Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1164/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1164/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 1542/93/2012/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 585/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1164
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Judecător M. H.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDEȚENE A FINANTELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.3220/29.10.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât N. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul pârât prin avocat G. M. cu împuternicire avocațială la fila 67 dosar fond, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează că s-a depus întâmpinare formulată de intimat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, față de dispozițiile art.138 al.6 din Legea 85/2006 și acordă cuvântul intimatului pârât prin apărător, pe acest aspect.
Intimatul pârât prin apărător, solicită admiterea excepției și respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, sens în care, depune chitanță reprezentând onorariu de avocat.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 06.03.2014, Tribunalul Ilfov a înaintat spre competentă soluționare cererea de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDEȚENE A FINANTELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.3220/29.10.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr._ prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDEȚENE A FINANTELOR PUBLICE ILFOV privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului N. I..
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că reclamantul creditor DGFP susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de aceasta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006, și anume ,,au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți,, și respectiv ,, de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile și de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea ,,
În privința faptelor de a ține o contabilitate fictivă și de a face să dispară contabilitatea societății, instanța constată că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală, potrivit art.1169 C.civ., de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârâți și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâții ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâților ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, nu s-a probat că pârâtul, în timpul mandatului de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtei de a-i prejudicia pe creditori. Reclamantul se limitează la supoziții nedovedite privind urmărirea de pârât a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia.
În ce privește fapta de a continua o activitate care ducea în mod vădit la încetare de plăți invocată de creditor nu se indică în ce a constat această continuare de activitate astfel că susținerea este neîntemeiată.
Faptul că pârâtul nu a cerut insolvența societății o dată cu dizolvarea societății nu înseamnă că ar fi continuat vreo activitate după dizolvare care să fi condus la crearea stării de insolvență.
În concluzie, instanța a reținut că reclamanții nu au probat săvârșirea de către pârât a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006 și nici că pârâtul, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite condițiile de existență cumulative ale răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta creditoare DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDEȚENE A FINANTELOR PUBLICE ILFOV apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Deși prevederile art. 138 din Legea nr.85/2006 nu conțin în mod explicit cerința culpei și a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în insolvență, modul de formulare, în textul legii, a faptelor care atrag raspunderea membrilor organelor de conducere nu înlătură posibilitatea absenței culpei, ci subliniază vinovăția acestor membri, noțiune care desemnează atât intenția cât și culpa propriu- zisă, iar din textul legii reiese că aceste fapte culpabile ale reprezentanților debitoarei trebuie doar să contribuie, alături de altele, la ajungerea societății în insolvență pentru a se angaja răspunderea acestora și nu ca acestea să ducă în mod direct societatea în insolvență.
Așadar, spre deosebire de dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, unde aceasta poate în orice acțiune sau inacțiune prin care se cauzează un prejudiciu unei anumite persoane, în cazul răspunderii civile delictuale speciale reglementate de dispozițiile art. 138 din lege, fapta ilicită trebuie să constea în săvârșirea uneia dintre actele enumerate în mod expres și limitativ de art. 138 alin. 1 lit. a-g din lege.
În ședința publică de la 14 mai 2014, Curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a recurentei DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDEȚENE A FINANTELOR PUBLICE ILFOV excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/2010, în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin. 1 sau, după caz, alin. 3, administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenționează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenției sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.
Din dispozițiile legale precitate rezultă că legiuitorul a dorit să acorde vocație procesuală activă în promovarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin. 1 al art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar administratorului/lichidatorul judiciar.
per a contrario, nici un alt creditor, indiferent de faptul dacă acesta este titularul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, nu poate declara recurs împotriva hotărârii de respingere a cererii ci doar să solicite aceasta administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolul 312 alineat 1 Cod procedură civilă, admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentului.
Respinge recursul ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă.
În temeiul articolului 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata către intimatul pârât N. I. a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Respinge recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDEȚENE A FINANTELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.3220/29.10.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât N. I., ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Obligă recurenta la plata către intimatul pârât N. I. a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU M. H.
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.2/21.05.2014
………………
Tribunalul Ilfov,
Judecător - sindic: R. N.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 676/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 449/2014. Curtea de... → |
|---|
