judiciare datorate față de cererea formulată, însă aceasta nu s-a conformat și nu a depus dovezi în sensul îndeplinirii acestei obligații.
S-a mai reținut că, prin adresa depusă prin serviciul registratură la 09.09.2013, reclamanta a învederat că înțelege să nu mai continue prezentul litigiu și că nu va achita taxa judiciară de timbru stabilită, solicitând respingerea cererii de cheltuieli de judecată, onorariu avocat pentru pârâtă sau, subsidiar, micșorarea cuantumului acestuia apreciat ca nejustificat de mare, potrivit art.274 al.3 Cod Procedură Civilă.
A apreciat Tribunalul că întrucât norma legală prevede efectuarea plății taxelor judiciare anticipat, prioritar oricărei modalități de încetare a litigiului, reținând și punctul de vedere al reclamantei în sensul că nu înțelege să achite taxa pentru cererea formulată, se impune anularea cererii ca netimbrată, așa cum prevede art.20 al.3 din Legea nr.146/1997. Aceeași sancțiune este prevăzuta și de art.9, alin.2 din OG 32/1995 cu privire la nerespectarea obligației de plata a timbrului judiciar.
Fiind vorba despre partea care cade în pretenții, reținându-se culpa procesuală a reclamantei, s-a constatat că pârâta este îndreptățită a primi contravaloarea cheltuielilor de judecată, onorariu avocat pentru serviciile de asistență juridică de care a beneficiat în legătură cu prezenta cauză.
Referitor la cuantumul acestor cheltuieli s-a apreciat caracterul real și rezonabil al sumei pretinse cu titlu de onorariu de avocat, conform chitanței nr 172/2003, având în vedere activitatea desfășurata de acesta, formularea întâmpinării, participare la conciliere, reprezentare în instanță, astfel că nici cererea privind reducerea onorariului formulată în baza art.274 Cod Procedură Civilă nu a fost primită.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat apel reclamanta . solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul cenzurării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial acordate de către instanță.
În motivare apelanta arată că a promovat împotriva intimatei pârâte două acțiuni, una făcând obiectul dosarului de față, nr._, prin care se solicita instanței de judecată obligarea pârâtei la plata daunelor provocate S. ca urmare a actelor de concurență neloială, cerere care a fost înregistrată în mod eronat de către personalul Tribunalului București pe rolul Secției de Conflicte de muncă, și cealaltă făcând obiectul dosarului nr._/3/2012, prin care se solicita instanței de judecată să constate nulitatea acordului de încetare a contractului de muncă încheiat de către S. cu pârâta H. D.-G..
În ambele cauze pârâta a fost reprezentată de către același avocat, dl. M. G.. În litigiul de muncă, pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată, în schimb în prezentul litigiu aceasta a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, în sumă de 10.500 de iei.
Apreciază apelanta că onorariul pretins și încuviințat de către instanța de judecată este excesiv și, mai mult decât atât, nu există o dovadă suficientă a achitării efective a acestuia de către d-na H..
Mai arată apelanta că, dincolo de valoarea excesivă a acestui onorariu chiar și pentru două cauze/dosare, onorariu care nu este justificat nici de motive legate de complexitate a cauzei nici din motive de notorietate a d-lui avocat, consideră că aceste cheltuieli de judecată reprezintă în fapt cheltuieli de judecată pentru ambele cauze în care pârâta a fost reprezentată.
Precizează că întâlnirea ce a avut loc în vederea concilierii prealabile nu a durat mai mult de 15 minute.
Se impunea o minimă verificare a îndeplinirii condițiilor cerute de lege referitoare la încheierea contractului de asistență juridică, respectiv dacă această sumă a fost efectiv negociată de către avocat cu clienta sa și care sunt serviciile pentru care suma a fost negociată.
Regularizarea cuantumului sumelor achitate cu titlu de onorariu avocațial, proporțional cu circumstanțele cauzei, este menită să asigure un just echilibru între dreptul părții ce a avut câștig de cauză de a-și recupera cheltuielile avansate și culpa procesuală a părții ce a căzut în pretenții.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare iar în apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată, în limitele cererii de apel, în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea reține că potrivit art. 274 alin. 3 Cod Procedură Civilă onorariul avocatului poate fi micșorat, dacă instanța constată că este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Acest text de lege este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În jurisprudența Curții europene s-a stabilit că un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
În mod corect a constatat instanța de fond că plata onorariului de avocat este dovedită prin înscrisul depus la dosar, constând în chitanța nr. 172, fila 13 dosar Tribunal Secția a VI-a, ce atestă achitarea efectivă a acestuia. De asemenea, modalitatea concretă de stabilire a onorariului de avocat este o chestiune ce privește părțile contractante, pentru instanță fiind suficientă indicarea cuantumului onorariului, pentru a se putea aprecia asupra caracterului rezonabil al acestuia.
Caracterul rezonabil al onorariului semnifică faptul că, în raport cu natura activității prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau/și reputația celui care acordă asemenea servicii, acesta să nu fie exagerat.
Având în vedere aceste criterii și elementele pe care le are la dispoziție, Curtea constată că onorariul acordat satisface exigența de a fi proporțional cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză.
Astfel, cuantumul pretențiilor pretinse de apelanta reclamantă de la intimata pârâtă prin acțiunea formulată a fost de 300.000 de euro, apărările formulate în cuprinsul întâmpinării vizează fondul pretențiilor emise de reclamantă, intenția reclamantei de a nu mai stărui în judecata pricinii fiind manifestată mult mai târziu.
De asemenea, în cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, pricina suferind mai multe amânări, niciuna din culpa pârâtei intimată, unul dintre termene fiind acordat exclusiv pentru a da posibilitatea apelantei reclamante să achite taxa de timbru. Curtea mai reține că apărătorul intimatei pârâte a fost prezent la fiecare termen de judecată acordat în cauză.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.296 Cod Procedură Civilă, constatând că nici una din criticile aduse sentinței nu poate fi reținută, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Având în vedere soluția de respingere a apelului, în temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța va obliga apelanta la plata sumei de 1500 lei către intimată cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat, achitat potrivit chitanței nr. 181 de la fila 19 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta ., împotriva sentinței civile nr. 5672 din data de 12.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata H. D. G. ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
I. G. V. D. M. I.
Red.I.G./dact.I.G.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 660/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia nr.... → |
|---|
