Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Sentința nr. 3904/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3904/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 1233/96/2012/a5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 572
Ședința publică de la 21 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
GREFIER A. G. S.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul G. M. împotriva sentinței civile nr.3904 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Harghita – Secția Civilă, în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimatele S.C. E. F. S.A. – SUCURSALA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE TRANSILVANIA SUD B. prin A.F.E.E., S.C. O. R. S.A, S.C. H. T. 2000 S.R.L.,S.C.A. Z. RACOTI P., I. T. DE MUNCĂ HARGHITA, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, S.C. V. INTERNATIONAL A. prin administrator judiciar R. M. INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.R.L., V. G., G. P. SHIPPING COMPANY S.A.,M. O. S., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ L. IFN S.A., .., O. R. COMERȚULUI HARGHITA, P. A..
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 14 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea pentru a da posibilitate recurentului să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi 21 februarie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.3904/25.10.2012, pronunțată de Tribunalul Harghita - Secția Civilă, s-a respins cererea creditorului G. M. privind deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea . și au fost aprobate rapoartele depuse de administratorul judiciar R. M. Insolvency Specialists SPRL, în temeiul art.54 și 59 din Legea nr.85/2006, sub aspectul continuării perioadei de observație în procedura generală a insolvenței față de debitoarea ..
În motivare se reține că prin înscrisurile intitulate „contestații” și prin susținerile orale din ședința din 18.10.2012, s-a arătat că este imposibilă continuarea rentabilă a activității debitoarei și s-ar impune trecerea la procedura simplificată, că administratorul judiciar și-ar fi îndeplinit în mod superficial atribuțiile, că raportul întocmit în temeiul art.59 din Legea nr.85/2006 ar fi fost supus în mod greșit adunării generale a creditorilor, deși potrivit art.20 din Legea nr.85/2006, trebuia supus doar judecătorului-sindic, conține „falsuri”, în sensul că nu s-au stabilit persoanele vinovate de situația societății, situația creanțelor, nu s-au identificat motivele pentru care nu s-au recuperat creanțele și nici situația contractelor.
Întrucât nu au fost depuse în termen actele conform art.28 din Legea nr.85/2006 și societatea debitoare a mai făcut obiectul unei proceduri de insolvență, nu mai exista dreptul de a se propune plan de reorganizare.
Creditorul a mai arătat și că nu este de acord cu susținerile administratorului judiciar privind cauzele care au determinat ajungerea societății în situația insolvenței.
Continuarea procedurii generale ar crește cheltuielile, fără ca să-și mai poată recupera creanțele creditorii, administratorul judiciar încasându-și onorariul lunar și procentual din încasări, ceea ce va mări pasivul societății.
În speță, judecătorul-sindic a constatat că nu s-a făcut dovada unei situații de la art.1 alin.2 lit.a)-f) din Legea nr.85/2006 privind procedura simplificată.
Cei care decid asupra oportunității continuării procedurii într-o formă sau alta sunt chiar creditorii. Asupra oportunității măsurilor propuse de administratorul judiciar trebuie să se pronunțe creditorii, prin judecătorul-sindic.
Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă nu i s-a ridicat dreptul de administrare a averii. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.
Judecătorul-sindic, în aplicarea dispozițiilor art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006 și art.20 lit.a) și b), se pronunță doar asupra aspectelor care ar naște suspiciuni cu privire la o părere deja formată asupra unei acțiuni judiciare cu care ar urma să fie sesizat ulterior.
Din prevederile art.17 lit.a) din Legea nr.85/2006, rezultă că în ce privește continuarea activității debitorului, decizia aparține creditorilor.
Contestatorul nu a probat existența vreunei situații prevăzută de lege, care să justifice trecerea la procedura simplificată, contrar voinței celorlalți creditori.
În privința cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului și persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, dacă judecătorul-sindic ar analiza și aproba sau respinge raportul sub acest aspect, nu s-ar mai putea pronunța în condiții de imparțialitate asupra unei acțiuni întemeiată pe art.138 din lege.
Situația este similară și în privința existenței posibilității de reorganizare, care trebuie analizată de judecătorul-sindic în condițiile art.101 din lege.
Cererea creditorului G. M. privind deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea . a fost respinsă, iar rapoartele depuse în temeiul art.54 și 59 din Legea nr.85/2006 aprobate în limitele competenței judecătorului-sindic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditorul G. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond și în subsidiar, rejudecarea cauzei și admiterea contestațiilor.
În susținerea recursului, se arată că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
Recurentul a depus două contestații, prima la 14.06.2012 privind respingerea propunerii de continuare a perioadei de observație din procedura generală a debitoarei și a doua, la 16.07.2012, prin care s-a solicitat respingerea concluziilor raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor care au cauzat starea de insolvență.
Judecătorul-sindic nu s-a pronunțat asupra contestației depuse în data de 14.06.2012.
Calificarea contestației din 16.07.2012 ca fiind o cerere de intrare în procedura simplificată este eronată și a condus la omisiunea analizării tuturor motivelor de critică expuse în contestație.
Judecătorul-sindic a apreciat greșit contestația ca fiind o cerere de intrare în procedura simplificată de faliment.
În realitate, nu s-a formulat o asemenea cerere, care nici nu era posibilă în raport de dispozițiile art.59 și art.60 raportat la art.20 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006.
Judecătorul-sindic a aplicat în mod greșit legea.
În aprecierea incidenței art.1 alin.2 din Legea nr.85/2006 lit.a)-f) trebuiau analizate susținerile din contestația formulată în data de 14.06.2012.
Întocmirea raportului prevăzut de art.54 ori art.59 din Legea nr.85/2006 nu intră în sfera „atribuțiilor manageriale” ori „deciziilor manageriale”.
Raportul este plin de omisiuni, falsuri și erori. Contestația ar fi trebuit analizată prin prisma raportului, în forma în care era înainte de înregistrarea la instanță.
Nici completarea la raport nu a schimbat radical poziția abuzivă a administratorului judiciar materializată în încercarea de a prezenta o situație contrară celei reale, care nu evidențiază niciun element de natură a salva debitoarea de la faliment.
Limitele competenței judecătorului-sindic sunt altele decât cele pe care a motivat că le are, aprobarea doar parțială a „rapoartelor” este rezultatul unor erori de interpretare a legii.
Recursul a fost declarat în termen legal, fiind timbrat cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Constatându-se că prin încheierea nr.2037/22.05.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de intimata debitoare . prin administrator special și a dispus strămutarea dosarului de recurs, prin încheierea din 04.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, dosarul a fost scos de pe rol, fiind înregistrat la Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă.
Intimata . prin administrator special a depus în cadrul probei cu înscrisuri copia sentinței civile nr.2710/22.06.2012 a Tribunalului Harghita - Secția Civilă, procesul-verbal al adunării creditorilor nr.594/23.01.2013, sentința civilă nr.821/05.03.2013 pronunțată de Tribunalul Harghita - Secția Civilă, încheierea de ședință din 14.10.2013 din dosarul nr._ 12 al Tribunalului Harghita - Secția Civilă și procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 03.12.2013, toate acte din dosarul de insolvență.
Analizând actele dosarului în limitele recursului formulat în temeiul art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:
Recurentul a formulat o contestație în data de 14.06.2012, prin care a solicitat respingerea concluziilor raportului administratorului judiciar privind propunerea de continuare a perioadei de observație din procedura generală a debitoarei ., depus la registratură în data de 11.05.2012.
În motivarea acestei contestații s-au invocat aspecte de nelegalitate a cererii de deschidere a procedurii de insolvență formulată de însăși debitoarea, privind nelegalitatea semnării cererii de către administratorul social, neîndeplinirea obligației de a depune actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, caracterul fals al înscrisului depus la dosar privind Hotărârea A. nr.3/12.04.2012 pentru justificarea cererii de intrare în procedura de insolvență și fraudarea intereselor creditorilor în această modalitate.
Toate aceste susțineri ale creditorului recurent puteau fi valorificate doar pe calea opoziției, în temeiul art.32 alin.2 din Legea nr.85/2006, care de altfel a fost depusă la dosar în aceeași dată (14.06.2012), având un conținut identic cu al contestației, fiind soluționată de judecătorul-sindic prin sentința civilă nr.2710/22.06.2012 pronunțată de Tribunalul Harghita - Secția Civilă.
Prin urmare, contestatorul recurent nu poate susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra contestației formulate, toate aspectele conținute în cuprinsul cererii fiind analizate și soluționate de judecătorul-sindic.
În mod formal, contestatorul a susținut respingerea concluziilor raportului administratorului judiciar privind propunerea de continuare a perioadei de observație, pe motiv că debitoarea nu se încadra în mod legal între categoriile de debitoare care pot beneficia de reorganizare, nefiind depuse actele prevăzute de art.28 din lege.
Și sub acest aspect, verificând conținutul sentinței recurate, se constată că instanța s-a pronunțat, motivând că nu erau incidente în cauză niciunul din motivele cuprinse în art.1 alin.2 din Legea nr.85/2006, care ar fi obligat administratorul judiciar să întocmească raportul prevăzut de art.54 din Legea nr.85/2006 cu propunere de intrare în procedura simplificată.
Legiuitorul a prevăzut, în acest sens, că doar în situația în care administratorul judiciar ar fi propus . procedura simplificată, propunerea ar fi fost supusă dezbaterii părților într-o ședință publică, concluziile raportului privind falimentul putând fi însă, admise sau respinse de judecătorul-sindic (art.54 alin.4 din Legea nr.85/2006).
Prin urmare, contestându-se raportul prin care administratorul judiciar a propus continuarea perioadei de observație, rezultă că și în situația în care ar fi fost întemeiată contestația creditorului, rezultatul nu ar fi fost deschiderea procedurii de faliment, cum susține recurentul, ci admiterea contestației ar fi însemnat să se dispună completarea raportului, cu consecința convocării unei ședințe, în vederea discutării ulterioare a acestuia, în condițiile art.54 alin.4 din lege.
În ce privește actele care trebuiau să însoțească cererea debitorului de deschidere a procedurii, intimata debitoare a anexat cererii introductive o declarație privind intenția de a depune un plan de reorganizare, o declarație în sensul că administratorii și asociații nu au fost condamnați definitiv pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, gestionare frauduloasă, abuz de încredere, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracțiunea de fals ori infracțiuni prevăzute în Legea nr.21/1996 în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, declarația în sensul că debitoarea nu a mai fost supusă procedurii insolvenței într-un interval de 5 ani anteriori formulării cererii introductive, situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 30.06.2011, contul de profit și pierderi la data de 30.06.2011, date informative la data de 30.06.2011, balanța de verificare pentru perioada 01.03. – 31.03.2011, hotărârea A. nr.3/21.04.2012, lista activităților curente.
Aceste acte au fost completate ulterior în data de 24.04.2012, fapt permis de dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr.85/2006, prin depunerea balanței de verificare pentru luna aprilie 2012, a listei bunurilor, listei activităților curente, precum și a listei debitelor societății.
Administratorul judiciar a atestat în cuprinsul raportului, depunerea la dosarul cauzei, în termen legal, a documentelor și informațiilor prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În ce privește decăderea din termenul legal de depunere, caracterul nelegal și fals al conținutului unora dintre actele depuse de debitoare, invocate în contestația recurentului creditor, se constată că, pe de o parte, nu se aduc niciun fel de probe care să susțină aceste afirmații.
Pe de altă parte, sancțiunea prevăzută de art.28 alin.2 din lege privește decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare și este aplicabilă doar în cazul nedepunerii acestor acte, obligație care a fost îndeplinită de debitor, actele fiind, însă, supuse verificărilor ulterioare de către administratorul judiciar.
Creditorul recurent a mai depus în data de 16.07.2012, o contestație prin care solicita respingerea concluziilor raportului administratorului judiciar privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor care au cauzat starea de insolvență a societății.
În raportul contestat, s-a concluzionat că principalele cauze care au generat starea de insolvență sunt instalarea crizei economice, care a dus la scăderea masivă a cererii pe piață și scăderea prețului la produsele comercializate de debitoare, concomitent cu o creștere semnificativă a prețului la materii prime, sistarea activității societății în anul 2011, ca urmare a executării silite demarate de creditori și incapacitatea managerială de redresare a societății.
În ce privește persoana răspunzătoare de starea de insolvență a societății, s-a propus completarea ulterioară a raportului sub acest aspect, din rezultatele parțiale ale cercetărilor întreprinse de administratorul judiciar rezultând lipsuri de lichidități din casieria debitoarei în valoare de 67.346,99 lei, precum și diferențe între evidența scriptică și faptică a stocurilor.
Prin urmare, toate criticile din cuprinsul contestației privind aceste aspecte nici nu puteau fi analizate de judecătorul-sindic, nefiind formulate concluzii ale administratorului judiciar care să poată fi contestate, raportul fiind supus obligației de completare ulterioară.
În ce privește concluziile formulate de administratorul judiciar privind posibilitatea de reorganizare a activității debitoarei, judecătorul-sindic a expus limitele intervenției instanței în aspecte pe care legiuitorul le-a pus la dispoziția creditorilor pentru a decide în favoarea reorganizării ori intrării în faliment a debitoarei.
Se constată că în cauză adunarea creditorilor a acceptat în temeiul art.100 și art.101 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006 planul de reorganizare propus de debitoare.
Toate criticile privind viabilitatea economică a unui plan de reorganizare, îndeplinirea ori nu a criteriilor legale privind reorganizarea, pot fi valorificate de creditorul recurent în fața judecătorului-sindic învestit cu solicitarea de confirmare a planului propus,neputând constitui un motiv de respingere a concluziilor raportului întocmit de administratorul judiciar în baza dispozițiilor art.59 din lege.
Recurentul creditor a și contestat hotărârea adunării creditorilor privind adoptarea planului de reorganizare, contestația fiind respinsă irevocabil prin sentința civilă nr.821/05.03.2013 a Tribunalului Harghita - Secția Civilă.
Recurentul contestator invocă interpretarea greșită a legii și calificarea eronată a cererii formulate.
Din cuprinsul încheierii de ședință nr.3 din data de 18.10.2012 a Tribunalului Harghita - Secția Civilă rezultă că această calificare a cererii a fost făcută chiar de către contestatorul recurent prezent prin avocat, nesolicitându-se sub acest aspect rectificarea încheierii de ședință menționate.
Creditorul recurent, la solicitarea instanței de a preciza temeiul legal al contestației, a formulat concluzii în sensul că se solicită deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, se opune continuării perioadei de observație și se contestă raportul depus de lichidatorul judiciar, judecătorul-sindic soluționând cererea în limitele învestirii sale și în conformitate cu precizările efectuate.
Faptul că în cuprinsul dispozitivului nu se menționează respingerea contestațiilor, ci respingerea cererii creditorului privind deschiderea procedurii simplificate a insolvenței și sunt aprobate rapoartele întocmite în temeiul art.54 și art.59 din lege, nu este de natură să aducă nicio vătămare creditorului, contestațiile nefiind întemeiate.
Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentul să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1860 lei către . prin administrator special, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu factura nr.737/02.12.2013 și chitanța nr.0027/02.12.2013 depuse la filele 68-69 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul G. M. împotriva sentinței civile nr.3904 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Harghita – Secția Civilă, în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimatele S.C. E. F. S.A. – SUCURSALA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE TRANSILVANIA SUD B. prin A.F.E.E., S.C. O. R. S.A, S.C. H. T. 2000 S.R.L.,S.C.A. Z. RACOTI P., I. T. DE MUNCĂ HARGHITA, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, S.C. V. INTERNATIONAL A. prin administrator judiciar R. M. INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.R.L., V. G., G. P. SHIPPING COMPANY S.A.,M. O. S., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ L. IFN S.A., .., O. R. COMERȚULUI HARGHITA, P. A., ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei S.C. V. I..S.A. prin administrator special suma de 1860 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2014.
Președinte,Judecător, Judecător,
D. M. A. L. Z. D. V.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.D.M.
Tehnored.F.L.
3.04.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Harghita - Secția Civilă
Președinte: S. C.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
