Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 29/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 410/93/2013/a4
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr.29
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTELILIANA C.
JUDECĂTORMIHAELA I. B. P.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta S.C. I. S. CONSTRUCTIONS S.R.L., împotriva sentinței civile nr.1289 din data de 21.05.2013, pronunțata de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. M. T. LOGISTIC S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta prin avocat C. G.-M. cu împuternicirea avocațială nr._/2013 aflată la fila 5, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 30.12.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare într-un singur exemplar.
Se prezintă practician în insolvență P. M. L., care învederează că este din partea administratorului judiciar P. Insolv I.P.U.R.L. al recurentei, precum și faptul că nu a fost citat pentru acest termen de judecată și nu a primit motivele de recurs, urmând ca instanța să aprecieze dacă este necesar să i se comunice un exemplar al motivelor de recurs.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului administratorului judiciar P. Insolv I.P.U.R.L. faptul că obiectul dosarului îl reprezintă recursul formulat de recurenta-debitoare împotriva hotărârii de deschidere a procedurii, iar la fond părți au fost creditoarea și debitoarea prin administrator statutar.
Recurenta, prin avocat, învederează faptul că a luat cunoștință de întâmpinare și nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de aceasta.
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Recurenta, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri. Depune la dosar opis al înscrisurilor pe care dorește să le depună la dosar și menționează că o parte din aceste înscrisuri au fost înaintate și de către Tribunalul Ilfov, însă o parte din acestea sunt înscrisuri noi, respectiv extrasul de pe Ecris referitor la dosarul nr._ 13 privind soluția pronunțată în acest dosar și extrasele de cont ale S.C. I. S. Constructions S.R.L. aferente lunilor aprilie 2013-decembrie 2013, menționate la pct.2, respectiv pct. 20 din opis.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către recurentă.
Recurenta, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Ilfov, în sensul respingerii cererii formulată de către M. T. Logistic pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Arată că, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, între M. T. Logistic și Intersteel Construction au existat relații contractuale și creanțe reciproce, care în conformitate cu prevederile art.1116 cod civil și art.1117 Cod civil trebuiau compensate. Învederează că părțile au făcut demersuri pentru stingerea litigiului, inclusiv pentru a se emite un ordin de compensare cu privire la creanță, astfel cum rezultă din corespondența purtată între acestea, aflată la filele 122-123 și 132 dosar fond. Arată că toate formalitățile dintre părți în vederea stingerii litigiului s-au încheiat la data de 01.07.2013, după data deschiderii procedurii, însă în realitate creanța nu exista, ci, existau creanțe reciproce. Totodată arată că potrivit disp. art.1117 C.civ., compensarea operează de drept atunci când există creanțe reciproce. Având în vedere disp. art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, consideră că intimata-creditoare nu avea calitatea procesuală activă pentru a formula cerere de deschidere a procedurii insolvenței, aceasta neavând o creanță certă, lichidă și exigibilă. Învederează faptul că recurenta nu se află în stare de insolvență, respectiv nu se află în incapacitate de plată, astfel cum rezultă și din extrasele de cont de la momentul deschiderii procedurii, în sensul că existau suficienți bani în contul debitoarei pentru a fi achitată inclusiv creanța către intimata-creditoare. Menționează că la acest moment în tabelul preliminar, pe care l-a depus la dosarul cauzei, există o singură creanță înscrisă în acesta în cuantum de 45.000 lei și care poate fi achitată din disponibilul care există în contul debitoarei. Solicită admiterea recursului și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr._ 13 creditoarea . SRL a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei . SRL, înscrierea in tabelul creanțelor pentru suma de_,72 lei reprezentând debite neachitate si_,89 lei reprezentând penalitati de întârziere, obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat si numirea in calitate de administrator judiciar pe P. INSOLV IPURL.
Prin sentința civilă nr. 1289 din data de 21.05.2013 Tribunalul Ilfov – Secția Civilă Tribunalul Ilfov prin judecătorul sindic a admis cererea creditoarei, a deschis procedura generală a insolventei împotriva debitoarei, a numit administrator judiciar pe P. INSOLV IPURL și a dispus primele măsuri.
Tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Creditoarea a efectuat servicii de transport marfa in favoarea debitoarei potrivit comenzilor emise de aceasta, pentru care s-au emis facturile fiscale depuse la dosar.
In speta sunt indeplinite conditiile prevăzute de art.31 cu referire la art. 1 si 3 din Legea nr.85/2006, in sensul ca . SRL are fata de debitoare o creanta certa (rezulta din facturile fiscale acceptate la plata), lichida (cuantumul acesteia este cunoscut – 144.980,72 lei debit si_,89 lei penalitati de intarziere) ce depaseste valoarea prag impusa de lege – 45.00 lei si scadenta (debitoarea datoreaza aceasta creanta din 2012).
Desi a fost citata cu copia actiunii, debitoarea nu a formulat contestatie conf. art.33 alin. 2 din lege și nu a contestat starea de insolventa si creanta.
Din corespondenta dintre parti rezulta ca debitoarea recunoaste creanta, incercand stingerea acesteia prin vanzarea unui utilaj, demers ce nu s-a realizat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, în principal, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă și în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a invocat, în esență, următoarele critici:
Creditoarea nu are calitate procesuală activă, întrucât la data soluționării cererii, creanța era acoperită integral, fapt recunoscut de creditoare.
Condițiile privind valoarea prag, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu sunt îndeplinite, la data pronunțării sentinței creanța de 159.895,70 RON fiind acoperită. De asemenea, existau la acel moment datorii reciproce care se compensau, astfel că suma nu avea caracter cert.
Creditoarea a recunoscut că nu mai are nicio pretenție care decurge din formularea cererii de deschidere a procedurii, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 01.07.2013.
Neplata datoriei nu este consecința stării de insolvență, atât la data formulării cererii, cât și la data pronunțării sentinței de deschidere a procedurii, societatea având disponibilități bănești în măsură să stingă datoriile exigibile pe care le avea față de creditori și efectua plăți către mai mulți creditori.
Instanța de fond în motivare se referă exclusiv la caracterul creanței deținute de creditoare, fără sa ia în calcul sumele disponibile care erau superioare creanței pretinse.
Chiar în situația în care suma pretinsă ar fi fost certă, lichidă și exigibilă, întrucât societatea a probat faptul că are disponibil bănesc într-un cuantum superior creanței pretinse, debitoarea nu trebuia supusă procedurii insolvenței.
Existența stării de insolvență trebuie apreciată nu numai la data formulării cererii, ci și la momentul deschiderii procedurii insolvenței.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Asupra recursului:
În esență, recurenta susține faptul că la data deschiderii procedurii insolvenței intimata nu mai avea o creanță asupra sa deoarece fusese achitată, iar pe de altă parte, existau la acel moment datorii reciproce care se compensau. Din aceste aspecte derivă, în opinia recurentei, lipsa calității procesuale active și totodată, neîndeplinirea condițiilor privind valoarea prag, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
În cauză intimata a probat faptul că deține împotriva recurentei o creanță certă, lichidă și exigibilă, în consens cu dispozițiile art. 379 C.pr.civ., potrivit facturilor fiscale, comenzilor de transport și corespondenta purtata de părți.
Anterior deschiderii procedurii au existat între părți înțelegeri privind stingerea debitului, recurenta recunoscând creanta și incercand stingerea acesteia prin vanzarea unui utilaj în contul creanței.
În ceea ce privește compensarea, Curtea reține că aceasta nu era totală anterior deschiderii procedurii insolvenței, astfel cum rezultă din cuprinsul corespondenței electronice, după compensare rămânând o creanță care întrunea cerințele legale pentru deschiderea procedurii.
Mai mult, Adunarea generala a creditorilor a discutat si a aprobat compensarea la data de 25.07.2013, fapt ce infirmă susținerile recurentei referitoare la lipsa caracterului cert al creanței (fila 175 dosar recurs).
Abia după deschiderea procedurii insolvenței, părțile au încheiat procesul verbal din data de 01.07.2013 prin care declară că nu mai există nici un fel obligații financiare sau de orice altă natură între părți rezultată din oricare dintre convențiile anterioare.
Manifestarea de voință a intimatei în sensul că nu mai are pretenții față de recurentă ca urmare a achitării creanței nu îndreptățește instanța de recurs să rețină netemeinicia hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței.
Față de dispozițiile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, plata efectuată ulterior pronunțării hotărârii atacate nu poate avea relevanță asupra situației de fapt și juridice avută în vedere de judecătorul sindic la data deschiderii procedurii insolvenței
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 31 alin. 3 din lege, valoarea-prag se apreciază la data pronunțării de către instanță asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenței. În cauză, la data pronunțării hotărârii recurate cuantumul creanței era peste valoarea prag de 45.000 prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Prezumția de insolvență se poate răsturna prin intermediul contestației prevăzută de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 85/2006, însă deși a fost legal citată cu copia cererii introductive, recurenta nu a formulat contestație.
Susținerile recurentei potrivit cărora atât la data formulării cererii, cât și la data pronunțării sentinței de deschidere a procedurii, societatea avea disponibilități bănești al căror cuantum erau în măsură să stingă datoriile exigibile pe care le avea față de creditori nu a fost probată.
Din cuprinsul extraselor de cont aferente lunilor aprilie - decembrie 2013 depuse la dosar nu rezultă faptul că în cele 90 de zile anterioare datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței pe rolul Tribunalului Ilfov - 05.02.2013, disponibilitățile bănești de care dispunea recurenta erau suficiente pentru acoperirea creanței intimatei.
Faptul că recurenta efectua plăți către alți creditori este nerelevantă, atât timp cât nu a înțeles să efectueze plăți către creditoarea din prezenta cauză.
Întrucât recurenta nu a formulat contestație prin care să combată prezumția de insolvență, instanța de fond în mod corect în cuprinsul motivării sale s-a referit la caracterul creanței deținute de creditoare.
Având în vedere că în cauză intimata a probat existența creanței certe, lichide și exigibile împotriva recurentei, rezultă că există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, astfel încât nu se poate reține lipsa calității procesuale active a intimatei în cererea de deschidere a procedurii.
Pentru toate aceste considerente, în cauză fiind îndeplinite cerințele art. 3 pct. 1 lit. a, pct. 6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2006, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta S.C. I. S. CONSTRUCTIONS S.R.L., împotriva sentinței civile nr.1289 din data de 21.05.2013, pronunțata de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. M. T. LOGISTIC S.R.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
L. C. M. I. B. P. G. B. F.
GREFIER, F. D.
Red.Jud.L.C.
Fond: Tribunalul Ilfov - Secția Civilă
Președinte: S. F. I.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1225/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 172/2014. Curtea de... → |
|---|
