Pretenţii. Decizia nr. 2004/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2004/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 779/312/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2004
Ședința publică de la 11.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – A. A.
JUDECĂTOR – M. M.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentele . și . SRL, împotriva deciziei civile nr. 367A din 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc la data de 04.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 11.12.2014, când în aceeași componență a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 367A/13.06.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița s-a admis apelul declarat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 3104/30.12.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în sensul că, pârâta . SRL a fost obligată la plata sumelor de 32.785 lei și 2105 lei cu titlu de dobândă legală calculată până la 30.11.2013 și în continuare până la plata efectivă a debitului. Prin aceeași decizie, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 2799 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.3104 din 30.12.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta .. astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 11.06.2013, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. I. – EXPORT S.R.L. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de_,39 lei, reprezentând contravaloare factură fiscală . ORN nr._/07.09.2011, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, de la data scadenței (07.09.2011) și până la achitarea integrală a sumei.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 2500 lei onorariu expert parte și 1000 de lei onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de_,39 lei și a sumei de 1701 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei datorate, calculată de la data scadenței și până la data de 30.11.2012 și în continuare până la achitarea integrală a sumei, că această sumă este înscrisă pe factura fiscală nr._/07.09.2011 emisă de către reclamanta .., în calitate de furnizor, beneficiar fiind pârâta S.C. G. I. - EXPORT S.R.L., serviciile prestate fiind „țeavă și profile cornier de dimensiuni diferite”.
Cu privire la suma înscrisă pe această factură, pârâta a recunoscut în întâmpinarea depusă și apoi, pe tot parcursul procesului, că datorează suma respectivă reclamantei și, implicit dobânda legală pentru această sumă, problema fiind data de la care dobânda legală este datorată.
Cu referire la acest aspect, instanța a reținut că pe factură nu este înscris niciun termen de plată și, pe cale de consecință, data scadentă este data emiterii facturii.
Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de_ lei și a sumei de 3743 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei datorate, calculată de la data scadenței și până la data de 30.11.2012 și în continuare până la achitarea integrală a sumei, instanța a reținut că la data de 01.09.2009, între reclamantă, în calitate de beneficiar și pârâtă, în calitate de prestator, s-a semnat contractul nr. 1136/01.09.2009, având ca obiect executarea – producerea de structuri metalice și/sau părți componente ale acestora, conform proiectelor puse la dispoziție de către beneficiar, fiecare notă emisă de beneficiar fiind confirmată în scris de către producător.
În art. 3.4. din contract se prevede obligația producătorului de a elibera, la livrare, certificat de conformitate/calitate pentru fiecare produs executat.
Din cuprinsul facturii fiscale nr._/06.10.2011, în valoare de_ de lei, emisă de pârâtă, în calitate de furnizor, pe numele reclamantei, în calitate de cumpărător, a rezultat că serviciul/produsul prestat reclamantei a constat în furnizarea/eliberarea de buletine de analiză.
Reclamanta a pretins că nu datorează această sumă pe motiv că buletinele de analiză trebuie furnizate reclamantei în baza art. 3.4. din contractul nr. 1136/01.09.2009 dar instanța a apreciat aceste susțineri ca neîntemeiate având în vedere că la dosarul cauzei există solicitări exprese ale reclamantei de eliberare a acestor buletine de analiză, ceea ce impune presupunerea rezonabilă că reclamanta cunoștea foarte bine ceea ce a solicitat pârâtei, precum și costul pe care îl impune o astfel de operațiune și, nu în ultimul rând, faptul că certificatul de conformitate/calitate pentru fiecare produs executat este diferit de buletinul de analiză solicitat expres de reclamantă, cu privire la anumite produse (spre exemplificare, înscrisurile aflate la filele 55 – 75 din dosar).
A mai reținut instanța și răspunsul la obiectivul nr.1 la Raportul de expertiză contabilă judiciară, în care se arată de către expert că efectuarea controlului nedistructiv al sudurilor și emiterea buletinelor de analiză aferente nu fac obiectul prevederilor contractului 1136/01.09.2009, întrucât nu există nicio clauză care să prevadă expres această obligație, efectuarea acestor verificări și emiterea buletinelor de analiză făcându-se pentru unele produse, pe baza solicitărilor scrise ale beneficiarului, precum și faptul că factura fiscală nu a fost emisă după încetarea relațiilor comerciale.
Instanța de fond a reținut că reclamanta datorează această sumă pârâtei, comanda sa pentru eliberare buletine analiză fiind fermă, astfel că se presupune că reclamanta cunoștea și prețul la care astfel de servicii sunt prestate de către pârâtă, motiv pentru care această solicitare a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de_ lei și a sumei de 2015 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei datorate, calculată de la data scadenței și până la data de 30.11.2012 și în continuare până la achitarea integrală a sumei, instanța a reținut că suma este înscrisă în factura fiscală nr._ din 06.10.2011 emisă de pârâta S.C. G. I. - EXPORT S.R.L., pe numele reclamantei .. și reprezintă contravaloare penalități de întârziere parțiale.
Din „Situația facturilor neîncasate la scadență și calculul penalităților de întârziere conform contractului nr. 1136/2009, pentru debitorul ..”, aflată la fila 80 din dosar, precum și din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, a rezultat că penalitățile datorate de reclamantă pentru facturile fiscale nr.7373 din 02.05.2011, nr.7232 din 10.05.2011 și 7510 din 08.06.2011, sunt în sumă totală de_,32 lei, penalitățile încasate prin fila CEC/24.10.2011, pentru care s-a emis factura menționată mai sus, fiind de_ lei, rămânând, așadar, de plată suma de_,32 lei, cu titlu de penalități, pentru cele trei facturi fiscale menționate.
Instanța a înlăturat apărările formulate de reclamantă, în sensul că reținerea sumei de_ lei de către pârâtă din fila CEC ar fi nelegală, pe motiv că prin Sentința civilă nr. 3706/26.10.2012, pronunțată de Judecătoria Călărași în Dosarul nr._ ar fi fost deja obligată la plata acestei sume.
S-a reținut că prin sentința nr.3706/2012, reclamanta din prezenta cauză a fost obligată la plata sumei de_,38 lei, către pârâta din prezenta cauză, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru facturile emise și neachitate la termenul scadent, conform contractului nr. 1136/01.09.2009. Din cuprinsul sentinței rezultă că aceste penalități, în cuantum de_,38 lei, vizează altă sumă decât cea de_ lei, înscrisă în factura fiscală nr._/06.10.2011.
Penalitățile în cuantum de_,38 lei, la care a fost obligată reclamanta prin sentința menționată sunt compuse din penalitățile datorate pentru facturile fiscale emise:
- în anul 2010, numerele: 2724, 2741, 3000, 2742, 7003, 7264, 7265, 7267, 7269, 7007, 7008, 7272, 7281, 7282, 7030, 7284, 7285, 7286, 7037,_, 7290, 7291, 7041, 7292, 7293, 7043, 7294, 7045, 7299, 7114;
- în anul 2011, numerele: 7114, 7145, 7151, 7359, 7168, 7364, 7184, 7217, aceste penalități fiind, conform tabelului centralizator, aflat la filele 81, 82 din dosar, în valoare totală de_,06 lei, la care s-au adăugat penalități în valoare de_,32 lei, datorate pentru facturile fiscale nr. 7373/02.05.2011, nr. 7232/10.05.2011 și nr. 7510/08.06.2011 și care nu au fost incluse în factura fiscală nr._/06.10.2011 și nu au fost plătite cu fila CEC, așa cum rezultă și din „Situația facturilor neîncasate la scadență și calculul penalităților de întârziere conform contractului nr. 1136/2009, pentru debitorul ..”, aflată la fila 80 din dosar.
Că modul de stabilire al penalităților este corect și că reclamanta nu este obligată să plătească de două ori aceeași sumă cu titlu de penalități, așa cum aceasta pretinde prin cererea de chemare în judecată, rezultă și din concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară, obiectivul nr. 5, potrivit cărora valoarea penalităților de întârziere la plată a facturilor emise în baza contractului nr. 1136/01.09.2009, calculate potrivit art. 10.3. din contract, este de_,64 lei.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de_,39 lei și a sumei de 2503 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei datorate, calculată de la data scadenței și până la data de 30.11.2012 și în continuare până la achitarea integrală a sumei, instanța nu a mai analizat-o, având în vedere solicitarea expresă a reclamantei de renunțare la judecată cu privire la acest aspect, solicitare de care instanța de judecată a luat act.
Față de considerentele anterior reținute, instanța a apreciat cererea pârâtei, de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca întemeiată și a dispus obligarea acesteia la plata către pârâtă a sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 2500 lei onorariu expert parte și 1000 de lei onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitatea și netemeinicia soluțiilor date capetelor de cerere 2 și 3 din acțiune, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei și a dobânzii legale aferente acestei sume și la plata sumei de_ lei și a dobânzii legale aferente sumei datorate.
În dezvoltarea motivului de apel privind soluționarea capătului 2 din cerere apelanta a arătat că singura învoială a părților a reprezentat-o contractul nr.1136 din 01.09.2009 prin care părțile au stabilit modalitatea de colaborare, de stabilire a prețului și obligațiile fiecăreia dintre părți, apreciind că în prețul pe care l-au convenit, debitoarea avea obligația de a pune la dispoziția sa și buletinele de analiză.
S-a susținut de către apelanta că ar fi absurd a accepta o altă variantă, motivat de faptul că buletinele de analiză au fost facturate pentru toată perioada contractuală în anul 2011, fără a exista vreo explicație pentru acest lucru, ba mai mult, părțile nu au stabilit vreun preț pentru facturarea acestor buletine de analiză, nu există o convenție a părților distinctă în contract în legătură cu modalitatea în care se facturează și se achită aceste buletine de analiză.
Astfel, în mod eronat a apreciat instanța de fond că ar exista o presupunere rezonabilă cu privire la o eventuală înțelegere prealabilă cu privire la preț și condiții de eliberare a buletinelor de analiză, la dosar neexistând dovada vreunei astfel de convenții, fie și nescrisă, cu privire la modalitatea de colaborare a părților, dincolo de contractul încheiat între ele.
S-a menționat că pârâta a transmis factura pentru buletinele de analiză după ce a introdus fila CEC în bancă și din cuprinsul raportului de expertiză, precum și din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că factura a fost emisă la data de 06.10.2011, având numărul 7384, fila CEC a fost introdusă spre decontare la data de 24.10.2011 iar societății i-a fost transmisă prin intermediul executorului judecătoresc la data de 31.10.2011.
S-a considerat că această factură a fost întocmită cu rea-credință și cu nerespectarea convenției părților și a fost emisă pentru a justifica sumele de bani pe care pârâta le-a încasat ca urmare a faptului că a introdus în bancă instrumentul pe care societatea l-a lăsat drept garanție iar acesta a fost folosit drept instrument de plată.
De asemenea, s-a mai invocat faptul că în cuprinsul facturii fiscale nr.7384 din 06.10.2011 se face mențiunea în legătură cu factura proforma 5 din 01.09.2011, pe care apelanta nu a primit-o niciodată.
În acest context, s-a arătat că încasarea de către pârâtă a sumei de 58.280 lei poartă natura unei sume nedatorate, motiv pentru care și această cerere este întemeiată.
În ceea ce privește motivul de apel vizând soluționarea capătului 3 de cerere apelanta a arătat că penalitățile vizează 3 facturi scadente și neachitate la termen pentru care debitoarea a întocmit factura pentru a-și justifica decontarea filei CEC.
Apelanta a considerat că în mod nelegal și-a încasat banii pârâta atâta timp cât nu i-a fost comunicată factura, decât ulterior momentului în care a fost introdusă fila CEC la plată, fără a stabili de comun acord condițiile facturării.
Primul motiv de apel vizează soluționarea capătului 2 de cerere din acțiune prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 58.280 lei și a dobânzii aferente a fost considerat fondat.
Astfel, s-a reținut că potrivit contractului nr.1136 din 01.09.2011 încheiat între părți, obiectul contractului consta în executarea-producerea de structuri metalice și/sau părți componente ale acestora, conform proiectelor puse la dispoziție de către beneficiar și fiecare notă de comandă emisă de beneficiar trebuia confirmată în scris de către producător, această confirmare fiind documentul care conține toate detaliile de executare și de plată, precum și orice alte cerințe stabilite de comun acord.
La cap.3 din contract, privind condițiile de calitate și marcaje, la punctul 3.4 părțile au stabilit că producătorul va elibera, la livrare, certificat de conformitate/calitate pentru fiecare produs executat.
Față de aceste clauze contractuale, tribunalul a apreciat că producătorul avea obligația de a elibera la livrare certificatul de conformitate pentru fiecare produs, nu și buletinul de verificare a sudurii, ale cărui costuri nu sunt incluse în prețul lucrării efectuate conform contractului.
Nu s-a reținut apărarea apelantei conform căreia această verificare a sudurii și eliberarea buletinului de examinare se număra printre obligațiile producătorului, în baza clauzei de la pct.2.1 din contract conform căreia în confirmarea producătorului se pot introduce orice alte cerințe stabilite de comun acord deoarece, deși această prevedere permite părților să convină și asupra altor servicii, ele trebuie menționate în comanda beneficiarului și confirmarea producătorului. În comanda pentru executarea de piloni, făcută de către beneficiar și confirmarea producătorului nu este prevăzută verificarea sudurilor, această comandă de servicii fiind făcută ulterior, separat de comanda de execuție a lucrărilor care avea u preț stabilit clar.
Verificarea sudurii cu lichide penetrante nu este obligatorie, ea se face la cererea părții interesate și pentru bunurile indicate de aceasta astfel încât dacă această verificare nu a fost menționată expres în contractul nr.1136 din 01.09.2009 și nici în confirmarea producătorului la comanda beneficiarului, nu se poate reține că prețul acestor verificări era inclus în costurile menționate de producător pentru lucrarea comandată .
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 32.785 lei și a dobânzii legale aferente sumei datorate, tribunalul l-a apreciat ca fiind fondat.
S-a reținut că suma de 32.785 lei a fost reținută de pârâtă în baza facturii nr.7385 din 06.10.2011 și reprezintă penalități de întârziere parțiale.
Nu s-a menționat în cuprinsul facturii pentru ce sumă sunt calculate aceste penalități, de unde provine această sumă și pentru ce perioadă sunt calculate. S-a făcut referire în cuprinsul facturii la o altă factură pro forma, nr.4 din adresa nr.1047/01.09.2011 însă aceste înscrisuri, depuse la dosar în apel, nu au dată certă și nu s-a făcut dovada comunicării lor pentru a putea fi opozabile reclamantei.
Mai mult, factura proforma reprezintă o copie a facturii fiscale, transmisă în avans și nu generează obligații de plată pentru cumpărător.
La rândul ei factura pro forma este însoțită de o „specificație anexată” dar și în specificația anexată nu se face nicio referire la factura fiscală nr.7232 din 10.05.2011, menționată de pârâtă în notele de ședință depuse pentru termenul din data de 14.05.2013, prin care aceasta justifică suma de 32.785 lei, arătând că reprezintă o parte din penalitățile de întârziere pentru facturile 7373 din 02.05.2011, 7232 din 10.05.2011 și 7510 din 08.06.2011.
Așa fiind tribunalul a apreciat că suma menționată în factura nr.7385 din 06.10.2011 nu este certă, conform accepțiunii art.379 cod procedură civilă iar reținerea sumei de 32.785 lei nu este justificată prin această factură astfel că pârâta datorează reclamantei suma reținută prin introducerea la plată a filei CEC.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat apelul ca fiind fondat.
S.C. G. I. EXPORT S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii pe care o consideră nelegală, solicitând admiterea recursului, desființarea în parte a deciziei civile nr. 367A/13 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița cu privire la admiterea capătului de cerere privind obligarea sa la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 32.785 lei și a sumei de 2105 lei, cu titlu de dobândă legală calculată până la 30.11.2012 și în continuare până la plata efectivă și, pe cale de consecință, menținerea sentinței civile nr. 3104/30.12.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 c.p.c.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat se arată că instanța de fond a reținut în motivarea soluției pronunțate, în esență, că nu se menționează în cuprinsul facturii pentru ce sumă sunt calculate aceste penalități, de unde provine și pentru ce perioadă sunt calculate, astfel că suma menționată în factura nr. 7385/06.10.2011 nu este certă, conform accepțiunii nr. 379 C.proc.civ., iar reținerea sumei de 32.785 lei nu este justificată.
Potrivit art. 10.3 din contractul nr. 1136/01.09.2009 încheiat între părți „Beneficiarul ( .. ) datorează Producătorului (S.C. G. I. Export S.R.L. ) penalități de 0,15% pe zi de întârziere, calculate la valoarea totală a facturii, pentru nerespectarea terenului scadent de plată precizat pe factură și care este în concordanță cu condițiile de plată precizate în confirmarea scrisă a fiecărei comenzi".
Așadar, izvorul creanței reprezentând penalități de întârziere, este art. 10.3 din contractul de prestări servicii încheiat între părți.
Așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză și necontestată de apelantă, . suma de 32.785 lei, din suma totală de 42.240,32 lei, penalități de întârziere datorate, aferentă celor trei facturi 7373/02.05.2011 în sumă de 205.915,70 lei, nr. 7232/10.05.2011 în sumă de 37.222,85 lei și 7510/08.06.2011 în sumă de 1096,63 lei.
La data de 09.01.2011 a fost înaintată intimatei . cu adresa nr. 1047 tabelul conținând ,, Calculul penalităților de întârziere la decontarea facturilor emise de . SRL către .. 01.09.2011", cu facturile emise în baza contractului nr. 1136/01.09.2009, valoarea facturilor, scadența acestora, suma achitată de intimată și data plății, nr. de zile de întârziere și valoarea penalităților, tabel care conține la ultimele trei poziții cele trei facturi menționate mai sus.
Din probele de la dosarul cauzei, respectiv raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză și necontestat de părți și înscrisurile de la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta datorează suma de 135.448.64 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru toate facturile emise în baza contractului nr. 1136/01.09.2009, calculate potrivit art. 10.3 din contract, conform obiectivului nr. 5 din raport.
Ca urmare, apelanta - reclamantă datorează suma contestată de 32.785 lei înscrisă în factura nr. 7385/06.10.2011, cu titlu de penalități de întârziere și aceasta reprezintă numai o parte din penalitățile datorate, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
De asemenea, modul de stabilire a penalităților este corect calculat, iar reclamanta nu a contestat modul de calcul al acestora, suma înscrisă în factura nr. 7385/06.10.2011 fiind certă, lichidă și exigibilă conform art. 379 C.proc.civ. și reprezintă numai o parte din penalitățile datorate de apelanta - reclamantă.
De asemenea, . a declarat recurs împotriva aceleiași decizii, solicitând modificarea in parte a acesteia si admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizata.
În motivarea recursului se arată că în fapt, intre cele doua societăți au existat relații comerciale de lunga durata. In baza contractului nr. 1136/01.09.2009 s-au stabilit intre părți limitele, condițiile si termenele colaborării.
Conform contractului părțile au convenit ca obiect al colaborării executarea - producerea de structuri metalice si /sau părți componente ale acestora, conform proiectelor puse la dispoziție de Beneficiar (.). Se menționează in contract faptul ca fiecare nota de comanda emisa de Beneficiar va fi confirmata in scris de Producător (.>
Conform convenției pârtilor cuprinsa in art. 2.1 teza finala confirmarea notei de comanda reprezenta acceptarea tuturor detaliilor de executare/decontare a produselor ce le solicita Beneficiarul (. ) și anume: cantități, perioadă de livrare, prețul unitar și total în euro, modalități de plată.
Apreciază ca decizia pronunțata de Tribunalul Ialomița este supusa modificării instanței de recurs din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 304 pct. 8 din Codul de procedura civila, in sensul ca instanța a interpretat in mod greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura sau intelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia.
In acest context arată că prezentul contract este singurul document pe care părțile l-au întocmit si in care sunt consemnate condițiile colaborării. In cuprinsul acestui contract se face vorbire despre preț, modalități de plata si alte asemenea chestiuni care in relațiile comerciale trebuie sa fie tranșate cu multa acuratețe pentru a nu crea litigii intre părți.
In ultima mențiune din cuprinsul art. 2.1 se precizează ca vor fi stabilite si orice alte cerințe asupra cărora părțile au convenit de comun acord.
Buletinele de analiza pe care debitoarea le-a întocmit pe baza de nota de comanda sunt asimilate altor cerințe pe care părțile le-au convenit sau nu sunt asimilate, acest aspect fiind soluționat in mod netemeinic de către instanța care fără a analiza modalitatea in care a fost stabilit prețul, care au fost motivele pentru care a fost emisa o singura factura pentru o perioada de 2 ani, de ce acea factura a fost întocmita după ce luase deja banii.
Subliniază că singura învoiala a pârtilor a reprezentat-o contractul nr. 1136/01.09.2009 prin care părțile au stabilit modalitatea de colaborare, modalitatea de stabilire a prețului si obligațiile fiecăreia dintre părți.
Apreciază ca in prețul pe care părțile l-au convenit debitoarea . avea datoria de a pune la dispoziție si buletinele de analiza.
Ar fi absurd a accepta o alta varianta motivat de faptul ca buletinele de analiza au fost facturate pentru toata perioada contractuala in anul 2011, fără a exista vreo explicație pentru acest lucru, ba mai mult părțile nu au stabilit un preț pentru facturarea acestor buletine de analiza, nu exista o convenție a pârtilor distincta de contract in legătura cu modalitatea in care se facturează si se achita aceste buletine de analiza.
În continuare, se arată că în mod eronat instanța apreciază ca ar exista o presupunere rezonabila cu privire la o eventuala înțelegere prealabila a pârtilor cu privire la preț si condiții de eliberare a buletinelor de analiza. La dosarul cauzei si din probatoriile administrate nu rezulta in niciun fel vreo alta convenție, fie si nescrisa cu privire la modalitatea de colaborare a pârtilor dincolo de contractul despre care am făcut referire.
Menționează faptul ca parata a transmis factura pentru buletinele de analiza după ce a introdus fila CEC in banca. După cum se poate observa si din cuprinsul raportului de expertiza, precum si din înscrisurile existente la dosarul cauzei factura a fost emisa la data de 06.10.2011, având numărul 7384, fila CEC a fost introdusa spre decontare la data de 24.10.2011, iar apoi a fost transmisa prin intermediul executorului judecătoresc la data de 31.10.2011.
Considera ca aceasta factura a fost întocmita cu rea - credința si cu nerespectarea convenției pârtilor, pentru a se justifica sumele de bani pe care parata le-a încasat ca urmare a faptului ca a introdus in banca instrumentul lăsat drept garanție, iar aceasta l-a folosit drept instrument de plata.
Solicită să se observe faptul ca in cuprinsul facturii fiscale nr. 7384/06.10.2011 se face mențiunea in legătura cu factura proforma 5 din 01.09.2011, care nu a fost primită niciodată.
In acest context apreciază ca încasarea de către . a sumei de 58.280 lei, poarta natura unei sume nedatorate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar . SRL a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta ..
Intimata . a invocat excepția nulității recursului formulat de către recurenta . SRL motivat de faptul că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel cum prevede în mod imperativ art. 302 alin. 1 lit. c.p.c.
Deliberând, cu prioritate, asupra excepției puse în discuția părților, Curtea reține că din cuprinsul motivării cererii de recurs formulate de recurenta . SRL rezultă că partea a înțeles să invoce critici ce fac posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 c.p.c., mai exact, îngăduie stabilirea limitelor judecății astfel că excepția este considerată ca neîntemeiată și va fi respinsă.
În continuare, analizând recursul declarat de recurenta . SRL Curtea constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Recurenta solicită desființarea în parte a deciziei civile recurate în sensul respingerii cererii formulate de . de obligarea a sa la plata sumei de 32.785 lei cu titlu de penalități de întârziere nedatorate și a dobânzii legale aferente, respectiv menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
. a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei . la plata sumei de 32.785 lei cu titlu de sumă de bani încasată în mod nelegal prin introducerea în bancă a unei file CEC .
Prin decizia tribunalului Ialomița criticată prin prezentul recurs s-a admis apelul formulat de . în senul că s-a admis și acest capăt de cerere al acțiunii respectiv pârâta . a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 32.785 lei și a dobânzii legale aferente.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză reiese că părțile au încheiat contractul nr. 1136/ 01.09.2009 prin care . a prestat în beneficul . servicii și că la art. 10.3. din acest contract s-a stipulat o clauză penală conform căreia, beneficiarul datorează producătorului penalități de întârziere de 0,15 %, calculate la valoarea totală a facturii, pentru nerespectarea termenului scadent de plată precizat pe factură și care este în concordanță cu condițiile de plată precizate în confirmarea scrisă a fiecărei comenzi.
În fața instanței de fond s-a realizat o expertiză tehnică juridică contabilă ce a nu a fost contestată și care a constatat și concluzionat că la data de 09.01.2011 i-au fost comunicate beneficiarului . un tabel cuprinzând facturile emise în baza contractului nr. 1136/01.09.2009 precum și penalitățile în cuantum total de 42.240,32 lei datorate pentru facturile nr. 7373/02.05.2011, nr. 7232/10.05.2011 și nr. 7510/08.06.2011 (f.80 dosar fond). Așadar, . a întârziat efectuarea plății facturilor și în baza dispozițiilor art.969, 970 Cod civil, precum și în conformitate cu clauza penală contractuală, aceasta datorează furnizorului de servicii penalități de întârziere.
Aceste penalități menționate în factura nr._/06.10.2011(f.97) au fost încasate de către . prin introducerea în bancă a filei CEC din 24.10.2011. Totodată, Curtea reține că apărările invocate de către . pe acest aspect au fost în mod justificat înlăturate de către prima instanță, respectiv, din examinarea înscrisurilor de la dosar rezultă că prin sentința civilă nr. 3706/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ au fost stabilite în sarcina . penalități de întârziere în sumă de 78.189,38 lei care se referă la alte facturi decât cele înscrise în factura nr._/6.10.2011.
În concluzie, Curtea reține ca întemeiată critica recurentei . și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 c.p.c. va admite recursul și va modifica decizia civilă atacată în sensul că, va respinge apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 3104/ 30.12._ pronunțată de Judecătoria Slobozia. D. consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 274 c.p.c., pentru că a căzut în pretenții, cererea apelantei reclamante . de obligare a intimatei pârâte . SRL la plata sumei de 2799 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, va fi respinsă.
În continuare, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta . potrivit căreia instanța de apel ar fi trebuit să admită apelul și cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata de către . a sumei de 58.280 lei pe care o consideră nedatorată și care a fost încasată de către . cu fila CEC nr._/2011, Curtea reține că suma de 58.280 lei aferentă facturii nr. 7384/2011 reprezintă contravaloarea buletinelor de analiză întocmite de către . în baza comenzilor emise de către beneficiarul . separat de contractul nr. 1136/2009 încheiat între cele două părți.
Astfel, ., în calitate de beneficiar și . SRL, în calitate de producător, au încheiat la data de 01.09.2009 contractul nr. 1136 având ca obiect executarea, producerea de structuri metalice și părți componente ale acestora conform proiectelor puse la dispoziție de către beneficiar, fiecare notă emisă de beneficiar fiind confirmată în scris de către producător. Potrivit art. 3.4 din acest contract, producătorul și-a asumat obligația de a elibera, la livrare, certificat de conformitate /calitate pentru fiecare produs executat.
Or, factura nr._/06.10.2011 în valoare de 58.280 lei a fost emisă pentru încasarea contravalorii prestării serviciului de întocmire buletine de analiză.
Susținerea reclamantei . că nu datorează suma de 58.280 lei motivat de faptul că în baza art. 3.4 din contractului nr. 1136/2009 . era obligată să elibereze buletine de analiză a fost în mod justificat înlăturată de către prima instanță, concluzie menținută și de către instanța de apel. Astfel, în raport de modul de redactare al clauzei de la art. 3.4 din contractul părților, . obligată să emită certificate de calitate pentru fiecare produs executat dar nu și buletine de analiză care au o cu totul altă semnificație decât cea de certificat de conformitate. Analiza controlului sudurii produselor executate de . s-au emis buletine de analiză constituie o operațiune distinctă care se efectuează la cererea expresă a beneficiarului și constă în controlul sudurii pentru anumite produse strict precizate de beneficiar, în anumite condiții și cu o anumită procedură (cu lichide penetrante, ultrasunete sau raze x).
Or, este evident că din moment ce au fost emise de către . comenzi exprese și separate (pentru anumite produse și secțiuni și pentru folosirea unei anumite proceduri) în vederea realizării controlului sudurii, această operațiune nu era inclusă printre obligațiile asumate de către producător în baza contractului. De altfel, nici una din clauzele contractului nu face referire la buletine de analiză.
De asemenea, nici susținerea conform căreia potrivit art. 2.1 din contract, în cadrul prețului convenit de părți pentru executarea lucrărilor era inclusă și obligația producătorului de a întocmi buletine de analiză, pe lângă certificatele de calitate, nu poate fi primită.
Clauza de la art. 2.1 din contract se referă exclusiv la operațiunile de executare, producere a structurilor metalice sau a componentelor acestora conform proiectelor puse la dispoziție de către beneficiar.
Ulterior, prin adresa nr. 1047/01.09.2011 . a comunicat recurentei . facturile proforma pentru buletine de analiză, precum și tabelul cu penalitățile de întârziere.
La pct.3 din această adresă se face referire la comenzile emise de recurenta ., la executarea controlului nedistructiv al sudurii cu lichide penetrante, numărul de buletine emise, costul operațiunii și factura proforma atașată. Este important de reținut că recurenta nu a contestat sau obiectat cu privire la aceste mențiuni (comenzi, număr buletine, …), ceea ce dovedește existența unei înțelegeri a părților cu privire la efectuarea operațiunii de analiză a controlului sudurii pe bază de comandă expresă.
Or, în mod just a apreciat prima instanță că pentru executarea serviciilor de analiză a controlului sudurii de care a beneficiat recurenta . aceasta datorează prețul în sumă de 58.280 lei. Derularea pe parcursul unei lungi perioade de timp a raporturilor contractuale dintre cele două părți coroborată cu emiterea de către beneficiar a unor comenzi ferme referitoare la efectuarea acestei operațiuni de analiză și de emitere a buletinelor face ca apărarea recurentei conform căreia nu s-a convenit un preț pentru eliberarea acestor buletine să fie nerezonabilă și să fie înlăturată.
În concluzie, Curtea consideră că este neîntemeiat motivul de recurs invocat de recurenta . (art. 304 pct. 8 c.p.c.) și în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 c.p.c., urmează să respingă recursul, ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 c.p.c., intimata . care a pierdut procesul, va fi obligată la plata către recurenta . a sumei de 1003,3 lei, cu titlu de taxă timbru și a sumei de 3500 lei, reprezentând onorariu avocat (în apel și recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului declarat de recurenta . SRL.
Admite recursul declarat de . SRL, împotriva deciziei civile nr. 367A din 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ .
Modifică decizia civilă atacată în sensul că:
Respinge apelul formulat de apelanta ., ca nefondat.
Respinge cererea apelantei - reclamante . de obligare a intimatei - pârâte . SRL la plata sumei de 2799 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Respinge recursul declarat de recurenta ., împotriva deciziei civile nr. 367A din 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă intimata . să plătească recurentei . SRL suma de 1003,3 lei, cu titlu de taxă de timbru și 3500 lei, reprezentând onorariu avocat (recurs și apel).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2014.
Președinte,Judecător,Judecător,
I. P. A. A. M. M.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.I.P.
30.01.2015
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Ialomița - Secția Civilă
Președinte: I. T.
| ← Dizolvare societate. Decizia nr. 216/2014. Curtea de Apel... | Obligatia de a face. Decizia nr. 1423/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
