Pretenţii. Decizia nr. 763/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 45029/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 3661/2013)
DECIZIA CIVILĂ NR.763/R/2014
Ședința publică de la 17 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: M. C. S.
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă S.C. T. A. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.6129 din 14.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat Mustăciosu M., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/07.05.2012, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă, prin avocat, depune la dosar timbrul judiciar în valoare de 5,00 lei, chitanța nr._ (113) din 14.03.2014, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1.543,00 lei și arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită, în principal, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii, în sensul obligării părții adverse la plata restului contravalorii serviciilor prestate necontestate. Susține, în esență, că intimata-pârâtă nu a invocat excepția neîndeplinirii obligațiilor contractuale, ci a formulat niște apărări ambigue. Din această perspectivă, susține că prima instanță în mod eronat a luat în considerare această excepție, ceea ce în opinia sa, determină netemeinicia hotărârii. Solicită înlăturarea susținerilor părții adverse în sensul că nu s-ar fi făcut dovada transportării materialelor în cele 10 orașe din țară, având în vedere că la dosarul cauzei se regăsește procesul-verbal de recepție din care rezultă că, în prezența intimatei-pârâte, a livrat terțului care a desfășurat campania de informare, toate bunurile. Prin urmare, nu există indicii din care să reiasă că serviciile contractate nu au fost prestate. Solicită plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr._/23.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._/3/2012, a fost respinsă ca neîntemeiată formulată de reclamanta S.C. T. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 73.708,31 lei și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, datorată de la data scadenței obligației principale de plată (20.05.2009) și până la data executării efective a acesteia.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că, potrivit art. 969 C. civ. (aplicabil în cauză potrivit art. 5 din Legea nr. 71/ 2011), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
De asemenea, potrivit art. 1073, creditorul are dreptul a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Din interpretarea acestui text legal rezultă că debitorul trebuie să își fi asumat prin contract obligația a cărei executare este solicitată de către creditor.
Pe de altă parte, potrivit art. 46 C. . (aplicabil în cauză potrivit art. 5 din Legea nr. 71/ 2011), înscrisurile ce pot servi ca mijloace de probă în raporturile comerciale sunt actele autentice, actele sub semnătură privată, facturile acceptate, corespondența, telegramele și registrele părților. Acceptarea facturii poate fi atât expresă, prin semnarea sau ștampilarea acesteia de către debitoare sau prin comunicarea scrisă, telefonică sau telegrafică transmisă prin fax, cât și tacită, în ipoteza în care rezultă din manifestări de voință neîndoielnice care atestă voința de a accepta factura.
În cauza dedusă judecății nu rezultă că factura fiscală nr._/ 20.05.2009 a fost acceptată de către reprezentanții pârâtei, având în vedere că din aceasta nu rezultă cine a semnat-o și dacă această persoană avea calitatea necesară pentru acceptare.
De asemenea, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente și prevederile O.U.G. nr. 34/ 2006 și ale H.G. nr. 925/ 2006, așa cum a reținut Curtea de Apel – Secția a VI-a Civilă în Sentința civilă nr. 25 din 06.03.2013.
Pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor elemente: existența unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligație, aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv; săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte, ca element subiectiv al răspunderii; existența unui prejudiciu patrimonial; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Un cocontractant poate solicita angajarea răspunderii civile contractuale a celuilalt cocontractant numai în cazul în care acesta nu și-a îndeplinit culpabil una dintre obligațiile asumate prin contract.
De asemenea, tribunalul reține că în materia răspunderii civile contractuale, creditorul trebuie să dovedească existența contractului, faptul că și-a îndeplinit propria obligație și faptul că obligația corelativă a dreptului său nu a fost executată.
În cauza dedusă judecății, din comanda menționată anterior rezultă că reclamanta avea obligația de a produce anumite bunuri pentru un proiect denumit „Caravana ANAF în 10 orașe” și de a transporta materialele în țară prin curier.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri, aceleași care au fost administrate în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/ 2010 (ordonanță de plată), nu rezultă că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi incumbau. Astfel, reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169 C. civ. din anul 1865, că și-a îndeplinit obligația de a transporta materialele în țară prin curier.
În consecință, refuzul pârâtei de a achita sumele evidențiate în factura fiscală menționată mai sus, este unul justificat, reprezentând o veritabilă excepție de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus). Astfel, această excepție reprezintă un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații.
În lipsa dovezii că reclamanta și-a îndeplinit în totalitate obligațiile ce îi incumbau potrivit comenzii nr. 913/ 08.05.2009, tribunalul apreciază că nu se mai impune analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei. Astfel, numai dacă reclamanta proba îndeplinirea propriilor obligații, avea posibilitatea solicitării obligării pârâtei la îndeplinirea obligațiilor care îi incumbau.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S.C. T. A. S.R.L., prin care a solicitat, în principal, sa modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, admiterea în parte, în sensul obligării pârâtei la plata sumei solicitate fără contravaloarea transportului, apreciată de instanța de fond ca neaprobată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut incidența în cauza a exceptio non adimpleti contractus.
Aceasta apărare de fond nu poate fi invocată din oficiu de către instanța de judecată, fiind un instrument procesual aflat exclusiv la îndemâna pârâtului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul nu a invocat această excepție, nu a susținut niciun moment că recurenta nu și-ar fi îndeplinit vreuna din obligațiile contractuale.
Intimata debitoare a acționat cu rea-credință nu numai la momentul când obligația sa de plată a devenit scadentă, ci și ulterior, în fața judecății.
Apărările de fond ale intimatei se întind pe parcursul paginilor 3 și 4 ale întâmpinării, iar lecturarea acestora învederează faptul ca aceasta nu a susținut niciun moment că recurenta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale. Ceea ce intimata-pârâtă a invocat a fost faptul că reclamanta nu a prezentat împreună cu factura aferentă serviciilor o documentație din care sa reiasă și care să justifice prestarea serviciilor contractate.
Astfel, pârâta nu a susținut ca recurenta nu a transportat materialele în 10 orașe, ci că "nu a prezentat nici un document din care sa reiasă care sunt aceste orașe". În concret, intimata a invocat neprezentarea avizelor de expediere, a documentelor de recepție și de intrare în gestiune etc.
Pârâta a formulat deci niște apărări menite să creeze aparența unor nemulțumiri în legătură cu prestația reclamantei, fără a ajunge însă să susțină un neadevăr precum cel al neprestării serviciilor.
Tribunalul în mod greșit a considerat aceste susțineri ca fiind o veritabilă excepție a neîndeplinirii contractului.
În realitate, acestea au reprezentat minimele apărări pe care o autoritate publică, stând în judecată în calitate de pârât, a putut a le face în condițiile existenței proceselor-verbale de recepție cantitativă și calitativă a serviciilor prestate.
Aceste procese verbale reprezintă dovada irefragabilă a faptului ca obligațiile asumate de recurentă au fost în mod corespunzător executate.
În campania "Caravana ANAF în 10 orașe" au fost implicate două societăți comerciale prestatoare de servicii în favoarea intimatei ANAF: recurenta și S.C. Trout & Parteners Strategy SRL, ambele având atribuții distincte în raport cu intimata.
La data de 12.05.2009, între recurentă, intimată și terțul prestator Trout & Parteners Strategy SRL s-a încheiat procesul-verbal de predare-primire al materialelor produse de recurentă în baza comenzii/contract încheiate cu intimata, respectiv cele 210.000 bucăți flyere și cele 80 tricouri inscripționate.
Această predare a materialelor produse pentru intimata reprezintă dovada executării inclusiv a obligației de transport pe care tribunalul a invocat-o ca fiind neexecutată.
Terțul prestator Trout & Parteners Strategy SRL urma ca, utilizând materialele produse, să desfășoare în 10 orașe din țară activitățile de promovare contractate de ANAF, prin intermediul a 80 de promotori.
Or, în condițiile în care recurenta a predat terțului pretator Trout & Parteners Strategy SRL materialele produse, acesta urmând să desfășoare activitățile în care aceste materiale erau utilizate, rezultă că a transportat bunurile până la locul în care contractantul beneficiarului ANAF a solicitat.
Faptul ca aceasta modalitate de lucru a fost agreată de către ANAF este certificat și de aspectul de la data de 18.05.2009, între intimată si contractantul său s-a încheiat un proces-verbal de recepție cantitativa si calitativa a serviciilor prestate.
Coroborând cu inexistenta unei veritabile excepții a neîndeplinirii contractului care să fi fost invocată de către intimata pârâtă ANAF, instanța în mod netemeinic a ajuns la concluzia că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
În subsidiar, și în măsura în care s-ar constata că instanța de fond în mod temeinic a stabilit că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a transporta materialele produse în cele 10 orașe în care s-a desfășurat campania de informare, trebuie să se constate că în mod neîntemeiat Tribunalul a respins in corpore pretențiile bănești ale sale.
În condițiile in care Tribunalul a constatat ca reclamanta nu a probat îndeplinirea decât în ceea ce privește obligația de a transporta materialele în țară prin curier, existând probe ca restul serviciilor au fost prestate și livrate, se impunea ca în mod judicios să respingă cererea de chemare în judecată numai în ceea ce privește serviciile a căror prestare nu a fost probată, cu atât mai mult cu cât din punct de vedere valoric acestea erau defalcate, atât în cadrul comenzii, cât și al facturii.
Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, intimata-pârâtă a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond că "reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbau" fapt ce rezultă din neprezentarea întregii documentații în justificarea prestării efective a serviciilor contractate, care trebuiau să ajungă în cele 10 destinații din țară potrivit comenzii nr. 913/08.05.2009.
Astfel, trebuiau să le fie înaintate la momentul trimiterii facturii spre plată, și documente care să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor.
În factura nr._/20.05.2009 aferentă serviciilor prestate în baza comenzii contract nr. 913/08.05.2009, emisă de către S.C. T. A. S.R.L. nu se menționează serviciile prestate și totodată nu există dovezi de îndeplinire a acestor servicii.
Astfel, potrivit prevederilor art. 52 alin. 5 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, "instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate".
Textul de lege mai sus menționat se referă la documentele care certifică exactitatea sumelor de plată (notele contabile privind . bunurilor sau înregistrarea în contul de cheltuieli a contravalorii serviciilor, concomitent cu crearea obligațiilor de plată față de furnizori) și la recepția bunurilor și executarea serviciilor conform angajamentelor legale care se fac pe baza avizelor de expediție a bunurilor sau a proceselor verbale privind recepția cantitativă și calitativă a serviciilor prestate de furnizori, pe baza notelor de intrare a bunurilor în gestiunea instituției, sau a proceselor verbale întocmite de comisiile numite prin decizie a conducătorului instituției și pe baza angajamentelor legale încheiate.
Recurenta nu a dovedit că și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit comenzii nr. 913/08.05.2009 și anume: avizele de expediere pentru produsele livrate, pentru dovedirea provenienței mărfurilor și comisioanele pentru producția tricourilor și a flyerelor; documente de recepție și de intrare în gestiune; documente minimale din care să reiasă livrarea bunurilor în țară, prin curier, în cele 10 orașe neprecizate; documente din care să reiasă costurile de transport, de livrare, taxele de transport ale materialelor (tricouri, fleyere) și ale serviciilor de tipografie; documente privind cheltuielile cu hrana pentru promoteri și supervizori.
Așa cum a arătat în apărările de fond, factura fiscală nr._/20.05.2009 nu poartă semnătura de primire a persoanelor autorizate de către instituție și nici nu are aplicată ștampila A.N.A.F.
Recurenta nu a dovedit ca este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Din cuprinsul facturii depuse la dosar nu rezultă că și-a executat întocmai obligațiile asumate în timpul contractului.
Referitor la lichiditatea creanței, facturile de care aceasta se prevalează sunt întocmite exclusiv de aceasta, fără să fie însușite de către instituție (prin semnare sau stampilare de către directorul Direcției de Investiții, Achiziții Publice și Servicii Interne din cadrul A.N.A.F.).
Nici cea de a treia condiție a exigibilității creanței nu este îndeplinită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 308 C.proc.civ., Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 188/1999.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele :
Apărările formulate de pârâtă în fața instanței de fond reprezintă, față de conținutul lor, invocarea neexecutării contractului încheiat, astfel cum a reținut instanța de fond.
Aceste apărări privesc, îndeosebi, neîndeplinirea de către reclamantă a pretinsei obligații de înaintare a documentelor justificative privind prestarea serviciilor facturate.
Prin urmare este neîntemeiată susținerea recurentei în sensul că instanța de fond ar fi invocat din oficiu această apărare de fond. În realitate, instanța a dat calificarea juridică corectă apărărilor formulate de pârâtă.
În speță, pârâta a completat formularul de comandă nr. 913 din 08.05.2009, în care sunt detaliate serviciile ce trebuiau a fi prestate și prețurile convenite de părți.
Prin procesul-verbal din 12.05.2009, semnat de reprezentanții ambelor părți, precum și ai celor ai partenerului comun, . SRL, s-a confirmat predarea materialelor necesare desfășurării Caravanei pentru informarea contribuabililor, conform comenzii efectuate de pârâtă.
Prin această confirmare a executării obligațiilor de predare a materialelor publicitare, se recunoaște implicit și prestarea serviciilor de transport, respectiv obligația de plată a onorariului stabilit și a cheltuielilor privind personalul implicat.
În condițiile în care pârâta a recunoscut executarea conformă a obligațiilor reclamantei, rămân fără relevanță, sub aspectul soluționării cauzei, apărările pârâtei în sensul lipsei documentelor justificative privind prestarea serviciilor.
Împrejurarea că factura nu este semnată de reprezentanții săi este, de asemenea, lipsită de importanță, în condițiile în care încheierea contractului și executarea obligațiilor sunt dovedite de alte două înscrisuri sub semnătură privată, respectiv comanda scrisă și procesul-verbal încheiat.
În raport de considerente, Curtea apreciază că prima instanță nu a dat relevanța cuvenită probelor administrate, respingând în mod nejustificat cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Sub aspectul dobânzii legale datorate de pârâtă, aplicabile sunt dispozițiile OG 9/2000. Conform art. 2 și 3 alin. 1 din acest act normativ, în lipsa unor clauze penale sub forma daunelor moratorii, se datorează dobânda legală echivalentă cu rata dobânzii de referință a BNR. În consecință, pârâta datorează această dobândă aferentă sumei pretinse de reclamantă cu titlu de contravaloare servicii prestate, de la data de 20.05.2009 până la data plății efective.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 – 3 C.proc.civ. 1865, Curtea va admite recursul, va modifica în tot, sentința recurată, în sensul că admite cererea de chemare în judecată, și, pe fond, va obliga pârâta ANAF să plătească reclamantei S.C. T. A. S.R.L. suma de 73.708,31 lei, cu titlu de preț servicii, precum și dobânda legală aferentă acesteia, calculată de la data de 20.05.2009, până la data plății efective a sumei.
Întrucât intimata-pârâtă se află în culpă procesuală, ținând seama de dispozițiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va obliga pe aceasta să plătească reclamantei suma de 3.090,17 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, precum și suma de 1.548 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. T. A. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.6129 din 14.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că admite cererea de chemare în judecată, și:
Pe fond, obligă pârâta ANAF să plătească reclamantei S.C. T. A. S.R.L. suma de 73.708,31 lei, cu titlu de preț servicii, precum și dobânda legală aferentă acesteia, calculată de la data de 20.05.2009, până la data plății efective a sumei.
Obligă intimata-pârâta să plătească recurentei-reclamante suma de 3.090,17 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, precum și suma de 1.548 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR M.C. S. A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./16.04.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București
Președinte:M. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 232/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare provizorie a executării. Sentința nr. 78/2014.... → |
|---|
