Pretenţii. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 42789/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2153/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/2014
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul de divergență compus din:
PREȘEDINTE V. D.
JUDECĂTOR A. P.
JUDECĂTOR A. V.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta S. E. și de apelanta . SA împotriva sentinței civile nr. 3041/15.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 08.01.2014, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15.01.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 3041/15.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ , s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. E. și a fost obligată pârâta . SA la plata sumei de 154.481,28 lei (contravaloarea sumei de 34.637,06 Euro), reprezentând daune materiale, 300.000 lei daune morale, dobânda legală aferentă calculată de la data de 20.06.2012 până la data plății și cheltuieli de judecată în sumă de 3.834,25 lei către pârâtă și 9982,38 lei în contul statului, fiind respinse celelalte pretenții ale reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, la data de 05.09.2010, reclamanta a fost implicată într-un accident de circulație în urma căruia a suferit o amputare a membrului inferior stâng. Reclamanta s-a aflat în autovehiculul cu nr_, condus de șotul său, care pe fondul oboselii la volan a pierdut controlul autovehiculului și a pătruns pe sensul opus de mers intrând în coliziune cu o balustradă metalică de protecție a DN67, ce a secționat autovehiculul și a produs vătămarea corporală gravă a reclamantei și a soțului reclamantei. Față de decesul conducătorului auto s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluția din data de 10.02.2012.
La data producerii accidentului S. N., soțul reclamantei, avea asigurare de răspundere civilă auto încheiată cu . SA.
Ca urmare a accidentului, reclamanta a suferit o amputație de coapsă stângă astfel cum rezulta din scrisoarea medicală aflată la dosar. În referatul medical se menționa că reclamanta necesită o proteză performantă pentru desfășurarea activităților cotidiene.
Potrivit art. 998 C.civ. orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat a-l repara, iar potrivit art. 999, omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezulta că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu, precum și vinovăția autorului faptei ilicite.
Instanța a constatat că aceste condiții sunt îndeplinite în raportul dintre reclamantă și S. N., conducătorul autovehiculului implicat în accident. Astfel, exista o fapta ilicita prin care s-au încălcat normele dreptului obiectiv, respectiv fapta numitului S. N. care, pe fondul oboselii la volan a intrat pe contrasens, a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu o balustradă metalică de protecție a DN67.
Aceasta fapta i-a cauzat reclamantei un prejudiciu, iar între prejudiciu și fapta ilicita exista o legătură de cauzalitate dedusă din materialitatea faptei. Culpa exclusivă a numitului S. N. în provocarea accidentului de circulație rezulta din referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale și din rezoluția parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci pronunțată în dosar nr 1057/P/2010.
Având în vedere ca autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ condus de S. N. avea la data producerii accidentului asigurare de răspundere civilă auto obligatorie la societatea Astra SA, în conformitate cu disp. art. 54 din Legea 136/1995 modif., reclamanta se putea îndrepta direct împotriva pârâtei . SA
În ceea ce privește prejudiciul, Tribunalul a reținut că prin cererea precizatoare depusă la filele 28-31 din dosar reclamanta a învederat că prejudiciul material constă în contravaloarea unei proteze, cheltuielile de întreținere a protezei pe 35 de ani, cheltuieli efectuate de la data producerii accidentului pana în prezent, cheltuieli legate de plata în următorii 20 de ani a unei persoane care să o ajute pe reclamantă la curățenie și aprovizionarea cu alimente.
Tribunalul a reținut că reclamanta a beneficiat de o proteză decontată de Casa de Asigurări de Sănătate pe care însă o folosește cu greutate, fiind o proteză provizorie ce trebuia înlocuită după un an. Martorul P. I. a declarat că reclamanta nu se poate deplasa singură cu ajutorul protezei decontată de casa de asigurări.
Reclamanta a depus la dosar oferte de preț emise de Theranova la data de 07.12.2011 pentru proteză de coapsă modulară cu vacuum articulație de genunchi RHEO KNEE II și labă proteică V. FLEX EVO. Reclamanta a solicitat și în anul 2013 o ofertă de preț pentru aceeași proteză, prețul acesteia fiind de 34.637,06 Euro. În cuprinsul ofertei s-au menționat separat și costurile de întreținere pentru următorii 4 ani, precum și costurile de întreținere pe următorii 35 de ani.
Potrivit informațiilor obținute de reclamantă de la furnizorul de proteze, proteza pentru care s-a emis oferta de preț este fabricată printr-o tehnologie de protezare asistată electronic și este realizată de unul din cei mai mari producători de la nivel mondial, aceasta oferă un grad de independentă de 100% și, teoretic, pacientul nu mai are nevoie de asistentă, adică de o persoană care să stea în permanentă în preajma pacientului.
Instanța a apreciat că solicitarea reclamantei de a obține contravaloarea unei proteze performante care să îi asigure posibilitatea de a se deplasa, îngriji și întreține singură este justificată, în acest fel reclamanta putând obține o reparare a prejudiciului cauzat prin amputarea piciorului stâng. Cu ajutorul unei proteze performante reclamanta va putea desfășura activitățile pe care le desfășura anterior accidentului.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei de obligare a paratei la plata contravalorii cheltuielilor de întreținere a protezei pe o perioadă de 35 de ani, Tribunalul a reținut că prejudiciul trebuie să fie cert pentru a fi susceptibil de a fi reparat. Un prejudiciu viitor poate fi cert numai dacă este sigur că se va produce.
În speță, cheltuielile de întreținere în viitor a protezei depind de durata de viață a reclamantei astfel încât acesta nu a fost considerat cert întrucât nu s-ar putea face predicții sigure cu privire la durata vieții reclamantei și cu privire la costurile în viitor ale întreținerii protezei, aceste costuri putând varia în funcție de concurenta dintre producătorii de componente. S-a subliniat că reclamanta va putea solicita în viitor contravaloarea prejudiciului reprezentat de costurile de întreținere a protezei, pe măsură ce acest prejudiciul va deveni cert.
In ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii cheltuielilor pe următorii 20 de ani legate de transportul la spital, medicamente, fizioterapie, psihoterapie, plata unei persoane care să facă aprovizionarea cu alimente și să ajute la curățenie, Tribunalul a apreciat că nici acest prejudiciu nu este cert pentru considerentele expuse mai sus legat de durata vieții reclamantei.
În plus, condițiile în care instanța a obligat pârâta la plata contravalorii protezei solicitate de reclamantă care este o proteză performantă ce asigură deplasarea cu ușurință, s-a apreciat că reclamanta va putea să se aprovizioneze singură cu alimente și să facă menajul în propriul apartament. Din informațiile obținute chiar de reclamantă de la furnizorul protezei rezulta că articulația de genunchi a protezei face ca proteza să recunoască modalitatea de deplasare a celui care o utilizează și să se conformează în timp real. Unghiul senzorului furnizează informațiile necesare pentru controlul dinamic al fazei de balans în funcție de lungimea pasului și de frecventă. Coborârea treptelor, mersul în locurile întunecoase, în mulțimea de oameni din hipermarket, plimbarea liniștită de duminică sau mersul în grabă, dimineața, în drum spre locul de muncă, ar putea face ca sistemul C-leg să se adapteze automat la orice situație în timpul mersului, iar unul din cele mai importante avantaje este reducerea semnificativă a căderii. Se mai menționa că cu ajutorul protezei posesorul se poate deplasa în condiții de siguranță, fără probleme, iar diferența fată de engrama de mers naturală va fi observată cu greu de posesor și de cei din jur și că C-leg poate fi ajustat pentru activități speciale precum alergarea pe teren variat, ski sau mersul pe bicicletă prin accesarea modului special.
Ca urmare, cu ajutorul acestei proteze reclamanta ar putea să alerge, să meargă cu bicicleta sau să facă schi, iar, în aceste condiții, va putea să își facă singură și cumpărăturile și curățenie în apartament, neavând nevoie de o altă persoană care să o ajute în acest sens. Totodată, au fost considerate contradictorii apărările reclamantei, aceasta susținând în cadrul aceleiași cereri pe de-o parte că proteza solicitată o va ajuta să desfășoare activități prin care să se gospodărească singură, să meargă fără însoțitor la piață, să prepare hrana, să calce rufe, să spele, să se îmbrace iar pe de altă parte a solicitat o sumă lunară cu care să plătească o altă persoană care să o ajute la curățenie și aprovizionare.
Tribunalul a reținut de asemenea că reclamanta nu a depus la dosar nici o dovadă din care să rezulte că medicul i-a prescris vreun tratament pe care trebuie să îl urmeze în următorii 20 de ani și în ce constă acest tratament, cât costă sau că i s-ar fi prescris că în următorii 20 de ani să urmeze ședințe de fizioterapie sau psihoterapie.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suma de 29.000 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu medicamente, alimentație suplimentară, consult medical, transport la spital, ajutor menaj de la data producerii accidentului pană la data introducerii acțiunii, s-a constatat că reclamanta nu a depus la dosar nicio dovadă cu privire la realitatea și cuantumul acestui prejudiciu. La termenul din data de 08.04.2013 apărătorul reclamantei a învederat că reclamanta nu poate depune nici un înscris din care să rezulte contravaloarea cheltuielilor solicitate.
Astfel reclamanta a depus la dosar doar factura de achiziție a protezei ce a fost decontată de Casa de Asigurări de Sănătate și factura fiscală nr 2221/03.06.2011 emisă pentru suma de 814 lei reprezentând contravaloare prestații medico legale efectuate la laboratorul de prosectură pentru S. N..
Martorul P. I. a declarat că doar el și șotia sa au ajutat-o pe reclamantă pentru a se deplasa la spital și la menaj și cumpărături întrucât rudele reclamantei nu locuiesc în aceeași localitate cu reclamanta, dar martorul nu a solicitat niciodată nici o sumă de bani pentru ajutorul dat. Reclamanta nu a învederat că ar fi primit ajutor și din partea altor persoane, contra cost. Reclamanta nu a depus la dosar nici o dovadă cu privire la alimentația specială, în ce a constat această alimentație specială, cine a recomandat alimentația specială și cât a costat.
Prejudiciul material, pentru a fi susceptibil de reparare trebuia să fie cert atât sub aspectul existentei sale, cât și sub aspectul posibilităților de cuantificare. Împrejurarea că fiica reclamantei a împrumutat suma de 43.902 lei astfel cum rezultă din contractul de împrumut nr. 1 aflat la dosar nu a făcut dovada prejudiciului solicitat de reclamantă, iar acesta a fost încheiat la data de 11.02.2013, după introducerea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește contravaloarea consultațiilor medicale, s-a reținut că reclamanta beneficiază de asigurare medicală și nici măcar nu a învederat că s-ar fi adresat unui cabinet particular și că ar fi plătit contravaloarea consultațiilor.
Tribunalul nu a analizat cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata diferenței dintre venitul net realizat înainte de accident și veniturile realizate în perioada de concediu medical ce a urmat accidentului și suma de 150 lei lunar pentru activități de croitorie efectuate acasă, întrucât această solicitare a fost făcută pentru prima data în cadrul concluziilor scrise depuse după închiderea dezbaterilor. Tribunalul a avut în vedere și împrejurarea că reclamanta a beneficiat pe tot parcursul procesului de asistenta juridică. La termenul din data de 25.03.2013 Tribunalul a solicitat reclamantei să depună înscrisuri din care să rezulte prejudiciul în cuantum de 29.000 lei solicitat și nu lămuriri cu privire la ce reprezintă acest prejudiciu întrucât reclamanta a detaliat în ce constă acest prejudiciu.
În ceea ce privește daunele morale, Tribunalul a reținut că prejudiciul moral nu este supus unor criterii legale de apreciere sub aspectul cuantumului, acestea fiind apreciate de la caz la caz în funcție de consecințele negative suferite de cei implicați
În acest cadru, s-a reținut că, în urma accidentului, reclamanta a fost transportată de urgentă la spital, având un șoc hemoragic sever și a suferit o amputare a membrului inferior stâng. Martorul P. I. a declarat că reclamanta a suferit o depresie în urma accidentului din cauza amputării piciorului stâng și din cauza împrejurării că nu a putut să se deplaseze singură, ceea ce a condus la izolarea reclamantei și la dependența în permanentă de ajutorul altei persoane. Martorul a mai declarat că anterior accidentului, reclamanta era o persoană activă, însă după accident a fost în imposibilitate de a mai desfășura activitățile pe care le desfășura anterior.
Tribunalul a apreciat că prejudiciul moral cauzat de decesul soțului vinovat de producerea accidentului nu este susceptibil de a fi reparat de către pârâtă, ci doar prejudiciul moral cauzat de pierderea membrului inferior stâng.
F. de considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că suma de 300.000 lei este suficientă pentru repararea prejudiciului moral, iar aceasta se încadrează în suma maximă de 2.500.000 Euro prevăzută de dispozițiile art. 24 din Normele de aprobare a Ordinului CSA nr 5/2010.
Văzând dispozițiile art. 274 C.p.civ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.834,25 lei cheltuieli de judecată reprezentând 2.000 lei onorariu avocat redus ca urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, 1829,25 lei taxa de timbru achitată de reclamantă și 5 lei timbru judiciar.
Față de dispozițiile art. 18 din OUG 51/2008, instanța a obligat pârâta să plătească în contul statului suma de 9982,38 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă pretențiilor admise și pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar. Astfel, pentru suma de 34.673,06 euro (154.481,28 lei la cursul BNR din data de 20.06.2012) era datorată o taxa de timbru de 4.700,63 lei, iar pentru suma de 300.000 lei o taxa de timbru în cuantum de 7.111 lei. Ca urmare, taxa de timbru aferentă pretențiilor admise a fost în cuantum de 11.811,63 lei. Reclamanta a achitat taxa de timbru în cuantum de 1.829,25 lei astfel încât diferența de 9982,38 lei taxa de timbru urma a fi achitată de parată în contul statului.
Împotriva acestor soluții, ambele părți au promovat apel.
Apelanta S. E. a solicitat schimbarea sentinței în sensul acordării integrale a sumelor pretinse.
Apelanta a criticat refuzul instanței de fond de a acorda și contravaloarea cheltuielilor de întreținere a protezei pentru o perioadă de 4 ani, deși acestea rezultau din acte, precum și prejudiciul viitor cert constând în prețul a încă 6 proteze și cheltuielile de întreținere aferente raportat la perioada de viață rămasă și durata de utilizare a unei proteze, handicapul său fiind permanent.
Totodată, a susținut că și restul cheltuielilor solicitate rezultau din actele dosarului, iar contextul cauzei justifica și acordarea integrală a daunelor morale.
În final, apelanta a susținut că admiterea în parte a pretențiilor nu antrena reducerea onorariului înglobat în cheltuielile de judecată, acest lucru putându-se realiza doar prin raportare la volumul de munca depus sau complexitatea cauzei.
Apelanta . SA a criticat soluția primei instanțe sub aspectul cuantumului daunelor morale considerat excesiv, dobânzii legale aplicate acestora, solicitând și reducerea în consecință a cuantumului cheltuielilor de judecată ce urmau a fi achitate în contul statului.
Apelanta a susținut că, în absența unor criterii legale pentru evaluarea daunelor morale în cuprinsul art. 53 din Legea nr. 136/1995 și art. 49 din Ordinul CSA nr. 5/2010, instanța ar fi trebuit să țină cont de rolul compensatoriu al acestora, să mențină proporționalitatea cu gradul de lezare a valorilor protejate și să evite transformarea acestora în daune punitive, nepermise de legislația românească, și într-o sursă de câștiguri exagerate și nejustificate pentru victime. În acest cadru, apelanta a făcut trimitere și la jurisprudența CEDO în privința rolului și valorii daunelor morale.
Totodată, apelanta a susținut că daunele morale nefiind certe anterior determinării lor de către instanța de judecată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa și datorate bugetului de stat, apelanta a susținut că dispozițiile art. 276 C.p.civ. permiteau reducerea acestora proporțional cu pretențiile admise, iar reclamanta beneficia de scutirea prevăzută de art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997.
Prin motivul suplimentar formulat la 04.09.2013, apelanta a susținut că suma de 34.637,06 Euro, reprezentând valoarea protezei solicitate de reclamantă, precum și cheltuielile de întreținere aferente nu reprezintă un prejudiciu viitor cert deoarece partea nu a achiziționat modelul de proteză invocat și nu este sigur că o va face.
Părțile au depus întâmpinări solicitând reciproc respingerea apelurilor.
În probatoriu, părțile au depus înscrisuri.
Cu prilejul judecării apelului, s-a constatat starea de divergență cu privire la apelul promovat de pârâta . SA doar în ceea ce privește modalitatea de determinare a daunelor morale.
În consecință, completul a fost întregit cu judecătorul de permanență, dezbaterile fiind reluate doar cu privire la aspectul în divergență.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Cu valoare de principiu, Curtea reține că toate pretențiile reclamantei au fost întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, aceasta fiind ținută să dovedească îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de art. 998-999 C.civ. pentru asemenea situații. În ceea ce privește fapta ilicită și vinovăția conducătorului auto autor al accidentului, precum și a răspunderii directe a asigurătorului în temeiul poliție RCA valabile la data accidentului, situația reținută de prima instanță nu este contestată de părți. Litigiul dintre părți și criticile formulate pe calea apelului se referă la întinderea prejudiciului dovedit, cert și în strânsă legătură de cauzalitate cu fapta ilicită reținută. Starea de divergență s-a ivit doar cu privire la apelul promovat de pârâtă și sub aspectul criticilor privind modalitatea de aplicare în concret a criteriilor de evaluare a daunelor morale cuvenite reclamantei și doar asupra acestora s-a pronunțat instanța în complet de divergență, restul criticilor fiind analizate în completul de apel legal investit.
În ceea ce privește daunele materiale acordate, Curtea subliniază cu prioritate faptul că reclamanta a suferit vătămări corporale în urma accidentului auto și a rămas cu un handicap permanent, pentru asigurarea în continuare a mobilității având nevoie necontestat de o proteză. Pentru acoperirea prejudiciul astfel produs, instanța de fond a acordat contravaloarea unei proteze care potrivit prezentării oferite de producător corespunde recomandărilor medicului în cazul reclamantei (fila 8 volum JS3 și fila 56 și urm. volum TB) și asigură o cât mai mare mobilitate în activitățile curente viitoare ale acesteia. Curtea va respinge criticile apelantei ASTRA SA privind caracterul incert al unui asemenea prejudiciu în condițiile în care reclamanta nu a achiziționat încă un asemenea produs, subliniind că handicapul reclamantei este permanent, neputând fi decât atenuat parțial cu ajutorul unei proteze performante. Faptul că partea nu dispune de resurse financiare pentru achiziționarea anticipată a unei asemenea proteze nu poate împiedica despăgubirea în această situație, prejudiciul fiind cert prin chiar certitudinea și caracterul permanent al vătămării.
Pentru determinarea despăgubirilor cuvenite pentru acoperirea prejudiciul în acest caz, nuanțat față de cele reținute de prima instanță, Curtea va porni de la valoarea acesteia de 34.637,06 Euro la care va adăuga costurile de întreținere de asemenea certe, rezultând suma de 40.369,58 Euro, conform înscrisurilor de la filele 101, 114, 135 dosar fond. Din această sumă va deduce însă suma suportată de CAS, respectiv 4567,96 lei, pentru a acorda în final pentru această categorie de prejudiciu suma de 39.436,58 Euro, prin echivalent lei la data plății.
În strânsă legătură cu acesta, apelanta – reclamantă a criticat nerecunoașterea prejudiciului reprezentând prețul a încă 6 proteze și cheltuielile de întreținere aferente raportat la perioada de viață rămasă și durata de utilizare a unei proteze, handicapul său fiind permanent. Sub acest aspect, Curtea va menține considerentele primei instanțe privind caracterul incert al unui asemenea prejudiciu. Deși este de necontestat că reclamanta va avea nevoie de proteză pe tot restul vieții, costul unor proteze adecvate și necesare în viitor, precum și a cheltuielilor de întreținere aferente nu poate fi determinat cu certitudine de acum, putând interveni o . variabile necunoscute la acest moment legate de evaluarea medicală permanentă a reclamantei, dezvoltarea tehnologiilor în domeniu și evoluția segmentului specific de piață.
Verificând celelalte categorii de daune materiale solicitate de reclamantă și neacordate de prima instanță, în absența unor critici concrete punctuale și a unor probe suplimentare din partea apelantei-reclamante cu privire la acest aspect, Curtea constată că, deși ar fi de necontestat că îngrijirile medicale și întreținerea specifică necesară reclamantei au determinat o . costuri până în prezent și vor mai genera și pe viitor, partea nu a fost în măsură să dovedească sumele suportate cu acest titlu și în strânsă legătură cu vătămarea suferită pentru a fi posibilă stabilirea întinderii despăgubirilor sub aceste aspecte.
În ceea ce privește daunele morale, sumele solicitate de reclamantă drept victimă directă a accidentului auto reprezintă prejudiciu estetic și de agrement pentru compensarea suferințelor pricinuite de urmările grave ale accidentului și restrângerea posibilităților unei vieți sociale normale. Acestea au o recunoaștere distinctă de daunele materiale efectiv suportate și demonstrate ca întindere în fața instanței de judecată. Cu privire la acest aspect, s-a ivit starea de divergență care a impus . membru în complet.
În aceste condiții, în cazul acestora, dincolo de criteriile avute în vedere de prima instanță, Curtea, cu majoritate, apreciază că acestea ar trebui evaluate în funcție de rolul compensatoriu și nu punitiv al unor asemenea daune morale și faptul că, deși nu pot fi probate, la stabilirea lor trebuie să se țină cont de toate împrejurările obiective și subiective relevante în stabilirea unei sume suficiente și echitabile. O asemenea reparație este justificată de o vătămare semnificativă de natură psihică, dar nu trebuie să depășească rolul unei compensații materiale și să se transforme într-un prilej de îmbogățire contrar valorilor sociale și umane protejate prin recunoașterea daunelor morale în asemenea cazuri.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate victimelor care au suferit vătămări corporale, ținând cont de specificul acestora, singurele criterii introduse prin art. 49 pct. 1 lit. f) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobate prin Ordinul CSA nr. 5/2010, în vigoare la data accidentului, sunt legislația și jurisprudența națională. Acestea rămân însă generale și fără o eficiență concretă cât timp legislația stabilește doar cadrul răspunderii civile delictuale, iar jurisprudența nu este încă stabilizată astfel încât să se poată asigura și garanta repararea echitabilă și unitară a tuturor victimelor ținând cont mai ales de valorile astfel protejate, instanța fiind ținută să analizeze în concret și coroborat toate aspectele obiective și subiective în absența unor criterii eficiente recunoscute ca având valoare legală.
Față de cele reținute, cu majoritate, Curtea consideră că suma de 150.000 lei constituie o reparație morală echitabilă a prejudiciului estetic și de agrement produs reclamantei recunoscând că orice valoare bănească nu va fi în măsură să suprime suferința psihică a reclamantei determinată de vătămarea produsă în accident, ci doar va oferi o alinare simbolică pentru viitor.
Având în vedere că întinderea despăgubirilor reprezentând daune morale a fost determinată pentru prima oară doar de către prima instanță și reprezentă evaluarea prejudiciului raportat la momentul pronunțării sentinței atacate, instanța de apel consideră că numai după acest moment pârâta ar putea fi considerată în culpă pentru neexecutarea obligației de desdăunare. Pentru acest motive, Curtea consideră întemeiate criticile apelantei – pârâte cu privire la acest aspect și va dispune calcularea dobânzii legale începând cu data de 15.04.2013 și până la plata efectivă.
Față de criticile apelantei – reclamante privind reducerea onorariului de avocat inclus în cheltuielile de judecată stabilite în sarcina pârâtei, Curtea apreciază că recunoașterea parțială a prejudiciului invocat poate determina reducerea proporțională a cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxelor suportate pentru desfășurarea procesului, dar nu se impune reducerea proporțională și a onorariului de avocat, cât timp acesta a reprezentat o cheltuială fixă efectuată și probată de parte ce nu s-ar fi modificat în funcție de cuantumul pretențiilor inițiale. Prin urmare, Curtea va dispune modificarea cuantumului cheltuielilor de judecată recunoscute reclamantei adăugând taxei achitate în urma acordării ajutorului public judiciar și onorariul de avocat integral suportat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C.p.civ., Curtea va admite apelurile și va schimba în parte sentința atacată în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 39.436,58 Euro, prin echivalent lei la data plății, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 150.000 lei, cu titlu de daune morale, la care se va calcula dobânda legală de la data de 15.04.2013 și până la plata efectivă.
Față de soluția modificată conform celor arătate anterior și în temeiul art. 274 și 276 C.p.civ., Curtea va obliga intimata –reclamantă la plata sumei de 4176,57 lei, cheltuieli judecată apel, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar calculate proporțional sumelor recunoscute în favoarea apelantei – pârâte (respectiv reducerea cu suma de 128.278,62 lei a despăgubirilor stabilite de prima instanță), potrivit regulilor specifice căilor de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite apelurile formulate de apelantele S. E. și . SA.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 3041/15.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în sensul că:
Obligă pârâta la plata sumei de 39.436,58 Euro, prin echivalent lei la data plății, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 150.000 lei, cu titlu de daune morale, la care se va calcula dobânda legală de la data de 15.04.2013 și până la plata efectivă.
Obligă pârâta la plata sumei de 6829,25 lei, cheltuieli judecată fond.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă apelanta – reclamantă la plata sumei de 4176,57 lei, cheltuieli judecată apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.01.2014.
Cu opinia separată a doamnei judecător A. P. în sensul menținerii dispoziției primei instanțe și cu privire la cuantumul daunelor morale.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
V. D. A. P. A. V.
GREFIER
M. I.
Red. /Dact. – VD / Ex.: 4
Judecător fond: E. P.
Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă
Cu opinia separată a doamnei judecător A. P.
Opinie parțial separată în sensul menținerii dispoziției primei instanțe și cu privire la cuantumul în sumă de 300.000 lei al daunelor morale acordate reclamantei S. E. de către Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă.
Fiind de acord cu admiterea apelului declarat de către reclamanta S. E. și schimbarea în parte a sentinței civile atacate în sensul obligării pârâtei S.C. A. R. Astra S.A. la plata către reclamantă a sumei de 39.436,58 Euro în echivalent lei la data plății cu titlu de daune materiale, precum și a dobânzii legale ce se va calcula la sumele reprezentând daune materiale și morale, consider că suma de bani în valoare de 300.000 lei acordată de către prima instanță reclamantei cu titlu de daune morale este corespunzătoare acoperirii prejudiciului moral cauzat de suferința fizică și de cea psihică avută de aceasta în urma accidentului din data de 05.09.2010.
Apreciez că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 50 alin. 1-3 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în forma în vigoare la data producerii accidentului de autovehicul, 05.09.2010.
A.. 1 al art. 50 din Legea nr. 136/1995 dispune că: „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.
Conform alin. 2 al art. 50 din Legea nr. 136/1995, „în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv”.
De asemenea, alin. 3 al art. 50 din Legea nr. 136/1995 prevede că: „se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului”.
Având în vedere suferințele fizice și psihice suferite de către apelanta reclamantă ca urmare a vătămării sale corporale grave prin accidentul de autovehicul din data de 05.09.2010, constând în amputarea piciorului stâng, mai ales că a rămas cu o infirmitate permanentă care o împiedică să mai desfășoare în continuare o parte din activitățile pe care le efectua anterior, raportat și la lipsa sprijinului soțului său decedat în urma accidentului respectiv, consider că valoarea daunelor morale de 300.000 lei acordată de către prima instanță este de natură să acopere prejudiciul moral cauzat acesteia, sens în care apreciez că trebuie menținută sentința atacată. JUDECĂTOR,
A. P.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 250/2014. Curtea de Apel... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 746/2014. Curtea de... → |
|---|
