Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1711/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1711/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 47937/3/2011
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2080/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1711/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Judecător A. M. S. U.
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta creditoare DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. 5785/05.06.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare ., prin lichidator judiciar CII I. R., și intimatele creditoare ., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, și . COFRAJE SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă sub nr._, creditorul . COFRAJE SRL a solicitat, în baza Legii nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului ..
Prin sentința civilă nr. 7342/13.10.2011, s-a admis cererea creditorului și, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, s-a deschis procedura generală a insolventei împotriva debitorului.
Prin sentința civilă nr. 7980/05.07.2012, în baza art. 54 alin. 5 rap. la art. 107 lit. D din Legea nr. 85/2006, s-a dispus . prin procedură simplificată.
Prin sentința civilă nr. 5785/05.06.2014, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a fost închisă procedura insolvenței împotriva debitorului ., reținându-se că debitorul nu deține bunuri prin a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele sau cheltuielile administrative, astfel încât o continuare a procedurii nu s-ar justifica, atât timp cât finalitatea urmărită de lege nu ar putea fi atinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2, cauza fiind înregistrată sub nr._ (2080/2014) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.
În motivarea recursului, se arată în esență că debitoarea figurează în evidențele fiscale ale recurentei cu bunuri mobile, respectiv mijloace de transport conform documentelor anexate la declarația de creanță depusă la dosarul cauzei, mai mult, nici până la acest moment nu s-a făcut dovada că acestea ar fi ieșit din patrimoniul debitoarei, astfel că închiderea procedurii pe motiv că nu sunt bunuri valorificabile nu poate fi avută în vedere, în condițiile în care în patrimoniul debitoarei se află aceste mijloace de transport.
Mijloacele de transport care figurează în baza de date sunt declarate la organul fiscal de către debitoare, astfel că potrivit legii datorează impozit anual potrivit art. 261 alin. 1 Cod fiscal.
Recurenta a calculat în sarcina debitoarei obligații fiscale, reprezentând impozit asupra mijloacelor de transport pe care societatea le are în proprietate, neavând relevanță dacă vehiculele sunt înmatriculate la SPC- RPCIV București.
În drept, recurenta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 10 și art. 3041 din Codul de Procedură Civilă, art. 261 din Codul fiscal, art. 86 din Codul de procedură fiscală.
Intimații, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, Curtea precizează că recurenta invocă ca temei al recursului său art. 304 pct. 10 C.p.civ., însă acest text de lege a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000, astfel cum a fost modificată și completată. În consecință, față de criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs, Curtea apreciază că acestea pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C.p.civ., din perspectiva cărora va analiza hotărârea atacată.
Judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii în baza articolului 131din Legea nr. 85/2006, care prevede că „în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii’’.
Chiar dacă nu au fost parcurse toate etapele procedurii, măsura luată de judecătorul sindic prin sentința recurată este justificată întrucât articolul 131 permite închiderea procedurii în orice stadiu dacă nu există fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare (o astfel de ofertă nefiind făcută de creditoare nici în fond și nici în recurs).
Procedura insolvenței este o procedură concursuală, menită în principal să asigure, pe cât posibil, acoperirea datoriilor debitoarei. Atunci când acest scop nu poate fi atins, derularea procedurii nu se justifică, cu atât mai mult cu cât și aceasta presupune la rândul ei costuri.
Recurenta invocă faptul că debitoarea figurează în baza sa de date cu un autoturism și, față de această situație, consideră că procedura insolvenței nu putea fi închisă în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Curtea constată că administratorul judiciar, ulterior lichidatorul judiciar, a arătat constant, în rapoartele de activitate întocmite în cursul judecății de fond, că nu au fost identificate conturi curente cu disponibilități bănești și nici bunuri aparținând societății debitoare. Împrejurarea că debitoarea figurează înscrisă la organele fiscale cu un autoturism nu este de natură a afecta legalitatea măsurii de închidere a procedurii insolvenței în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, din moment ce acest bun nu a putut fi identificat în fapt și valorificat în vederea acoperirii masei credale.
Față de cele arătate, conform articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă și articolului 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta creditoare DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. 5785/05.06.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare ., prin lichidator judiciar CII I. R., și intimatele creditoare ., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, și . COFRAJE SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. M. H. A. M. S.
U.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
2 ex.
24.10.2014
………………….
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător - sindic: M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 1534/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
