Pretenţii. Decizia nr. 728/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 728/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 4426/2/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1676/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 728/2014
Ședința publică de la 25 Septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE L. C. S.
JUDECĂTOR A. C.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanții reclamanți P. M. și C. D., împotriva sentinței civile nr. 2396/14.05.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații pârâți . SA UTC G. și . SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la strigarea cauzei pe lista de amânări fără discuții, a răspuns apelantul reclamant P. M. prin avocat T. E. G. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează Curții că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, la data de 24 septembrie 2014, intimata pârâtă . SA a depus întâmpinare.
Apelantul reclamant P. M., prin apărător, solicită acordarea unui termen pentru ca intimata pârâtă . SA să depună la dosar întâmpinarea în suficiente exemplare pentru comunicare.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de apelantul reclamant P. M., având în vedere că prin întâmpinare nu s-au invocat excepții, ci doar apărări de fond deja cunoscute, motiv pentru care dispune lăsarea dosarului la ordine pentru a da posibilitate apelantului reclamant P. M. să ia cunoștință de întâmpinare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă apelantul reclamant P. M. prin avocat T. E. G. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Apelantul reclamant P. M., prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar în primă instanță.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe apel.
Apelantul reclamant P. M., prin apărător, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. Arată că apelantul este proprietarul terenului și al construcțiilor anexă de pe acest teren care conține și o stație de transformare și distribuție a energiei electrice, fapt dovedit cu extrasul de Carte Funciară și actele de proprietate. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra apelului, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantii P. M. si C. D., în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. Distribuție Muntenia S.A. și S.C. E. E. Muntenia S.A. UTC G. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să stabilească suprafața instalației, a accesului și a zonei adiacente afectată de norme tehnice, ce nu permit construcții, pornind de la actuala Carte Funciară, obligarea pârâtelor să țină seama de Decizia ÎCCJ nr. 8253/17.12.2008, care plasează instalațiile de pe un teren luat abuziv de stat pe un teren privat, obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri, ce se vor calcula pentru 50 euro/m.p., preț minim pentru zona liberă G. și pentru funcționarea unor instalații ce furnizează curent electric unei părți din oraș, precum și la plata de daune pentru lipsirea de folosința a terenului.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantii au arătat că, prin decizia nr. 8253/17.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, li s-a restituit un imobil, cu terenul aferent, situat în G., .-5, pentru terenul în suprafață de 3669 m.p. plătind taxe și impozite locale de 4.200 lei/an, drept consecință a deposedărilor abuzive și fără titlu valabil suportate de tatăl lor, urmate de deportarea întregii familii.
Reclamantii au susținut că, pe terenul menționat, se află o stație de transformare și distribuție a energiei electrice, ocupând peste 300 m.p., iar dreptul de acces permanent și dreptul de dispoziție sunt îngrădite de interdicția de a construi, fapt care face terenul nevandabil.
Reclamantii au menționat că s-au adresat S.C. E. G. în septembrie 2009, printr-o „Notificare" și au purtat discuții cu conducerea acestei instituții și întrucât nu s-a luat nicio măsură, au revenit la data de 14.03.2011, primind răspuns de la ambele societăți pârâte. Arată că, în răspunsurile primite, nu se face nicio referire la reglementarea legală a suprafeței ocupate și a celei afectate de instalația E., pentru a corecta Cartea Funciară. De asemenea, nu se menționează despre despăgubirea ce li se cuvine și despre modul de stabilire al cuantumului acesteia.
În drept, reclamantii și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 475, art. 480, art. 481, art. 597 și art. 616 din Codul civil.
Prin sentința civilă nr. 6411/02.11.2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă cauza a fost înregistrată la data de 14.12.2011, sub nr._/3/2011.
La data de 19.11.2013, prin Serviciul Registratura, reclamantii au depus o cerere precizatoare (fila 76), prin care au aratat ca unica lor pretentie este aceea de obligare a paratelor la debransarea de la statia TRAFO, proprietatea lor, amplasata pe terenul pe care il detin in proprietate.
In motivare, reclamantii au aratat ca detin in proprietate atat terenul, cat si statia TRAFO, conform Deciziei Civile nr. 8253/17.12.2008 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, a extrasului de carte funciara nr._/10.09.2013 si a incheierii de intabulare cu acelasi numar.
Prin sentința civilă nr. 1858/06.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._/3/2011, a fost anulată cererea, ca netimbrată.
Prin decizia civilă nr. 218/27.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._/3/2011, a fost admis apelul declarat de apelanții P. M. și C. D., împotriva sentinței civile nr. 1858 din 06.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._/3/2011, a fost anulată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr. 2396/14.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._/3/2011, a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei . SA UTC – G.. A fost respinsă cererea formulata de reclamantii P. M. și C. D., in contradictoriu cu parata . SA UTC – G., ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva. A fost respinsă cererea formulata de reclamanți, in contradictoriu cu parata . SA, ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia Civila nr. 8253/17.12.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a dispus restituirea in natura catre reclamanti a imobilului compus din teren in suprafata de 3.669 m.p. si moara cu constructiile anexa, situat in orasul G., .-5 (filele 4-7 din dosarul nr._ ). Prin procesul-verbal intocmit de B. I. I. la 21.07.2009, in dosarul de executare nr. 252/2009, s-a procedat la predarea imobilului mai sus-identificat. La data restituirii catre reclamanti a imobilului, pe terenul respectiv se afla amplasata reteaua de medie tensiune si postul de transformare nr. 2121 de 2*630 KVA, inregistrata la UTR G. sub nr._/16.03.2011, parte componenta a LEA 20 kV Gospodarie Apa, instalatie pusa in functiune din anul 1972, asa cum rezulta din adresa . SA nr._/21.03.2011 (fila 14 din dosarul nr._ ).
Prin divizarea . Sud SA s-a dispus, totodata, si separarea activitatii de distributie de cea de furnizare, luand fiinta cele doua societati, paratele din prezenta cauza.
In conformitate cu HG nr. 90/2008 privind Regulamentul de racordare a utilizatorilor la retelele electrice, instalatia de racordare este instalatia electrica realizata intre punctul de racordare la reteaua electrica si punctul de delimitare intre instalatiile operatorului de retea si instalatiile utilizatorului, instalatia de racordare cuprinzand si grupul de masurare a energiei electrice.
Art. 3 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, defineste retelele electrice ca fiind „ansamblul de linii, inclusiv elementele de susținere și de protecție a acestora, stațiile electrice și alte echipamente electroenergetice conectate între ele prin care se transmite energie electrică de la o capacitate energetică de producere a energiei electrice la un utilizator. Rețeaua electrică poate fi rețea de transport sau rețea de distribuție;” iar grupul de masurare, ca fiind „ansamblul format din contor si transformatoarele de masurare aferente acestuia, precum si toate elementele intermediare, care constituie circuitele de masurare a energiei electrice, inclusiv elementele de securizare”.
Avand in vedere atributiile operatorului de retea, definit ca „orice persoana care detine, sub orice titlu, o retea electrica de distributie si care este titulara a unei licente de distributie”, stabilite prin Legea nr. 13/2007 art. 41- 44, precum si cele ale furnizorului de energie, Tribunalul apreciaza ca nu exista identitate intre subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecatii (obligarea la debransarea de la statia TRAFO) si parata . SA, care are ca atributii furnizarea si comercializarea energiei electrice.
Cata vreme parata . SA nu are niciun fel de atributii legate de administrarea statiei TRAFO, nu se poate retine ca aceasta ar avea obligatia de a asigura debransarea de la respectiva instalatie, in ipoteza in care instanta ar decide in acest sens. Nu pot fi primite nici sustinerile reclamantilor referitoare la raspunderea indirecta a paratei . SA, pe motiv ca aceasta s-ar ocupa de comercializarea energiei electrice, care ar fi posibila numai ca urmare a folosirii retelelor electrice si a echipamentelor aferente, avand in vedere ca stalpii de inalta tensiune si retelele electrice sunt detinute in proprietate de catre parata . SA, parata . SA neavand posibilitatea sa dispuna in vreun fel de acestea, atat din punct de vedere legal, cat si din punct de vedere tehnic, fata de disp. art. 480 C.civ., ea putand doar uza aceste echipamente si instalatii, in conditiile stabilite de lege.
Referitor la fondul cauzei, Tribunalul retine ca, potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001, „În cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și amenajărilor de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.” Finalitatea avuta in vedere de legiuitor la edictarea acestor prevederi a constituit-o tocmai necesitatea conservarii amenjarilor de utilitate publica, avand in vedere interesul superior pe care-l deservesc acestea.
Totodata, art. 41 alin. 4 din Legea 13/2007 prevede ca „Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului”, iar art. 3 din aceeasi lege defineste retelele electrice ca fiind „ansamblul de linii, inclusiv elementele de susținere și de protecție a acestora, stațiile electrice și alte echipamente electroenergetice conectate între ele prin care se transmite energie electrică de la o capacitate energetică de producere a energiei electrice la un utilizator. Rețeaua electrică poate fi rețea de transport sau rețea de distribuție.”
Cu toate acestea, prin Decizia Civila nr. 8253/17.12.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a dispus restituirea in natura catre reclamanti a imobilului compus din teren in suprafata de 3.669 m.p. si moara cu constructiile anexa, situat in orasul G., .-5 (filele 4-7 din dosarul nr._ ).
Prin urmare, calitatea de proprietar inclusiv asupra terenului pe care se afla amplasata statia TRAFO apartine reclamantilor, parata . SA fiind insa titulara dreptului de servitute legala, instituit prin art. 41 alin. 4 din Legea 13/2007.
In ceea ce priveste sustinerile reclamantilor referitoare la lipsa mentionarii in cartea funciara a imobilului a servitutii legale, instanta apreciaza ca, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, drepturile reale dobandite de stat prin efectul legii, precum cel reglementat de disp. Legii nr. 13/2007, sunt opozabile fata de terti, fara inscrierea in cartea funciara.
Curtea Constitutionala a retinut, in analizarea exceptiilor de neconstitutionalitate a disp. art. 44 alin. 1 teza a II-a si ale art. 136 alin. 5 din Constitutie, ca „exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile energetice, cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora, desi are ca efect lipsirea celor interesati de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce . si nici . fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii private.”
Prin urmare, cata vreme parata . SA are un drept de servitute asupra terenului reclamantilor pe care se afla amplasata statia TRAFO, reclamantii neproband ca aceasta si-ar fi exercitat acest drept de servitute contrar naturii servitutii si ca, prin folosirea echipamentelor, le-ar fi cauzat acestora prejudicii, Tribunalul a respins cererea reclamantilor avand ca obiect obligarea paratei . SA la debransarea de la statia TRAFO, ceea ce echivaleaza in fapt cu incetarea insasi a servitutii.
Instanta nu poate primi nici sustinerea reclamantilor ca, in calitate de proprietari ai terenului pe care se afla amplasata statia TRAFO, ar detine in proprietate si respectiva statie, avand in vedere ca, prin Decizia Civila nr. 8253/17.12.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a dispus restituirea in natura catre reclamanti numai a imobilului compus din teren in suprafata de 3.669 m.p. si moara cu constructiile anexa, situat in orasul G., .-5 (filele 4-7 din dosarul nr._ ), fara a se mentiona ca s-ar restitui si respectiva statie.
F. de toate aceste considerente, Tribunalul a respins cererea formulata de reclamanti, in contradictoriu cu parata . SA, astfel cum a fost modificata si precizata, ca neintemeiata.
Împotriva sentinței civile sus menționate, la 23.06.2014, data poștei, au formulat apel reclamanții P. M. și C. D..
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a V - a Civilă, la 07.07.2014.
În motivarea apelului, apelanții au susținut, în esență, următoarele:
Astfel cum rezultă din Decizia ÎCCJ nr. 8253/17.12.2008, reclamanții sunt proprietarii unui teren si a construcțiilor anexă de pe acest teren, terenul având o suprafață de 3669 mp. Acest teren, împreună cu construcțiile aferente, printre care și o stație de transformare și distribuție a energiei electrice, denumită în continuare stație TRAFO, au fost intabulate în cartea funciară (și având opozabilitate față de terți). Astfel cum ușor se poate observa din extrasul de carte funciară aflat la dosarul cauzei, sunt proprietarii terenului în suprafața arătată anterior, dar la capitolul Construcții, sunt proprietarii și acestui post TRAFO.
Având acest drept de proprietate, încă de la sfârșitul anului 2008, au solicitat, practic, o acțiune în evacuare, respectiv obligarea pârâtelor intimate la debranșarea cablelor/cablajelor care alimentează și/sau pleacă din acest sistem TRAFO, aceste cablaje nefiind proprietatea apelanților reclamanți.
Această solicitare a apelanților, în mod nelegal și netemeinic, a fost respinsă de către instanța fondului, încălcându-li-se astfel dreptul de proprietate, drept consfințit prin Decizia ÎCCJ și protejat de către CEDO, respectiv de art. 1 din Protocolul 1.
În mod greșit și subiectiv, instanța fondului a reținut că în cauza pendinte este incident dreptul intern. Deși au solicitat instanței de fond să aplice dreptul comunitar, prin raportare la prevederile Constituției României, respectiv art. 148 pct. 2 și art. 20 pct. 2, această cerere a fost respinsă nemotivat.
Practic, instanța de fond a statuat în favoarea pârâtelor o expropriere fără justa și prealabilă despăgubire.
În mod greșit instanța fondului a reținut ca fiind incidente dispozițiile art.10 alin. 2 din Legea 10/2001, încălcând practic autoritatea de lucru judecat pe considerentele și dispozitivul Deciziei pronunțate de către ÎCCJ, Decizie care constituie titlul de proprietate al apelanților. Nici dacă prin această decizie se făcea referire la aceste prevederi legale, la aceste temeiuri de drept și chiar în măsura în care se raportau și la prevederile Legii 247/2005, instanța fondului nu trebuia să aibă în vedere aceste texte legale. Singurele texte legale incidente în cauză sunt prevederile CEDO, care protejează dreptul de proprietate.
În mod greșit, instanța de fond a inventat pe terenul apelanților construcții noi și servituți. Pe acest teren nu sunt construcții noi și nici servituti, astfel cum rezultă din intabulare și din extrasul de carte funciară. Servituțiile sunt o sarcină, iar la rubrica - Foaie de Sarcini -, nu figurează nicio servitute, instanta de fond în mod nelegal reținând acest argument. Nu există nicio servitute legală. Toate servituțile aferente unei proprietăți trebuiesc transcrise în cartea funciară. Lipsa acestora, atât din actul de proprietate, cât și din cartea funciară, echivalează cu inexistența acestor servituti.
În cauza pendinte, aplicarea dreptului intern a prejudiciat și prejudiciază reclamanții apelanți. Instanța fondului, prin aplicarea dreptului intern, a golit de conținut drepturile comunitare, respectiv a considerat inexistentă CEDO și a adus grave prejudicii în dreptul de proprietate, folosință și posesie al reclamanților apelanți. Apreciază totodată faptul că . S.A. are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care poate sta în judecată.
În dovedire, apelanții au solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, apelanții și-au întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 282 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 6 și art. 1 Protocolul 1 CEDO.
Intimata pârâtă . SA a formulat întâmpinare în apel, solicitând respingerea acestuia, având în vedere că este titulara unui drept de servitute legală, care este opozabil față de terți.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 289 C..
În apărare, intimata menționată a solicitat încuviințarea dovezii cu înscrisuri.
În faza procesuală a apelului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului asupra apelului, în limitele motivelor invocate, raportat la prevederile art. 295 C.p.c., Curtea reține următoarele:
Astfel cum în mod corect a constatat și prima instanță, prin decizia civilă nr. 8253/17.12.2008, pronuntata de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că reclamanții C. D. și P. M. sunt îndeptățiți la restituirea in natura a imobilului compus din teren in suprafata de 3.669 m.p. si moara cu constructiile anexa, situat in orasul G., . (filele 4-7 din dosarul nr._ ). Prin procesul-verbal intocmit de B. I. I. la 21.07.2009, in dosarul de executare nr. 252/2009, s-a procedat la predarea imobilului mai sus-identificat.
Astfel cum reiese din notificarea înregistrată sub nr._/03.09.2009, formulată de către reclamantul P. M. ( fila 11 din dosarul nr._ ), în interiorul perimetrului proprietății sale din G., .-5, se află un post de transformare și distribuție a curentului electric; de asemenea, din adresa nr._/21.03.2011 ( fila 14 din dosarul nr._ ), rezultă că reteaua de medie tensiune si postul de transformare nr. 2121 de 2*630 KVA constituie o instalatie pusa in functiune din anul 1972.
În mod corect a apreciat prima instanță ca neîntemeiată pretenția dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, respectiv obligarea pârâtelor la debranșarea de la stația TRAFO amplasată pe terenul proprietatea reclamantului. O astfel de soluție, demonstrată și motivată în fapt și în drept, reprezintă concluzia pe care a tras-o tribunalul raportat la probele administrate în cauză. Dreptul de proprietate al reclamanților nu are un caracter absolut, ci poate să sufere anumite limitări legale, astfel cum este cazul și în speță, în ceea ce privește servitutea reținută de prima instanță.
Instanța de judecată nu poate să ignore și să nu aplice normele de drept intern atâta vreme cât acestea nu intră în contradicție cu reglementările internaționale în materia drepturilor fundamentale, iar în cauză nu a fost demonstrată o atare contradicție. Și dreptul de proprietate la care face referire art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale poate fi supus unor restricții, dacă acestea apără un interes public, sunt proporționale și prevăzute de lege.
Prin hotărârea pronunțată, prima instanță nu a determinat o expropriere fără justă și prealabilă despăgubire, astfel cum susțin apelanții, ci a statuat în mod legal și temeinic asupra cererii de chemare în judecată, în limitele obiectului acesteia, astfel cum a fost stabilit de către reclamanți.
Indicarea de către tribunal, în considerentele sentinței, a prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 nu este în niciun caz de natură a încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 8253/17.12.2008, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta reiese cu claritate atât din formularea primei instanțe asupra aspectului în discuție („…Tribunalul reține că, potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001….”/”Cu toate acestea, prin Decizia Civilă nr. 8253/17.12.2008, pronuntata de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus restituirea în natură catre reclamanți a imobilului…”), precum și din ansamblul considerentelor, prin care se reține în favoarea reclamanților incidența hotărârii judecătorești menționate.
Dreptul de servitute reținut de către prima instanță, care se opune debranșării de la stația TRAFO, are o natură legală, motiv pentru care lipsa stipulării exprese a acestuia în actul de proprietate sau în cartea funciară nu are semnificația inexistenței sale, astfel cum susțin apelanții.
Se mai constată și că apelanții nu au adus niciun argument concret în susținerea criticii privind calitatea procesuală pasivă a pârâtei . SA, iar prima instanță a apreciat în mod corect, raportat la prevederile legale reținute, în sensul că această parte nu are niciun fel de atribuții legate de administrarea stației TRAFO în litigiu, astfel încât, pentru toate considerentele expuse, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții reclamanți P. M. și C. D., ambii domiciliați în București, .. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2396/14.05.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._/3/2011, în contradictoriu cu intimații pârâți . SA UTC G., cu sediul în G., . D. D. nr. 2, J. G. și . SA, cu sediul în București, .. 41 - 43, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. C. A. C.
S.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red. Jud. L.C.S..
Tehnored. L.C.S./I.N./6 ex.
Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă
Judecător fond: Harfaș Ecxarcu A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 76/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 499/2014.... → |
|---|
