Pretenţii. Decizia nr. 667/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

În motivare, apelanta a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor D. D., D. C. I. și A. R. cu motivarea că masa succesorală a autorului acestora D. V. nu cuprindea și imobilul indicat în acțiune, excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului D. V. decedată anterior demarării procesului și excepția necompetenței funcționale a instanței comerciale în absența unui raport comercial între părți, invocând și încălcarea dreptului la apărare prin refuzul de a da curs obiecțiunilor sale la expertiză.

Pe fond, apelanta a subliniat lipsa de diligență voită din partea reclamanților care nu au întreprins nimic anterior promovării acțiunii în sensul lămuririi întinderii dreptului lor de proprietate, dovadă și necesitatea efectuării unei expertize în cauză, acesta fiind motivul întârzierii în predarea spațiilor.

Totodată, apelanta a criticat faptul că instanța nu a ținut cont de evoluția în timp cu privire la predarea spațiilor din imobil, apreciind că expertiza efectuată reține ocuparea unei suprafețe cu 145,93 mp mai mari decât cea reală, impunându-se readministrarea probei. În ceea ce privește, camerele 5 și 6, apelanta a susținut că nu le-a ocupat niciodată, ci doar le-a închis pentru a evita deteriorarea lor din cauza unor terți.

Prin întâmpinarea depusă la data de 06.06.2013, intimații C. M., H. M. D. G., D. C. I., C. N. G., F. A. D., D. D. și A. R. au solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

În apel, s-a administrat proba cu expertiză și s-au atașat înscrisuri.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate prin apel și a probelor administrate, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește excepțiile reiterate, Curtea constată că reclamantele D. D., D. C. I. și A. R. sunt moștenitoarele lui D. V., decedat la 29.12.2011, iar în certificatul suplimentar de moștenitor nr. 127/17.10.2012 este menționat și imobilul din .-8 (respectiv cota de proprietate cuvenită acestuia) a cărui lipsă de folosință face obiectul cauzei. Acțiunea a fost inițial înregistrată la data de 02.12.2010 cu indicarea lui D. V. în calitate de reclamant, decesul intervenind ulterior și fiind urmat de introducerea în cauză a moștenitorilor legali la termenul din 02.10.2012.

Sub aspectul repartizării cauzei pe secții, Curtea subliniază faptul că acțiunea privește un raport juridic guvernat de Codul civil de la 1864 și a fost introdusă anterior intrării în vigoare a NCPC. În raport de normele incidente în cauză (art. 4 C.. comercial, având drept obiect antrenarea răspunderii civile delictuale a unui comerciant. Prin urmare, cauza a fost corect repartizată Secției a VI-a Civile a Tribunalului București. Mai mult, aspectul invocat privea repartizarea pe secții și nu competența materială a instanței care a pronunțat hotărârea atacată și nu influența modalitatea de soluționare pe fond a cauzei în raport cu aceleași norme de drept. Strâns legat de acest aspect era și excepția prematurității acțiunii pentru nerespectarea procedurii concilierii directe prealabile, invocată de pârâtă prin întâmpinarea la fond și corect respinsă la termenul din 01.11.2011 în raport de încercările anterioare de soluționare amiabilă a litigiului eșuate, dovadă și modalitatea de desfășurare a procesului de față.

Pe fond, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect existența faptei ilicite a pârâtei constând în ocuparea fără titlu a unor spații proprietatea reclamanților, chiar și după ce a cunoscut că aceștia afirmă un drept de proprietate în legătură cu imobilul.

Astfel, prin Dispoziția nr. 6729/08.11.2006 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții (sau autorii lor) au redobândit imobilul situat în București, .-8 și 8B, sector 3 (corpurile A, C, D și E), cu excepția corpului B retrocedat anterior și a două apartamente înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995. Predarea de către CGMB s-a realizat potrivit Protocolului nr._/20.12.2006.

Autoarea pârâtei a intrat în folosința spațiilor de la această adresă în temeiul contractului de închiriere nr. 1546/23.12.1973 semnat cu ICRAL V. Sector 4.

Din luna iunie 2007 (notificarea nr. 463/14.06.2007), unul dintre coproprietari a început demersurile pentru evacuarea pârâtei din imobilul pe care îl ocupa, sediul său fiind înregistrat la această adresă, actele acestui moștenitor fiind acte de administrare în folosul tuturor coproprietarilor și neimpunând manifestare expresă de voință din partea tuturor.

Față de refuzul pârâtei de a părăsi spațiile de la adresa indicată, prin sentința civilă nr. 9804/28.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._, s-a dispus evacuarea acesteia din corpul C și din partea ocupată în Corpul D, constatându-se pe baza expertizei efectuate în acea cauză că spațiile ocupate se suprapun peste suprafețele restituite reclamanților și intervenienților din acea cauză, fără indicarea însă în mod expres a întinderii suprafețelor suprapuse. Imobilul a fost ulterior predat proprietarilor la data de 19.10.2011 (corpul C către moștenitorii lui Solacolu I. Ș.), respectiv 21.05.2012 (corpul D către reclamanți), fără a se întocmi însă schițe detaliate ale spațiilor ce au făcut obiectul celor două procese verbale.

Prin urmare, în întreaga perioadă invocată în acțiune, 01.12._10 și 02.12._12, pârâta a ocupat spații în imobilul aparținând reclamanților deși cunoștea că titlul locatorului său a încetat, iar reclamanții solicită reintrarea în posesia acestora. Fapta apelantei – pârâte constituie o faptă ilicită de natură delictuală, iar pentru antrenarea răspunderii nu este necesară punerea în întârziere în mod formal, aceasta operând de drept în materie delictuală. Orice nelămurire privind dovedirea întinderii proprietății reclamanților este lipsită de relevanță cât timp, dispărând titlul locatorului, apelanta – pârâtă era în măsură să înțeleagă că ocupă spațiile în absența unui titlu legal și cu posibila vătămare a drepturilor altor persoane.

În legătură cu spațiile ocupate de apelanta – pârâtă în imobil, expertizele efectuate în cauză (fond, reluată în apel) au stabilit că aceasta ocupă 4 încăperi aflate în stare, suprafața totală de 87,43 mp, două încăperi cu suprafața de 62,57 mp, cu un grad mai ridicat de deteriorare, și 50,87 mp la subsolul imobilului. În cuprinsul obiecțiunilor la raportul de expertiză depuse în dosarul de apel (fila 223 dosar apel) și cu prilejul efectuării expertizei (fila 192 dosar apel), apelanta a recunoscut că suprafața de 200,87 mp este probată ca fiind proprietatea reclamanților. Pentru diminuarea suprafeței reținute ca fiind în folosința sa, apelanta a urmărit crearea unei confuzii între spațiile deținute de reclamanți și cele aparținând moștenitorilor Solacolu și predate anterior în mod distinct profitând de absența unor detalii semnificative din procesele verbale de predare primire întocmite în toată perioada ulterioară redobândirii dreptului de proprietate și din expertizele efectuate în litigiile precedente. Totodată, Curtea subliniază faptul că suprafața de 60,97 mp aflată în folosința . este distinctă de încăperile 1-4 avute în vedere de expert și nu a fost luată în calcul de acesta (a se vedea schița de la fila 195 dosar).

Pentru stabilirea prejudiciului suferit de reclamanți prin lipsirea de folosința spațiilor, expertul desemnat în apel a avut în vedere prețul chiriei practicate pe piață având în vedere amplasarea extrem de căutată a imobilului, dar și starea acestuia. Spațiul nr. 6 nu a fost luat în considerare de expert în calculul contravalorii lipsei de folosință fiind ocupat de altcineva. Pentru încăperea nr. 5, s-a avut în vedere o valoare mai mică a chiriei față de starea în care se află spațiul, neavând relevanță că nu a făcut obiectul contractului inițial de închiriere deținut de autoarea apelantei cât timp în discuție este existența controlului în fapt asupra acestuia. În privința spațiilor de la parter, Curtea va înlătura apărările apelantei privind lipsa folosinței efective a spațiilor de către aceasta cât timp, prin comportamentul său, a blocat accesul reclamanților la acestea, îngrădindu-le astfel exercițiul prerogativelor dreptului de proprietate.

În consecință, Curtea va avea în vedere modul de calcul propus de expert la filele 31-32 din raport, cu mențiunea că pentru perioadele ulterioare datei de ieșire din indiviziune (01.11.2009) se va ține cont de întregul calculat (și nu doar de cota de 8/9) rezultând suma de 373.755,32 lei (83.989,96 Euro la cursul de 4,45 lei avut în vedere de expert).

Pentru aceste motive, în temeiul art. 296 C.p.civ., Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 373.755,32 lei, cu titlu de despăgubiri – lipsă de folosință aferent perioadei 01.12._10 și 02.12._12, și 12.848,55 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată fond, reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru corespunzător pretențiilor admise.

Văzând dispozițiile art. 274 C.p.civ., Curtea va obliga intimații – pârâți la plata sumei de 7912,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat, expert și taxă judiciară de timbru corespunzător diferenței favorabile apelantei obținute în urma căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta – pârâtă .>

Schimbă în parte sentința civilă nr. 414/22.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în sensul că:

Obligă pârâta . plătească reclamanților C. M., H. M. D. G., D. C. I., C. N. G., F. A. D., D. D. și A. R. sumă de 373.755,32 lei, cu titlu de despăgubiri – lipsă de folosință aferent perioadei 01.12._10 și 02.12._12, și 12.848,55 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată fond.

Obligă intimații – pârâți la plata sumei de 7912,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

V. D. I. G. M. I.

Red. /Dact. – VD / Ex.: 4

Judecător fond: P. P.

Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă