Cereri în baza OUG 116/2009. Decizia nr. 504/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 504/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 26051/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 838/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.504/2014
Ședința publică de la 30 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. G. N.
JUDECĂTOR: M. C. S.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta R. E., împotriva Încheierii nr.39 din 14.01.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatele .. și S.C. E. P. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata .., prin avocat P. C., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2014, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei .. solicită respingerea apelului ca nefondat. Susține că instanța de fond în mod corect a reținut că cererile de intervenție pot fi formulate doar de către petent, nu și în situația în care Registrul Comerțului înscrie, din oficiu, anumite mențiuni, cum ar fi unele încheieri pronunțate de instanțele judecătorești și hotărârile executorii. Or, în prezenta speță, este vorba despre o înregistrare din oficiu care vizează o încheiere pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.356/18.02.2013 a Curții de Apel București. Prin urmare, înregistrările din oficiu se realizează în baza dispozițiilor art.186-188 din Normele Metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2549/2008. Nu solicită cheltuieli de jucată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin adresa nr._/25.07.2013 a ONRC-ORCTB au fost înaintate și înregistrate pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă sub nr._ cererea de intervenție nr._/23.07.2013 formulată de R. E. și cererea de intervenție în interes propriu nr._/23.07.2013 formulată de .., având ca obiect înregistrarea în registrul comerțului a dispozițiilor încheierii nr. 229/05.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă și a deciziei nr. 356/18.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2012.
În cererea sa, R. E. a arătat că solicită a se dispune respingerea înregistrării din oficiu în dosarul nr._/22.07.2013 a deciziei civile nr. 356/18.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2012, având în vedere faptul că nu mai deține calitatea de acționar al S.C. E. P. S.A. încă din luna mai 2012.
De asemenea, .. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție formulată de R. E. ca inadmisibilă și să se dispună înregistrarea mențiunii din oficiu ce face obiectul dosarului nr._/2013 al ORCTB.
În ceea ce privește justificarea interesului, s-a menționat că .. deține calitatea de acționar al S.C. E. P. S.A. în baza contractului de vânzare cumpărare de acțiuni din data de 26.07.2012 încheiat între aceasta în calitate de cumpărătoare și Mois G. în calitate de vânzător și a dovezii de adjudecare din data de 31.08.2012 eliberată de B. T. F. L., ca urmare a executării silite a acțiunilor deținute de R. E., fost administrator și acționar majoritar al S.C. E. P. S.A. Ca urmare a adjudecării acțiunilor deținute de R. E., .. a demarat procedurile de înregistrare ca acționar al S.C. E. P. S.A. la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București, iar prin încheierea nr. 259/08.11.2012 s-a dispus menționarea în registrul comerțului a confirmării administratorului, a procesului verbal de licitație publică întocmit în dosarul de executare silită nr. 171/2012 al B. T. F. L., a dovezii de adjudecare și a listei acționarilor.
S-a menționat că R. E. nu are nicio calitate în S.C. E. P. S.A. și nici nu justifică vreun interes pentru depunerea cererii de intervenție, singurul administrator legal fiind I. V.. S-a învederat instanței că R. E. a fost desemnată administrator prin Hotărârea A. din data de 28.01.2013 nulă absolut, fiind atacată cu plângere rezoluția persoanei desemnate prin care s-a dispus înregistrarea numitei R. E. în calitate de administrator, precum și cerere de suspendare a efectelor hotărârii din data de 28.01.2013, fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București dosarele nr._ și_ . Totodată, s-a arătat că prin încheierea nr. 217/29.05.2013 a Tribunalului București a fost respinsă cererea de înregistrare în Registrul Comerțului a Hotărârilor A. nr. 1,2 și 3 din data de 28.01.2013.
S-a mai precizat că atât timp cât înregistrările din oficiu vizează strict înregistrarea unor dispoziții a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, nu există nici un interes propriu și nici un drept propriu care ar putea eventual justifica formularea unei cereri de intervenție.
În drept, au fost invocate disp. art. 62 C.proc.civ., art. 7 ind. 1 OUG nr. 116/2009.
S.C. E. P. S.A. prin administrator R. E. a depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu formulată de R. E., prin care a solicitat admiterea cererii și respingerea cererii de înregistrare nr._/22.07.2013.
În ceea ce privește calitatea de administrator a numitei R. E., s-a arătat că aceasta a fost desemnată în această calitate prin Hotărârea AGOA nr. 2/28.01.2013, care nu a fost anulată de către instanță, iar plângerea împotriva rezoluției formulată de .. a fost respinsă ca neîntemeiată, și că, deși împotriva Hotărârii din data de 28.01.2013 au fost formulate cereri în anularea A., acestea au fost respinse ca neîntemeiate.
S-a arătat că între părți există mai multe litigii cu privire la calitatea de administrator al ., iar în ceea ce privește înscrierea mențiunii înregistrate sub nr._/22.07.2013 s-a susținut că în fapt contractul de vânzare acțiuni încheiat între Mois G. și . a fost încheiat cu nerespectarea dreptului de preempțiune al celorlalți acționari, astfel încât acțiunile au fost valorificate în mod nelegal pe calea executării silite.
Prin încheierea nr. 39/14.01.2014, Tribunalul București a respins ca inadmisibile cererea de intervenție formulată de R. E. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de .. și a dispus înregistrarea din oficiu în registrul comerțului a încheierii nr. 229/05.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă și menționarea deciziei nr. 356/18.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2012.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 22.07.2013, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a dispus sub nr._ înregistrarea din oficiu a încheierii nr. 229/05.10.2012 a Tribunalului București Secția a VI-a Civilă, pronunțată în dosarul nr._/3/2012, irevocabilă prin decizia nr. 356/18.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2012.
Împotriva acestei înregistrări din oficiu a formulat cerere de intervenție R. E..
Potrivit art.71 din OUG nr.116/2009, ”dacă la cererile de înregistrare sunt depuse cereri de intervenție, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate transmite/transmit instanței întregul dosar, care cuprinde cererea de înregistrare în registrul comerțului și cererea de intervenție, precum și înscrisurile depuse în susținerea acestora. Prevederile art. 6 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. Soluționarea cererilor de înregistrare și a cererilor de intervenție se face cu citarea părții și a intervenienților. Instanța se pronunță de urgență, în condițiile art. 49-56 din Codul de procedură civilă. Hotărârea pronunțată în condițiile alin. (2) este executorie și este supusă numai recursului” (s.n.).
Din dispoziția normativă relevată, rezultă că se pot formula cereri de intervenție doar în cazul formulării unor cereri de înregistrare, de către un petent (concluzie care rezultă din trimiterea expresă a dispoziției normative expuse la necesitatea citării părții), nu și în cazul în care Oficiul registrului comerțului procedează la înscrierea unor mențiuni din oficiu.
Înregistrările din oficiu se realizează în îndeplinirea unei obligații legale, procedura pentru înregistrările din oficiu fiind cea prevăzută de dispozițiile art.186-188 din Normele Metodologice privind modul de tinere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor si de eliberare a informațiilor, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2549/2008. În speță, ORCTB a procedat la înregistrarea dispozițiilor dispuse prin încheierea nr. 229/05.10.2012, o hotărâre judecătorească, pronunțată deja de o instanță de judecată în soluționarea unor cereri de intervenție la o cerere de înregistrare, hotărâre care are, potrivit legii (art. 71 alin. (2) din OUG nr. 116/2009), caracter executoriu.
În prezenta cauză, nu există deci o cerere de înregistrare în registrul comerțului în sensul art. 71 din OUG nr.116/2009, formulată de un petent, pentru ca persoanele interesate să poată formula cereri de intervenție, ci intervenția a fost formulată în cadrul unei proceduri speciale, în care ORCTB înscria, din oficiu, dispoziții dintr-o hotărâre judecătorească, în temeiul caracterului executoriu al hotărârii judecătorești care cuprindea respectivele dispoziții.
În această procedură ORCTB nu are calitatea de parte, condiții în care tribunalul a apreciat că la înregistrările din oficiu nu pot fi formulate cereri de intervenție.
Pe de altă parte, pentru a concluziona în sensul admisibilității unei cereri de intervenție, este necesară îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 61-64 C.proc.civ., fiind necesar ca cel ce formulează o astfel de cerere să invoce un drept și un interes propriu. Față de această împrejurare se întrevede rațiunea dispozițiilor art. 7 ind. 1 din OUG nr. 116/2010, aceea de a permite sesizarea instanței ori de câte ori o persoană interesată constată că actele sau faptele a căror înregistrare/menționare se solicită a se face sunt nelegale, nu corespund realității sau nu sunt supuse înregistrării. Însă R. E. nu justifică un drept și un interes propriu, având în vedere cele reținute anterior în sensul că prin cererea de intervenție formulată aceasta solicită respingerea înregistrării în registrul comerțului a unei hotărâri judecătorești. Pe de altă parte, se constată că R. E. nu și-a dovedit nici calitatea de acționar al societății pentru care a fost realizată înregistrarea din oficiu. În acest sens, se reține că prin încheierea din data de 15.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a VI-a Civilă, executorie, a fost respinsă cererea de înregistrare în registrul comerțului a Hotărârilor A. nr. 1,2 și 3 din data de 28.01.2013 ale S.C. E. P. S.A., cu motivarea că această societate reprezentată de R. E. nu a probat respectarea dispozițiilor art. 192, 193 și 195 din legea nr. 31/1990, iar pe de altă parte domnul P. N. are în prezent mandatul de administrator suspendat prin hotărârea Tribunalului București pronunțată în dosarul nr._/3/2012. În aceste condiții, dat fiind faptul că R. E. își justifică calitatea de administrator prin cele trei hotărâri menționate anterior, în privința cărora a fost respinsă înregistrarea în registrul comerțului, precum și faptul că R. E. nu are calitatea de acționar al S.C. E. P. S.A., aspect de altfel recunoscut și de către aceasta prin cererea de intervenție formulată, instanța a apreciat că aceasta nu justifică un interes propriu în formularea cererii de intervenție, astfel încât aceasta este apreciată, ținând seama totodată și de considerentele expuse anterior, ca fiind inadmisibilă.
Totodată, urmează a se dispune înregistrarea din oficiu în registrul comerțului a încheierii nr. 229/05.10.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă și menționarea deciziei nr. 356/18.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2012.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de .., tribunalul a reținut că și această cerere trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 61-64 C.proc.civ., fiind necesar ca cel ce formulează o astfel de cerere să invoce un drept și un interes propriu.
Astfel, potrivit art. 61 alin. 2 C.proc.civ., intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine în tot sau în parte dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.
Prin cererea sa de intervenție în interes propriu, .. a solicitat respingerea cererii de intervenție formulată de R. E. și înregistrarea mențiunii ce face obiectul dosarului nr._/2013 în registrul comerțului. Cererea de intervenție are natura juridică a unei cereri de chemare în judecată, fiind necesar ca cel ce intervine să pretindă un drept propriu, însă prin cererea formulată de .. aceasta nu urmărește recunoașterea unui drept propriu solicitând doar respingerea cererii de intervenție formulată de R. E.. În condițiile în care aceasta a precizat la termenul de judecată că nu înțelege să formuleze o cerere de intervenție în interesul S.C. E. P. S.A. al cărei acționar este, tribunalul apreciază cererea de intervenție ca inadmisibilă. Aceasta în condițiile în care .. nici nu urmărește a se opune la înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor ce fac obiectul dosarului nr._/2013, solicitând dimpotrivă înregistrarea acestor mențiuni. Sub acest aspect, date fiind cele reținute anterior cu privire la inadmisibilitatea unor cereri de intervenție în ceea ce privește înregistrările ce se efectuează din oficiu, rezultă că și din prisma acestui argument suplimentar cererea de intervenție în interes propriu formulată de .. este de asemenea inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel R. E..
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este sumar motivată, întrucât s-a mulțumit a relua motivele expuse de părți în cererile de intervenție și a indica generic cerințele formale prevăzute de lege, fără a analiza toate cererile formulate de părți în detaliu și fără a răspunde, în substanță, obiecțiilor ridicate la cererea de depunere/menționare acte, nefiind întrunite cerințele procesului echitabil.
În ceea ce privește înscrierea mențiunii înregistrate sub nr._/22.07.2013 și instituirea sechestrului asigurator pe acțiunile deținute de R. E., a susținut apelanta că la încheierea contractului de vânzare a acțiunilor încheiat între Mois G. și S.C. B. S.A. a fost încălcat dreptul de preemțiune al celorlalți asociați, iar cu privire la acțiunile adjudecate de S.C. B. P. S.A. a susținut apelanta că acestea au fost dobândite cu încălcarea prevederilor legale care guvernează executarea silită, vânzarea la licitație fiind făcută fără indisponibilizarea prin poprire a acțiunilor, iar titlul executoriu a fost anulat irevocabil. De asemenea, mai arată apelanta, la data adjudecării acțiunilor, acestea nu îi mai aparțineau.
În drept, apelanta a invocat prevederile art. 466 și 468 C.pr.civ.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că apelul este nefondat.
Astfel, cu privire la critica referitoare la nerespectarea cerințelor procesului echitabil, astfel cum această noțiune este conturată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se constată că în considerentele încheierii atacate au fost expuse în detaliu argumentele pentru care cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, nu doar în mod general, cu indicarea textelor legale incidente, ci și cu indicarea elementelor concrete din dosar care sprijină această soluție.
Față de faptul că soluția primei instanțe a fost aceea de respingere ca inadmisibilă a cererii apelantei, iar aspectul admisibilității reprezintă unul prealabil discutării fondului cauzei, în mod corect prima instanță a examinat numai aspectele din dosar care aveau legătură cu această problemă, iar nu și chestiunile de fond invocate de părți.
De altfel, se constată că apelul nu cuprinde critica soluției instanței, respectiv nu combate soluția inadmisibilității cererii de intervenție și argumentele pe care aceasta s-a întemeiat, ci face referire numai la chestiuni de fond, care, urmare a soluției privind inadmisibilitatea, nu au fost analizate de prima instanță.
Curtea constată că prima instanță a interpretat în mod corect dispozițiile art.71 din OUG nr.116/2009, în sensul că se pot formula cereri de intervenție doar în cazul unor cereri de înregistrare, de către un petent, nu și în cazul în care, astfel cum s-a întâmplat în prezenta speță, Oficiul registrului comerțului procedează la înscrierea unor mențiuni din oficiu, conform procedurii prevăzute de dispozițiile art.186-188 din Normele Metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor si de eliberare a informațiilor, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2549/2008, soluția de inadmisibilitate fiind, prin urmare, legală și temeinică.
Prin urmare, în temeiul art. 480 alin. 1 N.C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta R. E., cu domiciliul procedural ales în București, . nr.40, ., împotriva Încheierii nr.39 din 14.01.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatele .., cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu și S.C. E. P. S.A., cu sediul în București, Prelungirea G. nr.93 E, parter, camera 30MP, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S.G. N. M. C. S.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.N.S.G./11.08.2014
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București
Președinte: B. M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Decizia nr.... | Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 524/2014.... → |
|---|
