Procedura insolvenţei – cooperative de consum/meştesugăreşti. Hotărâre din 24-04-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 4013/122/2010
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1053
Ședința publică de la 24.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
JUDECĂTOR – A. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta C.I.I. E. M., împotriva sentinței civile nr.520 din 25.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, reprezentat de avocat ales D. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimatul a depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, întâmpinare în trei exemplare.
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că au calitate de recurentă C.I.I. E. M., iar intimat este C. A..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că la data hotărârii de retragere a membrilor cooperatori și de dizolvare a societății existau datorii bugetare, dar intimatul nu a dispus continuarea vreunei activități și nu a deturnat sau ascuns activul societății. Prin raportul depus la 06.09.2012 lichidatorul judiciar a învederat că imobilul construcție și teren cu destinația „brutărie”, apare înscris în domeniul public. În cauză s-a efectuat raport de expertiză contabilă, concluzionându-se că la data înființării societății era înregistrată contabil o datorie bugetară de 26.190 lei, la data încetării mandatului intimatului, debitele înregistrate erau de 20.180 lei, nu exista disponibil bănesc, mijloacele fixe înregistrate au fost un imobil cumpărat de vechea cooperativă meșteșugărească în anul 1970, în perioada 2005-2009 s-au achitat debite la bugetul statului de 6.010 lei. Susține că nu au fost dovedite elemente concrete ale faptelor prevăzute de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Recurenta nu a arătat care sunt motivele de drept care atrag casarea sentinței atacate, ci se referă la răspunderea membrilor organelor de conducere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 520/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta C.I.I, E. M., lichidator al Societății Cooperative Consumcoop Grădinari în contradictoriu cu pârâtul C. A., cererea având ca obiect atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâților în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. c) și e) din legea insolvenței. Totodată, prin aceeași sentință s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei în baza art. 131 din legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a constatat că în cererea reclamantei nu se face referire la fapte ale administratorului statutar care au creat sau au contribuit la stare de insolvență săvârșite în perioada mandatului acestuia atât timp cât din înscrisuri a reieșit că datoria bugetară aparține fostei cooperații Grădinari, că pârâtul a dispus plăți în contul creanței bugetare, că la capitolul active au fost înscrise imobile care au fost vândute la licitație anterior mandatului pârâtului și că nu a rezultat vreun act de dispoziție de continuare a comerțului în interes personal sau de deturnare a activelor ori de mărire a pasivului de natură să atragă responsabilitatea pârâtului.
Reținând că nu au fost dovedite elemente concrete ale faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c) și e) din lege, s-a respins ca nefondată cererea lichidatorului și în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a închis procedura falimentului debitoarei Societății Cooperative Consumcoop Grădinari.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs lichidatorul C.I.I. E. M. care a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a intimatului C. A. și obligarea acestuia la suportarea pasivului rămas neacoperit.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința recurată, aplicând greșit legea; a invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ..
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta susține că faptele fostului administrator au cauzat insolvența întrucât din situațiile financiare s-a constatat că activele imobilizate existente în gestiune la data de 31.12.2008 conform bilanțului erau în sumă de_ lei și că ulterior pârâtul nu a dat explicații cu privire la situația patrimoniului nefiind prezentate situații analitice ale elementelor de activ și pasiv.
Recurenta arată că din adresa nr. 2675/13.08.2013 emisă de Primăria Grădinari rezultă că imobilul fostă brutărie Grădinari precum și terenul aferent sunt proprietatea comunei Grădinari. Se susține că respectiva clădire construită cu destinația de brutărie nu mai prezintă aspectul unui bun ce se poate valorifica din cauza uzurii avansate iar terenul este proprietatea domeniului public al comunei Grădinari. Consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) și e) din legea insolvenței.
Intimatul C. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de motivul de recurs invocat, Curtea reține următoarele:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care rezultă din art.998-999 C.civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa).
Faptele enumerate în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art.138 lit. c) și e) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză.
Potrivit art.138 alin.1 lit. c) și e) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că: au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți și au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimat a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c) din legea nr. 85/2006 Curtea constată că în mod just a apreciat instanța de fond că nu s-a probat de către reclamantă împrejurarea că pârâtul a dispus continuarea activității în interesul său personal.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei (înscrisuri și o expertiză contabilă) a reieșit faptul că debitoarea a fost înființată în conformitate cu legea nr. 1/2005 prin reorganizarea fostei cooperative meșteșugărești Grădinari și că potrivit procesului verbal încheiat la data de 01.07.2005 s-a procedat la predarea activului și pasivului, respectiv construcții, echipament tehnologic și datorii bugetare. În cuprinsul procesului verbal de control încheiat la 25.05.2005 de DGFP G. s-a reținut că responsabilitatea neachitării datoriei bugetare revine fostului președinte al cooperativei. În perioada 2005-2009 s-au efectuat plăți către bugetul de stat și conform ultimului raport de inspecție fiscală încheiat la 29.10.2007 s-a stabilit existența unui debit de 9483 lei TVA și 2580 lei penalități. Din ansamblul înscrisurilor depuse la dosar nu au rezultat așadar acte de dispoziție ale intimatului săvârșite în perioada în care acesta a avut calitatea de administrator al debitoarei referitor la activele din patrimoniul debitoarei dat fiind că vânzările de imobile la licitație au fost efectuate de către fosta cooperație meșteșugărească anterior anului 2005 când intimatul a preluat mandatul de administrator. De asemenea, nici în ceea ce privește incidența art. 138 lit. c) din legea nr. 85/2006 nu au fost aduse dovezi certe și concludente privind continuarea de către intimat a activității în interesul său personal.
Prin urmare, nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între fapta imputată și ajungerea societății în stare de insolvență.
Simplele aserțiuni ale recurentei nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților (recurentei reclamante) le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art.1169 Cod civil, iar invocarea prevederilor art.138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. c) și e) din Legea nr.85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta recurenta C.I.I. E. M., împotriva sentinței civile nr.520 din 25.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. P. A. M. G. A. A.
GREFIER,
L. E. A.
Red.Jud.I.P.
27.05.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul G.
Președinte: M. M. B.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
