Pretenţii. Decizia nr. 255/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 255/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 71739/3/2011

Dosar nr._ (Număr în format vechi 3487/2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 255/2014

Ședința publică de la 16 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. P.

JUDECĂTOR I. G.

GREFIER M. I.

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta . SRL, împotriva sentinței civile nr. 3677 din data de 02.05.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . și ..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09.04.2014, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 16.04.2014, când a decis următoarele:

CURTEA :

Asupra apelului de față, deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 3677/02.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a fost admisă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei, formulată de intervenienta ., cu sediul în Municipiul Târgoviște, .., județul Dâmbovița.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în ., ., ..3, județul Ilfov, și cu sediul ales în București, ..11, Union International Business Cenetr, ., la Societatea Civilă de Avocați Firon Bar-Nir, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, ., nr.2, ., ., sector 3, cu sediul ales la SCA „F., S. & Asociații”, în București, ..6, sector 2, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă la data de 11.11.2011 sub nr._ reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 694.316,62 lei reprezentând plată nedatorată efectuată de reclamantă și încasată în mod nejustificat de pârâtă, precum și contravaloarea facturilor nr._/18.05.2009,_/18.05.2009 și 0029/23.05.2009.

În motivarea cererii s-a arătat că la data de 24 iulie 2009, între ., în calitate de asociat prim (lider de asociație) și . SRL, în calitate de Asociat secund și ., în calitate de asociat terț, s-a încheiat contractul de asociere în participațiune atestat prin încheierea de dată certă nr. 3112/24.07.2009 de BNP „N. D. M.”, prin care asociații au convenit să desfășoare în comun, următoarele activități: executarea contractului de lucrări „Piscina acoperită-Club Școlar Sportiv, Târgoviște”.

În ceea ce privește aportul părților la asociere, s-a convenit ca asociatul prim S.C. C. I. S.R.L. să contribuie cu un aport social constând din utilaje, executare vestiare, alte manopere necesare pregătirii montării Kitului, asociatul secund S.C. 3G S.-IP S.R.L. să contribuie cu furnizarea Kitului de piscină, iar asociatul terț .. (pârâta) să contribuie cu un aport social constând în proiectare și montare Kit.

Părțile au mai convenit potrivit art.ll din Contractul de asociere, că „împărțirea rezultatelor financiare (profit/pierderi) se va face astfel: 47,64% pentru asociatul prim S.C. C. I. SRL, 45,80% pentru asociatul secund . SRL și 6,56% pentru asociatul terț .."

La data de 23.10.2009 între S.C. C. I. S.R.L., în calitate de ASOCIAT P. (lider de asociere), S.C. 3G S.-IP S.R.L., în calitate de ASOCIAT SECUND și .., în calitate de ASOCIAT TERȚ s-a încheiat Actul Adițional nr.1 la Contractul de Asociere în Participațiune nr.3112/24.07.2009, prin care părțile au convenit că „se modifică și se completează cap.VI, art.II -Modalitatea de împărțire a rezultatelor activităților economice comune desfășurate, astfel: împărțirea rezultatelor financiare (profit/pierderi) se face astfel: 21,12% pentru Asociatul P. S.C. C. I. S.R.L., 45,80% pentru Asociatul Secund S.C. 3G S. -IPS.R.L., 33,08% pentru Asociatul Terț .."

La data de 21.12.2009, S.C. P.. S.R.L. a emis Factura Fiscală nr.l908/21.12.2009, în cuantum de 739.521,93 lei cu TVA inclus, reprezentând Lucrări conform Contractului de Asociere în Participațiune cu încheiere de dată certă nr.3112/24.07.2009, din care reclamanta a achitat suma de 702.545, 83 lei, astfel:

- Prin O.P. nr.396/29.12.2009 - a achitat suma de 97.445,68 lei;

- Prin O.P. nr.397/30.12.2009 - a achitat suma de 543.271,61 lei;

- Prin O.P. nr.34/01.02.2010 - a achitat suma de 61.828,54 lei.

La data de 29.03.2010 printr-un nou act adițional (nr.2), părțile au hotărât ca împărțirea rezultatelor financiare să se facă în sensul ca Asociatul P. S.C. C. I. S.R.L. să primească 21,12%, Asociatul Secund S.C. 3G S.-IP S.R.L. să primească 72,32% iar asociatul terț .. să primească 6,56%.

Având în vedere ultimele modificările aduse prin Actul Adițional nr.2/29.03.2010 la Contractul de Asociere referitoare la modalitatea de împărțire a rezultatelor activităților economice comune desfășurate de cei trei asociați, rezultă că .. a facturat către S.C. 3G S. - IP S.R.L. și reclamanta a achitat o sumă mai mare decât cea datorată conform actului adițional nr.2 mai sus menționat.

Practic, .. a facturat suma de 739.521,93 lei cu TVA inclus (din care reclamanta a achitat suma de 702.545, 83 lei), în considerarea cotei de 33,08% din profit/pierdere, cotă care a fost însă modificată prin cel de-al doilea act adițional, revenindu-se la cota inițială de 6,56%. Ca atare, rezultă evident, din simpla verificare a conținutului Contractului de Asociere și a celor două acte adiționale semnate de părți, că .. a facturat în mod neîntemeiat suma pe care reclamanta a achitat-o conform celor de mai sus, impunându-se restituirea acesteia.

De asemenea, deși potrivit Contractului de Asociere, cu modificările și completările ulterioare, .. și-a asumat obligația executării proiectării, această obligație a fost executată de terți angajați de reclamantă pe cheltuiala sa.

Dovadă fac în acest sens Factura nr._/18.05.2009 emisă de .. în cuantum de 2469,25 lei și achitată de reclamantă potrivit OP nr.136/03.06.2009, Factura nr._/18.05.2009 emisă de P.F.P. B. în cuantum de 2075 lei și achitată prin OP nr.137/03.06.2009 și Factura nr.0029/23.05.2009 emisă de PFA G. Ș. pentru suma 900,83 lei și achitată conform Chitanței nr.093/23.05.2009.

Cu toate că lucrările de proiectare au fost achitate de către reclamantă, debitoarea .. a facturat contravaloarea acestor lucrări către asociatul prim S.C. C. I. S.R.L.

Astfel, din suma de 702.545,83 lei, achitată de reclamantă, urmează a scădea suma de 13.673,46 lei - valoarea lucrărilor efectiv executate de către pârâta P. SRL, obținând 688.872,37 lei, la care se adăugă sumele achitate de subscrisa, în plus, pentru executarea proiectării care ar fi trebuit să fie realizată de pârâta P. SRL, respectiv 2469,25 lei, 2075 lei si 900,83 lei, rezultând un total de 694.316,62 lei.

Potrivit art. 1341 alin. (1) Cod Civil, cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire. Din înscrisurile sus menționate, rezultă că .. a facturat și încasat suma corespunzătoare unei cote de contribuție de 33,08% din profit/pierdere, cotă care a fost însă modificată prin cel de-al doilea act adițional, revenindu-se la cota inițială de 6,56%, astfel încât se impune restituirea sumei achitate în considerarea unei cote necorespunzătoare ultimului acord de voință al părților.

Din înscrisurile sus menționate rezultă că, deși potrivit Contractului de Asociere, cu modificările și completările ulterioare, .. și-a asumat obligația executării lucrărilor de proiectare, această obligație nu a fost îndeplinită, ci executarea lucrărilor de proiectare a fost îndeplinită de terții mai sus menționați exclusiv pe cheltuiala reclamantei, fiind astfel în prezența unui caz de restituire pe temeiul gestiunii de afaceri, regulile desocotirii fiind cele de la îmbogățirea fără justă cauză, raportat la disp. art. 1330 alin. 2 Cod civil.

La data de 10.08.2011, reclamanta a formulat notificarea de convocare la Conciliere directa înregistrată sub nr.198 a pârâtei - debitoare .., pentru data de 07.09.2011, ora 14, la sediul Cabinetului de Avocat G.-E. P. cu privire la suma de 694.316,62 lei reprezentând plată nedatorată efectuată de către subscrisa și încasată în mod nejustificat de .. și contravaloarea Facturilor nr._/18.05.2009,_/18.05.2009 și 0029/23.05.2009, notificare transmisă acesteia prin poștă, cu confirmare de primire.

La data de 07.09.2011, cu ocazia concilierii, reclamanta și-a menținut punctul de vedere expus prin Convocarea la Conciliere, pârâta debitoare comunicându-i prin fax și ulterior scrisoare recomandată cu confirmare de primire punctul de vedere cu nr.2125/06.09.2011 prin care susține că nu recunoaște pretențiile reclamantei.

Suma totală datorată de pârâta debitoare este în cuantum de 694.316,62 lei.

Potrivit prevederilor art. 379 al. 3 din Codul de Procedură Civilă, creanța este certă când existența acesteia rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanând de la debitor sau recunoscute de dânsul. Prin urmare, creanța invocată este certă, având în vedere că existența sa reiese din însuși actul de creanța (contractul, facturile fiscale emise de reclamantă).

Caracterul lichid al creanței, conform art. 379 al. 4 Cod Pr. Civ. este îndeplinit atunci când câtimea creanței este determinată prin însuși actul de creanță. Caracterul lichid al creanței este dat de înscrierea sa exacta în actul de creanță amintit mai sus, care este, fără putință de tăgadă, întru totul opozabil debitoarei.

Caracterul exigibil al creanței presupune ajungerea acesteia la termen. De asemenea, caracterul exigibil al creanței și anume ajungerea acesteia la termen nu poate fi contestat în condițiile în care facturile fiscale trebuiau achitate de la data emiterii lor.

In consecință pentru cele menționate anterior, reclamanta a solicitat să se constate că sunt îndeplinite și condițiile imperative prevăzute de dispozițiile art. 379 C.pr.civ., creanța invocată de aceasta fiind certă, lichidă și exigibilă.

F. de împrejurarea ca pârâta-debitoare nu a înțeles să achite debitul datorat nici până în prezent, precum si având în vedere că reclamanta și-a respectat obligația legală de a formula convocarea la conciliere directă a pârâtei-debitoare potrivit dispozițiilor art.720/1 Cod Procedură Civilă, încercând astfel să soluționeze prezentul litigiu pe cale amiabilă, a fost nevoită să formuleze prezenta cerere de chemare in judecată in vederea recuperării creanței.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1330-1348 Cod civil, art.112 Cod procedură civilă, art.274 Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, precum și orice alt mijloc de probă a cărui utilitate va reieși din dezbateri.

În susținerea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

A precizat pârâta că societatea reclamantă indică cu titlu de temei de drept al cererii de chemare în judecată dispozițiile art. 1330 - 1348 C. civ. Având în vedere că plățile efectuate de către reclamantă sunt din datele de 29.12.2009, 30.12.2009 și 01.02.2010, devin incidente prevederile art. 6 alin. 1 și 2 din Noul Cod Civil, astfel că legea aplicabilă este cea de la data nașterii raportului juridic, în speță Codul civil din anul 1864 (vechiul Cod civil). Ca atare, articolele indicate de reclamantă ca temei juridic nu au nicio legătură cu cauza, privind predarea lucrului și răspunderea vânzătorului în contractul de vânzare-cumpărare reglementat de Codul civil din anul 1864. Pe de altă parte, dacă se va aprecia că reclamanta a avut în vedere dispozițiile din Noul Cod civil, acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză și, mai mult, reglementează toate cele trei cazuri de fapte juridice licite generatoare de raporturi juridice, respectiv gestiunea de afaceri (art. 1330 - art. 1340 N. C. civ.), plata nedatorată (art. 1341 - art. 1344 N. C. civ.) și îmbogățirea fără justă cauză (art. 1345 - art. 1348 N. C. civ.). Ca atare, chiar și dacă ar fi fost aplicabile prevederile Noului cod civil - ceea ce nu este cazul - reclamanta nu indică temeiul juridic al acțiunii sale, menționând trei instituții juridice complet diferite, astfel că pârâta nu este în măsură să înțeleagă exact care este obiectul prezentei acțiuni judiciare.

Pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere neîndeplinirea condițiilor esențiale în vederea promovării unei acțiuni în repetițiune, cu motivarea că plățile efectuate de către reclamantă s-au făcut în temeiul unei obligații ce exista în patrimoniul său, datoria existând și, mai mult, chiar a fost acceptată de către reclamantă, fiind executată voluntar și în cunoștință de cauză. În condițiile în care datoria nu ar fi existat, astfel cum impun condițiile de admisibilitate a acțiunii în repetițiune întemeiată pe plată nedatorată, reclamanta ar fi contestat în primul rând factura fiscală, apoi debitul în cauză și. în mod cert, nu ar fi executat obligația prin plata debitului. Or, conduita reclamantei a fost tocmai opusă, respectiv a plătit datoria, recunoscând implicit existența și validitatea debitului în cauză. În plus, plata nu a fost făcută din eroare, având în vedere că pe ordinele de plată se menționează expres obiectul plății, respectiv factura emisă lucrările pe care reclamanta le-a prestat în temeiul Contractului de asociere în participațiune cu reclamanta. Plățile parțiale s-au efectuat la un anumit interval de timp între ele, respectiv finele lunii decembrie 2009 și începutul lunii februarie 2010. Ca atare, este exclusă orice eroare în ceea ce privește valabilitatea plății, întrucât reclamanta dacă ar fi făcut o plată din eroare (nedatorată), nu ar fi continuat să achite și celelalte părți din debit, mai ales la un anumit de interval de timp ulterior De asemenea, reclamanta nu a contestat factura fiscală în cauză, ci, dimpotrivă, a acceptat-o, executând obligația de plată. Rezultă că este exclus ca plățile parțiale să fi fost efectuate din eroare.

Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că în executarea obligațiilor asumate prin Contractul de asociere în participațiune, a îndeplinit lucrările asumate, motiv pentru care a emis factura fiscală nr. 1906/21.12.2009 către reclamantă. Având în vedere că la acea dată era în vigoare actul adițional nr. 1/23.10.2009 la Contractul de asociere în participațiune, societatea s-a raportat la cota din profit și pierderi modificată tocmai prin acel act adițional, respectiv cota de 33,08% din rezultatul financiar.

Factura în cauză a fost executată în timp relativ scurt de către societatea reclamantă, această efectuând două plăți parțiale în datele de 29 și 30 decembrie 2009 și o a treia plată parțială aferentă aceleiași facturi în data de 01 februarie 2010, potrivit ordinelor de plată menționate. În factura respectivă, nr. 1906/21.12.2009 emisă către reclamantă a arătat expres care este temeiul acestui debit pretins reclamantei, și anume lucrările pe care pârâta le-a prestat în baza Contractului de asociere în participațiune. D. urmare a emiterii acestei facturi, reclamanta nu numai că nu a contestat existența debitului, dar a plătit într-un timp scurt această sumă, prin plăți parțiale. Ca atare, rezultă că reclamanta nu a contestat nici înscrisul fiscal adresat, nici existența debitului și, implicit, a acceptat lucrările pe care le-a efectuat și costurile acestora. Totodată, făcând plata în acest cuantum, cu respectarea cotelor de participare la profit și pierderi stabilite prin Actul adițional nr. 1/23.10.2009 la Contractul de asociere în participațiune, rezultă indubitabil că reclamanta a acceptat inclusiv cota de 33,08% în favoarea pârâtei.

A mai precizat pârâta că actul în baza căruia reclamanta își motivează acțiunea este reprezentat de Actul adițional nr. 2/29.03.2010 la Contractul de asociere în participațiune, act în temeiul căruia s-ar fi redus cota de participare a pârâtei societăți la rezultatele financiare la cota de 6,56%. Or, având în vedere că un asemenea act adițional modifică substanțial condițiile de desfășurare a unui contract cu executare succesivă, este cât se poate de evident că nu poate avea efecte retroactive. Orice modificare într-un contract cu executare ce se întinde în timp, cum este și cazul Contractului de asociere în participațiune în prezentul litigiu, nu poate produce efecte retroactive, având în vedere că toate faptele juridice deja produse și încheiate urmează a fi supuse normelor (legale sau convenționale) existente la data producerii lor. Factura fiscală a fost emisă la data de 21.12.2009, iar plățile au fost efectuate la datele de 29.12.2009; 30.12.2009 și 01.02.2010, toate fiind anterioare datei la care s-a încheiat cel de al doilea act adițional ce a modificat cotele de participare la rezultatele financiare ale asocierii în participațiune. Ca atare, în mod legal și corect, pârâta a emis factura prin raportare inclusiv la aceste cote stabilite de părțile contractante.

Pe de altă parte, lucrările în cauză au fost executate chiar de către pârâtă, motiv pentru care a emis această factură fiscală, reprezentând costul aferent prestației asumate prin Contractul de asociere în participațiune.

A mai arătat că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate și în ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor de către pârâtă, având în vedere probele, dar și comportamentul pârâtei, care dovedește acest aspect, respectiv executarea de către pârâtă a obligațiilor asumate, având în vedere că reclamanta a acceptat implicit factura emisă și a achitat-o. Or, dacă s-ar fi pus în discuție o eventuală neexecutare a obligațiilor de către pârâtă sau inexistența debitului, este lipsită de orice logică plata repetată făcută de către reclamantă. Totodată, în situația în care reclamanta nu ar fi plătit aceste sume sau, cum este cazul de față, cere restituirea lor, ne-am afla în ipoteza îmbogățirii fără justă cauză a acestei societăți comerciale, având în vedere că pârâta efectiv a efectuat aceste lucrări, de care reclamanta a beneficiat în executarea finală a contractului în cauză. De altfel, și față de cealaltă societate comercială membră a asocierii în participațiune a emis o factură fiscală corespunzătoare lucrărilor prestate, factură care a fost de asemenea acceptată și achitată fără nici o obiecție, rezultând cât se poate de clar că pârâta și-a executat întocmai toate obligațiile asumate prin Contractul de asociere în participațiune.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C. proc. civ.

În combaterea cererii pârâta a depus la dosar înscrisuri.

La data de 15.11.2012 . a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei ., prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondată.

A precizat intervenienta că, urmare a modificărilor aduse prin actul adițional nr. 1/23.10.2009, cele trei societăți comerciale membre ale asocierii in participațiune au schimbat cotele de participare la profit și pierderi, ceea ce, din punct de vedere juridic implica pentru intervenientă schimbarea cotelor atribuite fiecărei societăți in momentul efectuării plații. Aceasta înseamnă că intervenienta încasa prețul de la autoritatea publica contractanta - Primăria Municipiului Targoviste urmând a efectua plățile catre . SRL si . potrivit cotelor convenite prin contractul de asociere in participatiune si prin actele adiționale. Aceasta era singura obligație pecuniara stabilita intre cele trei parti ale asociatiunii. Cu privire la modalitatea efectiva de realizare a lucrărilor, părțile din contract nu au stabilit obligația executării personale a fiecărei lucrări, existând posibilitatea subcontractării si chiar a acordării de prioritate la subcontractare celorlalte doua societăți comerciale membre ale asociațiunii. Astfel, art. 3 alin. 3 din Contractul de asociere in participațiune nr. 3112/24.07.2009 stabilește expres ca "fiecare membru asociat se poate obliga fata de terți (cu care a contractat) in mod direct si distinct", iar art. 4 lit. c din același contract stabilește "principiul acordării priorității in prestarea de servicii pentru realizarea scopului asociațiunii", ceea ce implica posibilitatea fiecărei societăți de a subcontracta lucrările pe care s-a obligat sa le presteze, cu acordarea priorității celorlalte doua societăți din cadrul asociațiunii.

În cazul raportului dintre . SRL si . ce face obiectul prezentului dosar s-a stabilit întocmai situația expusa, respectiv reclamanta . SRL a subcontractat parte din lucrări catre parata ., care s-a obligat sa le execute. Parata si-a indeplinit intocmai obligațiile executate, fiind parte din lucrarea contractata de către asocierea in participațiune, astfel ca a emis factura nr. 1906/21.12.2009 direct către reclamanta . SRL, întrucât a executat lucrări in cota de contribuție a acestei societați. Acesta este motivul pentru care factura in cauza a fost emisa de catre parata catre reclamanta, iar nu catre intervenienta societate, deoarece raporturile juridice erau stabilite direct intre cele doua societați comerciale, in temeiul posibilității fiecărei parti de a subcontracta partea din lucrare asumata prin asociere.

Raportat la starea de fapt expusa mai sus, intervenienta in calitate de lider de contract nu a avut nici o imixtiune, părțile având libertatea de a-si alege modalitatea in care au înteles sa își execute obligațiile privind prestarea lucrărilor asumate. Aceasta a efectuat plățile către fiecare societate in parte conform cotelor de participare la profit si pierderi, urmând apoi ca . SRL si . să își regleze situația contabila si juridica prin plați si/sau compensații corespunzătoare prestațiilor efective. Intervenienta a confirmat ca lucrările aferente facturii nr. 1906/21.12.2009 au fost efectuate de catre parata . ca urmare a înțelegerii avute cu reclamanta. Mai mult, pe langa faptul ca intervenienta poate confirma executarea lucrării de catre parata, fiind parte din obiectul contractului de lucrări nr. 17546a/27.07.2009, reclamanta a recunoscut si a acceptat lucrarea efectuata de catre parata, achitandu-i acesteia suma aferenta, potrivit facturii nr. 1906/21.12.2009.

Mai mult, modalitatea de stabilire a participării la profit si pierderi in cotele indicate in contract privește strict distribuirea sumelor incasate de catre intervenientă in calitate de lider de contract către celelalte doua societăți comerciale membre ale asocierii in participatiune, urmând ca fiecare societate sa plătească celorlalte societăți sau terților propriile obligații. Ceea ce inseamna ca daca pentru una din societățile din asocierea in participatiune lucrările au fost executate de o alta societate (din asociere sau terța fata de asociere), aceasta își va achita individual propriile debite, fiind aplicabil principiul independentei juridice a fiecărui asociat (art. 4 lit. a din Contractul de asociere in participatiune). Astfel, din modul in care au fost executate lucrările, intervenienta confirmă ca parata este cea care a executat aceste lucrări pe care reclamanta si le-a asumat. Or, reclamanta a încasat sumele de bani aferente cotei sale de participare la asocierea in participatiune, indiferent daca a prestat in mod direct sau prin subcontractare lucrările asumate, astfel ca admiterea prezentei acțiuni ar reprezenta o imbogatire fara justa cauza a reclamantei, primind practic de doua ori plata pentru aceeași lucrare. In plus, imbogatirea reclamantei s-ar produce in dauna paratei, al cărui patrimoniu ar săraci exact cu suma pretinsa, in condițiile in care parata este executantul real al lucrărilor in cauza.

Pârata a emis si către intervenientă factura nr. 1890/02.12.2009 in valoare de 47.630,23 lei, factura pe care aceasta a achitat-o integral, întrucât parata isi executase obligațiile asumate prin contractul de asociere in participatiune. De altfel, chiar si reclamanta a recunoscut efectuarea lucrărilor de către parata prin acceptarea facturii si plata acesteia, prin reținerea garanției de buna execuție in cota de 2,5% din valoarea lucrării (adică 18.488,05 lei), precum si prin continuarea raporturilor comerciale intre cele doua societăți.

A mai precizat intervenienta că cererea de chemare in judecata este abuziv formulata de către reclamanta, având drept scop imbogatirea fara justa cauza a acestei societăți comerciale. Având calitatea de lider de contract, intervenienta cunoaște îndeaproape modalitatea în care s-a derulat contractul de asociere in participațiune, precum si felul in care s-a executat contractul de lucrări nr. "17546a/27.07.2009 încheiat cu Primăria Municipiului Targoviste. Ca atare, are cunoștință despre netemeinicia susținerilor reclamantei, raportându-se atât la starea de fapt si la evoluția executării lucrării, cat si la raporturile juridice complexe stabilite intre cele trei părți contractante.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 49 si urm. C. proc. civ.

La data de 01.03.2011 reclamanta a depus cerere modificatoare și întâmpinare la cererea de intervenție accesorie.

Prin cererea modificatoare reclamanta și-a modificat cauza acțiunii, precizând că acțiunea in pretenții formulata are ca temei de drept dispozițiile speciale ale art. 251-255 C.. de asociere în participațiune, art. 1073 C.civ., art. 969 C.civ, coroborat cu dispozițiile art. 1053 si 1092 C.civ., cererea întemeindu-se pe prevederile contractului de asociere, prin care conform voinței pârtilor, asociatului 3 G S. ii revenea o cotă de participare la beneficii de 72,34%, raportata la valoarea totala a contractului de lucrări incheiat in asociere cu autoritatea contractanta, Primăria Municipiului Targoviste. Conform dovezilor, reclamantului nu i s-a distribuit cu titlu de beneficiu rezultat din asociere, suma corelativa procentului convenit prin Actul adițional nr.2.

Reclamanta a invocat în motivarea cererii noi motive de fapt, ce nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată, precizând în concluzie că acțiunea sa este o acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile speciale reglementate in art. 251 - 256 C.. paratului de a executa contractul de asociere conform voinței părtilor, coroborat cu dispozițiile generale din Codul civil, menționate mai sus.

Prin întâmpinarea la cererea de intervenție accesorie reclamanta a arătat că susținerile intervenientei sunt neîntemeiate. A precizat că lucrările despre care susțin P. si C. ca ar fi executate de P., sunt in realitate executate pe costul 3 G S. de către .., aspect dovedit prin sentința obținută de aceasta societate împotriva societății 3 G S..

La data de 29.03.2010, prin actul adițional nr.2 părțile din asociere, schimba procentele cuvenite din beneficiile asocierii, prin majorarea cotei societății S G S. cu scăderea corelativa a procentului cuvenit asociatului P.. Ulterior finalizării lucrărilor de către .., parata P., recunoaște prin semnarea actului adițional nr.2 ca lucrările nu au fost efectuate de aceasta, ci de 3 G S. pe costul acesteia.

In mod evident, nu exista nici un alt contract încheiat intre P. si 3 G S., decât contractul de asociere in participatiune, contract care a stabilit cotele de aport si cota de participare la beneficiile si pierderile asocierii.

Procesele verbale de recepție a acestor lucrări au fost încheiate intre C. si 3 G S., fără participarea asociatului P. si C. a achitat plata lucrărilor efectuate către 3 G S.. În data de 04.12.2009, 3 G S. a emis factura cu nr. 124 către C., care a achitat integral, pentru lucrări de structura presostatica, infrastructura piscina, infrastructura vas de compensare si camera tehnica, infrastructura structura presostatica. Această factura are la baza situațiile de lucrări acceptate de C..

P. nu a realizat lucrările, plata făcuta fiind avansata de către 3 G S. in considerarea asocierii, ca avans din beneficiile ce i s-ar fi cuvenit asociatului P., daca si-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere.

Întrucât P. nu si-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere, 3 G S. preluând si partea acestuia din obligații, s-a încheiat actul adițional nr.2 Ia contractul de asociere, prin care s-a recunoscut de către ceilalți asociați aportul adus in asociere de către 3 G S. si cota cuvenita din beneficiile asocierii.

Cu privire la susținerea conform căreia între P. si 3 G S. ar fi existat o convenție prin care cea din urma ar fi subcontractat parte din lucrările aferente aportului, reclamanta a precizat că aceasta este neîntemeiată.

În ceea ce privește efectul pentru viitor al actului adițional nr.2, reclamanta a precizat că trebuie aplicate regulile de interpretare prevăzute de art.978 C.civil.

In concluzie, a solicitat respingerea cererii de intervenție ca fiind neîntemeiata.

In drept, au fost invocate dispozițiile speciale ale art. 251-255 C.. de asociere in participațiune, art. 1073 C.civ., art. 969 C.civ, coroborat cu dispozițiile art. 1053 si 1092 C.civ., art. 115 C.proc.civ.

La data de 01.03.2013 pârâta a formulat întâmpinare la cererea modificatoare, prin care a invocat, în temeiul art. 132 alin. 1 și art. 134 C. proc. civ., pârâta a invocat excepția tardivității precizării la acțiunea introductivă formulate de către reclamantă pentru termenul de judecată din data de 07.03.2013, solicitând respingerea precizării ca fiind tardiv formulată. A precizat pârâta că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 11,11.2011, având stabilit primul termen de judecată la data de 2405.2012. De la acest prim termen de judecată cauza a fost amânată de trei ori până la termenul de judecată din data de 15.11.2012, deoarece nu a fost îndeplinită procedura de citare cu pârâta. Ca atare, până la data de 15.11.2012 încă nu a fost aplicabil în prezenta cauză art. 134 C. proc. civ., text ce reglementează instituția primei zi de înfățișare. Din această prezentare cronologică se poate observa că în realitate societatea reclamantă a avut la dispoziție o perioadă mai mare de un an de zile de la data înregistrării acțiunii în care putea să își precizeze și modifice acțiunea cum ar fi dorit.

Totuși, prin aplicarea coroborata a art. 132 alin.1 și a art. 134 C. proc. civ., reclamantei îi este recunoscut dreptul de a-și preciza și/sau modifica acțiunea până la prima zi de înfățișare. Or potrivit art. 134 C. proc. civ., prin prima zi de înfățișare înțelegem termenul de judecată la care părțile lezat citate pot pune concluzii. Altfel spus, prima zi de înfățișare este primul termen de judecată într-o cauză la care toate părțile sunt legal citate, respectiv numai există niciun viciu procedural referitor la citare la fel cum sunt înlăturate orice alte vicii procedurale, părțile având posibilitatea de a pune concluzii in mod legal. Se observă cu ușurință că în prezenta cauză acest termen, respectiv prima zi de înfățișare, a fost la data de 15.11.2012.

După cum bine se cunoaște, importanța primei zi de înfățișare, în reglementarea Codului de procedură civilă, este hotărâtoare, legea procesuală legând de acest moment exercitarea anumitor drepturi de către părțile litigante, inclusiv posibilitatea reclamantului de a-și modifica sau preciza acțiunea. Depășirea acestui termen atrage decăderea din dreptul de a-și exercita drepturile procesuale stabilite în termenele procedurale respective.

În prezentul litigiu instanța de judecată, la termenul din 10.01.2013 a amânat cauza pentru data de 07.03.2013 în vederea formulării unei întâmpinări de către reclamantă la cererea de intervenție accesorie admisă în principiu. Chiar și în măsura în care instanța ar fi dat posibilitatea reclamantei de a-și explicita acțiunea introductivă, prin lămurirea inclusiv a temeiului juridic, totuși aceasta nu înseamnă posibilitatea reclamantei de a-și modifica cu încălcarea normelor procedurale acțiunea cu încălcarea normelor procedurale. Nici instanța de judecată și cu atât mai mult, nici reclamanta nu poate trece peste prevederile imperative ale art. 132 alin. 1 și art. 134 C. proc. civ., motiv pentru care precizarea acțiunii prin schimbarea fundamentală a temeiului juridic nu poate fi admisă ulterior primei zile de înfățișare.

În realitate, prin înscrisul depus de către reclamantă, s-a modificat substanțial cererea de chemare în judecată, fiind o modificare propriu-zisă. O_, o asemenea manifestare de voință a reclamantei nu mai poate fi primită ulterior primei zile de înfățișare, termen ce a fost în data de 15.11.2012.

În ceea ce privește fondul litigiului, astfel cum este el pus în discuție prin "Precizarea la acțiunea introductivă" formulată de societatea reclamantă, având în vedere în special faptul că reclamanta a comunicat înscrisul în cauză abia la data de 01.03.2013, își rezervă dreptul de a pune concluzii pe fond prin note de ședință separate sau concluzii scrise, în temeiul art. 146 C. proc. civ.

În drept, a invocat dispozițiile art. 115, art. 132 alin. 1 și art. 134 C. proc. civ.

La termenul din 04.04.2013 instanța a admis excepția tardivității cererii modificatoare formulată de reclamantă.

Cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu prin încheierea din 10.01.2013.

Pentru dovedirea cererii instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, iar pârâtei și intervenientei a încuviințat proba cu înscrisuri, probe ce au fost administrate în cauză.

Analizând probele administrate în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:

La data de 24 iulie 2009, între intervenienta ., în calitate de asociat prim (lider de asociație) și . SRL, în calitate de asociat secund și ., în calitate de asociat terț, s-a încheiat contractul de asociere în participațiune atestat prin încheierea de dată certă nr. 3112/24.07.2009 de BNP „N. D. M.”.

Prin acest contract asociații au convenit să desfășoare în comun activitatea de executare a contractului de lucrări „Piscina acoperită-Club Școlar Sportiv, Târgoviște”.

Prin contractul de asociere s-a convenit ca asociatul prim S.C. C. I. S.R.L. să contribuie cu un aport social constând din utilaje, executare vestiare, alte manopere necesare pregătirii montării Kitului, asociatul secund S.C. 3G S.-IP S.R.L. să contribuie cu furnizarea Kitului de piscină, iar asociatul terț .. să contribuie cu un aport social constând în proiectare și montare Kit.

Conform contractului, împărțirea rezultatelor financiare urma a se face astfel: 47,64% pentru asociatul prim S.C. C. I. SRL, 45,80% pentru asociatul secund . SRL și 6,56% pentru asociatul terț ..

Părțile contractului de asociere au încheiat la data de 23.10.2009 actul adițional nr.1 la contractul de asociere în participațiune nr. 3112/24.07.2009, prin care au stabilit modificarea procentelor stabilite pentru împărțirea rezultatelor financiare (profit/pierderi) astfel: 21,12% pentru asociatul prim S.C. C. I. S.R.L., 45,80% pentru asociatul secund S.C. 3G S. –IP S.R.L., 33,08% pentru asociatul terț ..

Ulterior încheierii acestui act adițional, respectiv la data de 21.12.2009, pârâta S.C. P.. S.R.L. a emis către reclamanta S.C. 3G S. –IP S.R.L factura fiscală nr.1908/21.12.2009, pentru suma de 739.521,93 lei cu TVA inclus, reprezentând lucrări conform contractului de asociere în participațiune.

Reclamanta a achitat parțial această factură, respectiv suma de 702.545, 83 lei, astfel: prin O.P. nr.396/29.12.2009 - a achitat suma de 97.445,68 lei; prin O.P. nr.397/30.12.2009 - a achitat suma de 543.271,61 lei; prin O.P. nr.34/01.02.2010 - a achitat suma de 61.828,54 lei.

La data de 29.03.2010 părțile au încheiat actul adițional nr.2, prin care au hotărât ca împărțirea rezultatelor financiare să se facă în sensul ca asociatul prim S.C. C. I. S.R.L. să primească 21,12%, asociatul secund S.C. 3G S.-IP S.R.L. să primească 72,32%, iar asociatul terț .. să primească 6,56%.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 694.316,62 lei susținând că, față de modificările aduse prin actul adițional nr.2/29.03.2010 pârâta a facturat către S.C. 3G S. - IP S.R.L. și reclamanta a achitat o sumă mai mare decât cea datorată conform actului adițional nr.2 menționat.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta a susținut că suma de 702.545, 83 lei a fost achitată pârâtei în considerarea cotei de 33,08% din profit/pierdere, cotă menționată în actul adițional nr.1, cotă care a fost însă modificată prin cel de-al doilea act adițional, revenindu-se la cota inițială de 6,56%.

La termenul din 10.01.2013 reclamanta a precizat că își întemeiază cererea pe plata nedatorată, iar cu privire la diferența de preț pretinsă, pe răspunderea contractuală.

Față de probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite nici condițiile răspunderii civile contractuale, nici ale plății nedatorate, tribunalul reținând cu acest prilej că în cauză sunt aplicabile prevederile Codului civil 1865, având în vedere data nașterii raportului de drept dedus judecății.

Plata facturii fiscale nr.1908/21.12.2009 a fost efectuată de reclamantă, conform propriilor susțineri, având în vedere procentul pentru împărțirea rezultatelor financiare de 33,08% stabilit în favoarea pârâtei prin actul adițional nr.1.

Reclamanta a susținut că pârâta trebuie să îi restituie o parte din suma plătită, față de prevederile actului adițional nr.2, prin care cota pârâtei a fost redusă la 6,56%.

Tribunalul a reținut însă că prevederile actului adițional nr.2 se aplică de la data încheierii sale, respectiv 29.03.2010. Nu rezultă din cuprinsul actului adițional și nici din celelalte probe administrate în cauză că părțile ar fi convenit ca efectele acestui act să se producă și pentru trecut, respectiv pentru toate sumele rezultate din executarea contractului de asociere în participațiune, astfel cum susține reclamanta.

A apreciat că pentru a interveni răspunderea contractuală a pârâtei era necesar a se dovedi fapta ilicită a acesteia reprezentând neexecutarea sau executarea defectuoasă a unei prevederi contractuale și prejudiciul produs reclamantei ca urmare a acestei fapte . În cauză nu s-a făcut însă dovada unei neexecutări sau executări defectuoase a unei prevederi contractuale din partea pârâtei și nici a prejudiciului pretins de reclamantă.

De asemenea, nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor prevăzute de lege pentru plata nedatorată.

Plata nedatorată este executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia. Prin efectuarea unei plăți nedatorate se naște un raport juridic în temeiul căruia solvensul devine creditorul unei obligații de restituire a ceea ce el a plătit, iar accipiensul este debitorul aceleiași obligații.

Dreptul solvensului de a cere restituirea este prevăzut expres de dispozițiile art. 993 C.civ., „cel ce din eroare sau cu știința primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”, iar „acela care din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului”. 1092 Cod civil.

Nașterea raportului juridic în temeiul căruia accipiensul poate solicita solvensului restituirea a ceea ce a primit presupune îndeplinirea mai multor condiții, și anume: prestația executată de catre solvens să aibă semnificația unei plăți; datoria în vederea cărei a fost executată plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens; iar plata să fi fost făcută din eroare.

S-a reținut că dacă prima condiție a efectuării unei plăți este îndeplinită în cauză, celelalte două condiții nu sunt îndeplinite. Astfel, plata a fost făcută în temeiul unui contract valabil încheiat, pentru care nu s-a solicitat rezoluțiunea. De asemenea, reclamanta nu a făcut nici proba îndeplinirii celei de-a treia condiții, respectiv a faptului ca plata a fost făcută din eroare, aceasta fiind elementul esențial care ar justifica restituirea plății efectuate, întrucât ar constitui o dovada a lipsei cauzei care a stat la baza prestației executate. În acest sens, în cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că a făcut plata în cunoștință de cauză.

De altfel, s-a arătat că acțiunea în restituirea plății nedatorate are caracter subsidiar, reclamanta având la îndemână acțiunea pentru plata nedatorată doar în cazul în care nu avea la îndemână o altfel de acțiune pentru a obține restituirea prestațiilor solicitate. Ori, în prezenta cauză reclamanta avea la îndemână o acțiune izvorâtă din contract.

Pentru considerentele de fapt și de drept reținute, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată și a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei.

Împotriva sentinței civile nr. 3677 din data de 02.05.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă a declarat apel apelanta reclamantă . SRL.

În motivarea apelului, apelanta a invocat, în primul rând, greșita calificare a acțiunii introductive, învederând obligația instanței de a da calificarea corectă a acțiunii în raport de motivarea în fapt și de elementele acțiunii: cauză, obiect, părți. Prin încheierea din data de 10.01.2013 instanța a pus în vedere societății reclamante 3G S. să precizeze în scris temeiul de drept al acțiunii. Precizarea temeiului de drept nu este considerată modificare de acțiune, nefiind supusă dispozițiilor art. 132 C.pr.civ. întrucât „invocarea unui temei de drept eronat nu poate influența justa soluționare a cauzei, deoarece instanța stabilește cadrul legal și procesual în raport cu pretențiile formulate”. Cauza prezentului litigiu este neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractul de asociere în participațiune de către pârâta P., încălcare cu privire la care se susține că a cauzat prejudicii societății reclamante. Spre deosebire de obiect, instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, ci îl poate schimba după ce, în respectarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, a pus în discuția părților noua cauză. Reclamantul nu este obligat să indice chiar textul de lege pe care se întemeiază, deoarece încadrarea în text o va face judecătorul. De asemenea, orice eroare cu privire la temeiul de drept al cererii nu poate să influențeze soluționarea cauzei, deoarece instanța are obligația de a judeca pricina în cadrul legal al pretențiilor formulate, chiar dacă în cuprinsul cererii sau în cursul dezbaterilor partea a denumit-o greșit. În altă decizie de speță s-a arătat: „Caracterizarea acțiunii o face instanța și nu partea care a introdus-o. Pentru a caracteriza corect acțiunea introdusă, instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care reclamantul a înțeles să-l atribuie acestor termeni, după natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție”. În practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis: „Spre deosebire de obiectul acțiunii care nu poate fi schimbat, temeiul ei juridic nu leagă instanța care este îndreptățită chiar obligată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată. Calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de către reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii”. În concluzie susține că opinia instanței supreme a rămas aceeași în sensul în care, temeiul juridic indicat de reclamant nu leagă instanța și nu se încadrează în principiul disponibilității părților pe care instanța nu-l poate încălca, instanța fiind obligată indiferent de temeiul juridic arătat de reclamant, să facă încadrarea juridică a acțiunii, în raport de motivele de fapt și de scopul urmărit de parte prin promovarea acțiunii.

În cauză, apelanta arată că scopul urmărit de reclamant este clar precizat și în acțiunea introductivă, respectiv respectarea convenției părților exprimate prin Actul adițional nr. 2 la contractul de asociere în participațiune, respectiv distribuirea beneficiilor din asociere conform convenției părților, în raport de cantitatea de lucrări efectuată de fiecare dintre asociați. Partea de beneficii de care a fost lipsită reclamanta se constituie în prejudiciu contractual.

În concluzie, calificarea dată de instanța de fond de acțiune în restituirea plății nedatorate este greșită și fără fundament legal, încălcând flagrant principiul rolului activ al judecătorului și scopul acțiunii civile promovate.

În al doilea rând, apelanta critică susținerile instanței de fond că în speță nu s-a făcut dovada neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a obligațiilor contractului de asociere. Arată că a dovedit următoarele:

- În data de 24.07.2009 societățile comerciale C., P. ȘI 3 G S. s-au asociat în scopul executării contractului încheiat cu Primăria Târgoviște și realizării lucrării „Piscina acoperită – Club Școlar Sportiv Târgoviște”.

- Prin contract (art. 8) părțile au stabilit aportul fiecăreia dintre părți, în raport de cantitatea de lucrări ce urma a fi efectuată de fiecare dintre asociați, iar corespunzător cantității de lucrări stabilite în sarcina fiecăreia, au stabilit procentul cuvenit din beneficiile și pierderile asocierii.

- Prețul contractului de lucrări nr. 17545a/27.07.2009 încheiat cu Primăria Municipiului Târgoviște a fost stabilit la 2.788.812,70 lei, preț care urma a se distribui între asociați conform cotei de participare la beneficii, astfel cum a fost stabilit prin contract.

- Inițial aportul societății 3 G S. a constat numai în furnizarea kit-ului de piscină, respectiv furnizarea componentelor fizice ale lucrării obiect al contractului, punerea lor în operă nefiind în sarcina acesteia, ceea ce corespundea unui procent din valoarea lucrărilor de 45,80%, în timp ce C. ȘI P. și-au asumat proiectarea, lucrările de pregătire a montajului KIT-ului și montajul efectiv, respectiv toate lucrările de construire și asamblare a echipamentelor ce formează KIT-ul piscinei.

- Prin actul adițional nr. 1 la contractul de asociere s-a majorat procentul asociatului P., respectiv 33,08% din beneficii, cu scăderea corelativă a procentului din beneficii ce revenea asociatului C., respectiv 21,12%, de la 47,64% inițial. Majorarea procentului cuvenit din asociere asociatului P. este corelativă majorării cantității de lucrări pe care aceasta urma să o efectueze.

- Plata efectuată de către 3 G S. în baza facturii emise de P. a avut natura juridică a unui avans din beneficiile asocierii, în considerarea lucrărilor ce urmau a fi efectuate de P., corespunzătoare procentului de 33,08%.

- Întrucât 3 G S. a efectuat și lucrările de montaj ale Kitului și parte din lucrările de pregătire ale montajului în locul asociatului P. și în considerarea obligației solidare asumate prin contractul de lucrări încheiat cu Primăria Târgoviște, în data de 29.03.2010, părțile au recunoscut prin actul adițional nr. 2 la contractul de asociere că asociatului 3 G S., în raport de lucrările efectuate, îi revine un procentaj de 72,32% cu titlu de beneficii din asociere din totalul contractului de lucrări încheiat cu autoritatea contractantă.

- Din suma ce trebuia încasată de către 3 G S. conform procentului stabilit prin actul adițional nr. 2 la contractul de asociere, 3 G S. a facturat către C. suma de_,25 lei cu TVA inclus și_,55 lei cu TVA inclus, facturată direct Primăriei Târgoviște.

- Conform expertizei tehnice judiciare efectuate în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, litigiu izvorât din același contract de asociere, al cărui scop a fost realizarea lucrării „Piscina acoperită – Club Școlar Sportiv Târgoviște”, asociatul C. nu contestă că procentele stabilite ca participare la beneficii astfel cum au fost modificate prin actele adiționale la contractul de asociere, se aplică la întreaga valoare a contractului și nu numai pentru viitor. Astfel, de ce asociatul C. și-ar fi încasat partea din beneficii conform procentului micșorat prin actul adițional nr. 1 aplicat la întreaga valoare a contractului, iar în ceea ce privește cotele stabilite prin actul adițional nr. 2 ar avea o altă modalitate de aplicare?

- Valoarea totală a contractului încheiat cu Primăria Târgoviște a fost de_,72 lei. Conform procentelor stabilite prin actul adițional nr. 2 la contractul de asociere în participațiune, fiecăruia dintre asociați îi reveneau: - 21,12% C. –_,24 lei; - 72,32% 3 G S. IP – 2.016.869,35 lei; -6,56% P. –_,11 lei. În raportul de expertiză contabilă realizat în dosarul nr._ s-a reținut de către expert că „valoarea totală a lucrărilor executate de către 3 G S. pentru realizarea obiectivului ce a făcut obiectul contractului nr. 17545a/27.07.2009 a fost în valoare totală de 2.030.542,80 lei. Tot în considerarea procentului de 72,32% liderul de asociere C. a reținut garanția de bună execuție societății 3 G S., nu societății P.. Tot astfel, procesele verbale de recepție a lucrărilor pe care susține P. că le-ar fi executat sunt încheiate între C. și 3 G S., fără participarea pârâtei P..

- A arătat instanței că liderul de asociere este C. și nu 3 G S., plățile către P. ca plăți din contractul de asociere trebuiau efectuate de către C. și nu de către 3 G S..

- Având în vedere că valoarea totală a lucrărilor executate de către 3 G S. pentru realizarea obiectivului ce a făcut obiectul contractului nr. 17545a/27.07.2009 este de_,80 lei, dar conform convenției părților se datorau societății 3 G S. doar_,35 lei, diferența dintre suma achitată către P. până la concurența sumei aferente procentului cuvenit societății 3 G S. este de_,37 lei. La această sumă se adaugă plata efectuată de apelantă în locul pârâtei în cuantum de 2469,25 lei către INTERDESIGNSERV SRL, suma de 2075 lei achitată către PF P. B. și suma de 900,83 lei către PFA G. Ș., rezultând suma totală de_,62 lei cu titlu de plată nedatorată.

- În susținerea afirmației că a realizat lucrările, P. depune la dosar singurele așa-zis probe: 1) Centralizatorul situațiilor de lucrări din luna decembrie 2009 / nr. 1 pentru obiectiv Piscina acoperită – Club sportiv; 2) Lista cu cantități de lucrări pe categorii de lucrări 01 – lucrări de infrastructură; 3) Lista cu cantități de lucrări pe categorii de lucrări situație de lucrări 03; 4) Lista cu cantități de lucrări pe categorii de lucrări Situație de lucrări 05. Apelanta solicită să se observe că aceste documente emise unilateral de către pârâtă nu sunt recunoscute și însușite de 3 G S. prin semnătură și ștampilă și nu s-a făcut nici dovada că ar fi fost comunicate. De asemenea, între P. și 3 G S. nu s-a încheiat nici un proces verbal de recepție a acestor lucrări. Conform centralizatorului de lucrări, respectiv cantității de lucrări în valoare de_,93 lei, P. ar fi executat lucrări de infrastructură la piscină, lucrări de infrastructură la camera tehnică și lucrări de infrastructură la structura presostatică. Apelanta arată că nu numai că nu a recunoscut aceste lucrări, dar toate cele menționate în actele depuse de pârâtă au fost executate de ea și/sau subcontractantul său .. Conform contractului de lucrări nr. 12/08.09.2009, pe care 3 G S. a încheiat cu ., executantul s-a obligat să execute următoarele lucrări în Clubul Școlar Sportiv Târgoviște: lucrări de săpătură piscină, camera tehnică și vas de compensare, conform anexei nr.1; lucrări de construcții piscină, cu rigola perimetrală, conform anexei nr. 2; lucrări de construcții camera tehnică + vas de compensare, conform anexei nr. 3; lucrări de construcții structură presostatică, conform anexei 4. Recepția lucrărilor efectuate de către . a avut loc la data de 15.03.2010 și lucrările efectuate au fost achitate de către 3 G S., conform dovezilor depuse la dosar. Însă ceea ce dovedește fără dubiu că lucrările despre care susține P. și C. că ar fi executate de P. sunt în realitate executate pe costul 3 G S. de către . este sentința obținută de această societate împotriva societății 3 G S.. La data de 29.03.2010 prin actul adițional nr. 2 părțile din asociere schimbă procentele cuvenite din beneficiile asocierii prin majorarea cotei societății 3 G S. cu scăderea corelativă a procentului cuvenit asociatului P.. Deci ulterior finalizării lucrărilor de către ., pârâta P. recunoaște prin semnarea actului adițional nr. 2 că lucrările nu au fost efectuate de aceasta, ci de 3 G S. pe costul acesteia. Toate aceste lucrări efectuate de către . și achitate de către 3 G S., susține fără probe P. că le-ar fi executat efectiv în contul aportului la asociere și C., că ar fi fost executate de P. în baza unui contract de subantrepriză. Solicită să se observe că la data de 04.12.2009 3 G S. a emis factura cu nr .124 către C. care a achitat integral. Această factură are la bază situațiile de lucrări acceptate de C., toate depuse la dosarul cauzei și care dovedesc că lucrările au fost efectuate de 3 G S.. În mod evident, P. nu a realizat lucrările, plata făcută fiind avansată de către 3 G S. în considerarea asocierii, ca avans din beneficiile care i s-ar fi cuvenit asociatului P., dacă și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere. Întrucât P. nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere, 3 G S. preluând și partea acestuia din obligații, s-a încheiat actul adițional nr. 2 la contractul de asociere, prin care s-a recunoscut de către ceilalți asociați aportul adus în asociere de către 3 G S. și cota cuvenită din beneficiile asocierii. Deși montajul Kit-ului de piscină nu era în sarcina 3 G S., montajul s-a realizat de către apelantă, cu asistența delegatului furnizorului acestui Kit, care atestă că montajul piscinei s-a realizat pe costul și cu suportul 3 G S., probă depusă la dosarul cauzei.

În al treilea rând, cu privire la susținerile conform cărora actul adițional nr. 2 la contractul de asociere în participațiune produce efecte pentru viitor și nu retroactiv, apelanta susține că instanța de fond face abstracție de temeiul de drept al acestui act juridic. Contractul de asociere în participațiune este reglementat de Codul comercial, în art. 251-256 C.. în participațiune comercială îl constituie efectuarea de acte sau fapte de comerț în scopul obținerii unui profit ce urmează să fie împărțit între participanți. Apelanta arată că, în prezentul caz, fiind vorba despre o singură operațiune, respectiv realizarea obiectului contractului încheiat în asociere cu Primăria Municipiului Târgoviște se poate vorbi de profit sau beneficiile asocierii cu certitudine doar la data încheierii acelei operațiuni. Menționează că la data la care s-a încheiat actul adițional nr. 2, respectiv 29.03.2010, erau efectuate cele mai multe lucrări și cu certitudine lucrările pe care susține P. că le-ar fi executat. Invocă dispozițiile art. 978 C.civ. potrivit cărora clauzele contractului se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce nu ar produce nici unul, cele ale art. 254 C.. părților determină forma, întinderea și condițiile contractului de asociere, și pe cele ale art. 969 C.civ. în conformitate cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Mai arată că în ceea ce privește cota de participare la pierderi și beneficii cuvenită fiecăruia dintre asociați convenția părților a fost ca această cotă să fie proporțională cu aportul adus de fiecare dintre asociați în asociere, iar aportul părților a fost stabilit în cantitatea de lucrări pe care fiecare dintre asociați trebuia să o execute pentru realizarea obiectivului de investiții ce face obiectul contractului de lucrări încheiat cu Primăria Târgoviște.

Invocă dispozițiile art. 970 C.civ. potrivit cărora „Convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”. Arată că atâta timp cât prin actul adițional nr. 2 la contractul de asociere s-a mărit cota de participare la beneficii a asociatului 3 G S., cu scăderea corelativă a cotei de participare la beneficii a pârâtului, s-a născut în sarcina pârâtului obligația de plată către 3 G S. a sumei ce excede cota sa de participare la beneficii și care nu are corespondent în lucrări efectuate. Ceea ce reține instanța de fond și susține și pârâtul este că deși părțile au convenit prin actul adițional nr. 2 distribuirea beneficiilor în raport de aportul real al părților în asociere, totuși efectul acestui act adițional nu este nici unul, întrucât produce efecte numai pentru viitor, iar în viitor nu mai avea cum să producă efecte, întrucât obligațiile P. fuseseră deja executate de către asociatul 3 G S..

Consideră că în aceste condiții în care a făcut dovada că toate lucrările au fost efectiv realizate de către 3 G S., că toate cheltuielile aferente au fost suportate de către 3 G S. în care voința părților este clar exprimată în actul adițional nr. 2, instanța de fond reține în mod greșit că nu s-a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale.

În cel de-al patrulea rând, arată că, în subsidiar, în cazul în care instanța de apel va constata că în mod legal instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind o acțiune întemeiată pe restituirea plății nedatorate, trebuie îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii în repetițiune. Operațiunea juridică a plății, ca mod de stingere a unei obligații, este prevăzută de art.1092 Cod civil care dispune: „Orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii”. Rezultă că plata, ca operațiune juridică, presupune existența unei obligații care trebuie stinsă, iar în lipsa unei asemenea obligații, o eventuală plată nu este valabil făcută, deoarece este lipsită de cauză.

Condițiile de admisibilitate ale acțiunii în repetițiune sunt:

1. Prestația pe care solvensul a executat-o să fi fost făcută cu titlu de plată. Apelanta menționează că virarea sumei a cărei restituire se solicită a fost făcută cu titlu de plată, ca avans pentru lucrările ce urmau a fi efectuate de către asociatul P. și în considerarea procentului cuvenit cu titlu de beneficii din asociere.
2. Datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens. Menționează că asociatul 3 G S. nu datora în temeiul contractului de asociere nici un fel de sume asociatului P.. Conform contractului de asociere, lider de asociere este C., care încasa orice sume cuvenite de la autoritatea contractantă și avea obligația de a le distribui conform contractului de asociere, între asociați. A arătat instanței de fond că în contra celor susținute de către C., între 3 G S. și P. nu exista contract de subcontractare a unei părți din lucrările la care s-a obligat societatea 3 G S. și a dovedit că aceste lucrări au fost realizate de către 3 G S., în temeiul contractului de execuție lucrări încheiat cu societatea NEFAGA SRL.
3. Plata să fi fost făcută din eroare. Societatea 3G S. la momentul efectuării plății a avut credința că pârâta își va executa obligațiile rezultate din contractul de asociere și astfel, că lucrările ce constituiau aportul pârâtei la asociere și pentru care au fost avansate sumele a căror restituire se solicită, vor fi realizate de către pârâtă. 3 G S. la data efectuării plății nu a făcut plata pentru lucrări executate, ci pentru lucrări care urmau a fi executate, conform obligațiilor asumate de pârâta prin contractul de asociere, urmând ca ulterior realizării acestor lucrări de către pârâta, 3 G S. să factureze către C. și astfel să-și recupereze sumele plătite către P..

Apelanta învederează că, astfel cum a arătat, în cazul în care lucrările ar fi fost executate de către P., procesul verbal de recepție al acestor lucrări trebuia încheiat între P. și C. ca și lider de asociere, iar plata trebuia făcută tot de către C.. Într-adevăr, 3 G S. a facturat către C., însă a facturat lucrări executate și achitate de către 3 G S.. La momentul efectuării plății, 3 G S. a avut credința greșită că, în considerarea contractului de asociere, poate efectua plăți în avans către pârâta P., deși această obligație putea să o aibă cel mult liderul de asociere, singurul în drept să facă distribuirea sumelor încasate de la autoritatea contractantă. Susține că în mod evident plata făcută este lipsită de cauză și că nu s-a vrut efectuarea unei liberalități către pârâtă, cu atât mai mult cu cât este vorba despre profesioniști.

Se mai arată că în doctrină și practică se recunoaște că există obligația de restituire a sumelor plătite fără existența unei obligații chiar dacă plata nu a fost făcută din eroare, și în cazul în care obligația de plată a fost desființată cu efect retroactiv.

Prin întâmpinare, intimata . a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar intimata . a solicitat de asemenea respingerea apelului ca nefondat, menționând că invocă aceleași apărări ca cealaltă intimată.

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse, se constată că nu este fondat.

Cu privire la primul motiv de apel prin care se susține în esență că instanța de fond nu ar fi calificat în mod corect cauza juridică (temeiul de drept) a acțiunii formulate de către reclamanta . SRL, se apreciază că nu este întemeiat.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de_,62 lei cu titlu de plată nedatorată, iar în motivarea cererii s-a referit la clauzele din contractul de asociere în participațiune și la modificările aduse acestuia prin acte adiționale, la neexecutarea de către pârâtă a obligației contractuale asumate prin acest contract, pentru ca în finalul cererii să invoce dispozițiile art. 1330-1349 C.civ.

Cererea depusă de către reclamantă la data de 01.03.2011 intitulată „Precizări la acțiunea introductivă și întâmpinare la cererea de intervenție accesorie” prin care s-a arătat că reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile speciale ale art. 251- 256 C.. de către prima instanță ca fiind o cerere modificatoare a acțiunii care este tardiv formulată.

Chiar și în aceste condiții, se constată însă că prima instanță a dat o corectă calificare juridică a acțiunii, întrucât a analizat atât prevederile contractului de asociere dintre părți și derularea raporturilor juridice dintre ele, ajungând la concluzia că nu s-a probat de către reclamantă vreo neexecutare a contractului de către pârâtă, și nici îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege cu privire la plata nedatorată. Deci prima instanță a considerat în mod corect că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată este atât răspunderea contractuală a pârâtei, cât și, în subsidiar, obligarea acesteia la restituirea sumei solicitate în temeiul plății nedatorate.

Nu este întemeiată nici cea de-a doua critică prin care se susține că în mod greșit s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a obligațiilor asumate contractual de către pârâta ..

Deși apelanta reclamantă invocă neîndeplinirea de către intimata pârâtă a obligațiilor contractuale asumate de către aceasta prin contractul de asociere în participațiune, respectiv a obligației de proiectare și montare Kit la lucrarea „Piscina acoperită – Club Școlar Târgoviște”, aceasta nu a dovedit cele susținute, sens în care în mod întemeiat a reținut și prima instanță.

În probarea susținerii în sensul că executarea lucrării de montaj Kit piscină nu a fost realizată potrivit contractului de asociere, de către intimata pârâtă ., ci de către o altă societate, a fost depus la dosarul de fond contractul de lucrări nr. 12/08.09.2009. Potrivit acestui contract de antrepriză încheiat între . – IP SRL în calitate de beneficiar și . în calitate de executant, executantul s-a obligat să realizeze o . lucrări de construcție la obiectivul piscină din incinta Clubului Școlar Sportiv Târgoviște. S-a anexat acestui contract o . oferte de preț semnate de către reprezentantul . și un proces verbal de recepție a lucrărilor încheiat între reprezentanții părților contractante.

Potrivit principiului relativității efectelor contractelor (art. 973 C.civ.) și al principiului opozabilității efectelor contractului, față de celelalte părți ale asocierii, respectiv față de . și față de . contractul de execuție de lucrări invocat de către apelanta reclamantă are forța probantă a unui fapt juridic ce poate fi combătut cu orice mijloc de probă.

În cauză, se constată că intimata pârâtă a depus la dosar, în probarea susținerii că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, înscrisuri intitulate „Centralizatorul situațiilor de lucrări în luna decembrie 2009” la obiectivul piscina acoperită – Club Sportiv, înscris care se coroborează cu adresa nr. 168/11.12.2010 (fila nr. 154) emisă de către . SRL. În conținutul acestei ultime adrese se menționează că suma de 18.488,05 lei constituie „garanție de bună execuție aferentă lucrării executată de către . în calitate de asociat secund”, mențiune care reprezintă o recunoaștere a apelantei reclamante a faptului executării lucrării de către intimata pârâtă .. Totodată, și cealaltă parte a asocierii, ., intimată intervenientă accesorie în interesul pârâtei ., a confirmat executarea de către aceasta lucrărilor aferente facturii nr. 1906/21.12.2009.

Au mai fost depuse o . facturi și chitanțe, respectiv: factura . nr. 0029/23.05.2009, pentru valoarea de 900 lei, în care calitate de furnizor are PFA G. Ș., calitate de cumpărător are . SRL, iar serviciile pentru care s-a întocmit factura constau în „Studiu geotehnic – piscină olimpică și anexă în mun. Târgoviște jud. Dâmbovița”, chitanța .. DD nr. 093/23.05.2009 de plată a acestei facturi; factura nr._ din data de 18.02.2009 în valoare de 2075, în care calitate de furnizor are Ing. P. B. PF, calitate de cumpărător are . SRL, iar serviciile constau în „avans proiectare piscină Târgoviște, jud. Dâmbovița”, O.P. nr. 137/03.06.2009 de achitarea acestei facturi; factura nr._ din data de 18.05.2009 în valoare de 2469,25 lei, în care calitate de furnizor are ., iar calitate de cumpărător are . SRL, serviciile constând în „avans proiectare piscină Târgoviște”.

Se constată că aceste înscrisuri dovedesc executarea unor servicii contractate anterior încheierii contractului de asociere în cauză, încheiere care s-a realizat la data de 24 iulie 2009, potrivit încheierii de dată certă nr. 3112/24.07.2009 a BNP „N. D. M.”.

Se deduce că ele nu pot constitui probe concludente pentru dovedirea neexecutării obligațiilor contractuale de către intimata pârâtă ..

Faptul că în procesul verbal de recepție la terminarea lucrării din data de 22.04.2010 apar doar două părți ale contractului de asociere în participațiune, respectiv . și . SRL, nu poate constitui o probă relevantă pentru susținerea apelantei reclamante în sensul că intimata pârâtă . nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de asociere.

Se constată deci că în mod întemeiat a considerat prima instanță că nu este fondată susținerea reclamantei cu privire la neexecutarea obligațiilor contractuale asumate de către pârâtă.

Nu este întemeiat nici cel de-al treilea motiv de apel prin care se susține în esență greșita interpretare de către prima instanță a contractului de asociere în sensul că actul adițional nr. 2 la contract nu are aplicabilitate în mod retroactiv.

În mod întemeiat a reținut prima instanță că efectele actului adițional nr. 2 la contractul de asociere în participațiune, act adițional încheiat la data de 29.03.2010, nu se pot produce în mod retroactiv, respectiv pentru lucrările deja executate, pentru care s-a emis factura fiscală nr. 1906/21.12.2009 și care a fost achitată parțial potrivit OP nr. 396/29.12.2009, OP nr. 397/30.12.2009 și OP nr. 24/01.02.2010.

Această concluzie se desprinde având în vedere că prin actul adițional nr. 2 părțile contractante nu au stabilit o altă perioadă a aplicării actului decât cea ulterioară încheierii lui. Totodată, modificarea prin acest act adițional a cap. III art. 6 intitulat „Durata contractului” în sensul că: „durata contractului de asociere în participațiune este până la data când se semnează procesul verbal de recepție finală la terminarea lucrării, respectiv până la data de 01.05.2010”, nu reprezintă un acord de voință al părților contractului pentru aplicarea retroactivă a actului adițional.

Nu este întemeiat nici ultimul motiv de apel prin care se susține reținerea greșită de către prima instanță a neîndeplinirii condițiilor plății nedatorate.

În mod întemeiat a reținut prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 992-993 C.civ. pentru restituirea sumei cerute în temeiul plății nedatorate.

Pe de o parte, astfel cum a reținut prima instanță, acțiunea în restituirea plății nedatorate are un caracter subsidiar, în sensul că partea are la îndemână o astfel de acțiune doar în situația în care nu ar putea utiliza o acțiune izvorâtă dintr-un raport contractual, ceea ce nu este cazul în speță.

În al doilea rând, atâta timp cât s-a reținut în mod întemeiat existența contractului de asociere dintre părți, modificat prin actul adițional nr. 1 prin care s-au schimbat procentele de distribuire a participării la beneficii și pierderi ale asociaților în cadrul asocierii, intimatei pârâte revenindu-i cota de 33,06%, s-a reținut neaplicarea retroactivă a actului adițional nr. 2 la contract, precum și faptul că nu s-a dovedit neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă, se constată că în mod corect a reținut prima instanță că nu sunt întrunite condițiile pentru restituirea sumei solicitate în temeiul plății nedatorate, nefiind îndeplinită condiția referitoare la inexistența datoriei în temeiul căreia s-a făcut plata susținută ca fiind nedatorată.

De asemenea, nu este îndeplinită nici condiția ca plata să fie făcută din eroare, atâta timp cât ea reprezintă o executare a obligațiilor contractuale derivate din contractul de asociere în participațiune, respectiv distribuirea beneficiilor obținute în cadrul contractului de asociere în participațiune.

Susținerea apelantei reclamante în sensul că plata a fost făcută din eroare, deoarece potrivit contractului de asociere în participațiune, S.C C. I. SRL ca lider al asocierii trebuia să facă această plată, are caracterul unei noi cereri formulate direct în apel și care nu a făcut obiectul analizei primei instanțe, fiind inadmisibilă ca urmare a aplicării prevederilor art. 294 alin. 1 C.pr.civ.

Având în vedere aceste considerente, se constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, astfel că, în baza art. 296 C.pr.civ., va fi respins ca nefondat apelul declarat împotriva acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta . SRL, împotriva sentinței civile nr. 3677 din data de 02.05.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . și ..

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 16.04.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

A. P. I. G.

GREFIER,

M. I.

Red. A.P./ 5 ex.

← Dizolvare societate. Decizia nr. 162/2014. Curtea de Apel...		Poprire asiguratorie. Decizia nr. 1235/2014. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Radiere. Decizia nr. 630/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Nulitate act juridic. Sentința nr. 2983/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Dizolvare societate. Sentința nr. 3541/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Dizolvare societate. Decizia nr. 162/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Poprire asiguratorie. Decizia nr. 1235/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Radiere. Decizia nr. 186/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 971/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 730/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI